MARTURISIREA UNUI PREOT (1)

“Am prigonit.. aceasta Cale...” [Faptele Apostolilor 22:4]

        Charles Chiniqui (1809-1899) a fost preot timp de 25 de ani si a marturisit cu sinceritate ca si-a iubit biserica. Iata ce a declarant acest preot:

        “Mi-as fi varsat ul;timele picaturi de sange pentru biserica mea si de o mie de ori mi-as fi dat viata, ca sa-i extend puterea pe intreg continental American si in intreaga lume. In Montreal (Canada) este o catedrala minunata, in care incap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Intr-o zi, episcopal m-a rugat sa vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce pe vremea aceea consideram ca este adevarat si ceea ce preotii predicau pretutindeni: <<“Prietenii mei dragi, noi toti suntem pacatosi, noi am jignit pe marele si puternicul Imparat, pe Imparatul imparatilor. Sa mergem noi insine oare cu mainile pline de nelegiuire la Dumnezeu si sa-L rugam pentru iertare? Nu! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe fecioara Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa. Niciodata El nu i-a lasat vreo rugaminte neimplinita, atunci cand El a fost pe pamant, iar ea L-a rugat ceva. Niciodata El n-a respins-o pe mama Sa. Sa aducem rugaciunile noastre la mama Lui, si ea se va ruga pentru noi.>>”

        “In aceeasi zi, mai tarziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: <<..”Iata mama Mea si fratii Mei! Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, Acela Imi este frate, sora si mama>>” (Matei 12:46-50, a se compara cu Marcu 3:31-35 si Luca 8:19-21).

 

<< continuare >>

HARUL

“Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat.” [Tit 2:11]

        Harul lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu pe care nu o merita pacatosul.

        Harul ii intampina pe toti oamenii pe acelasi teren: “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:9, 23). De aceea omul are nevoie de harul lui Dumnezeu. Harul nu inseamna ca Dumnezeu trece cu vederea pacatul.

        Harul lui Dumnezeu este un dar.

        Harul este un dar nemeritat. El nu poate fi dobandit nici prin apartenenta la o biserica, nici prin fapte bune sau lucruri material. Cine crede in Dumnezeu si in Fiul Sau, Isus Christos, si isi recunoaste pacatele, primeste harul in dar.

        Dumnezeu poate arata har, pentru ca Fiul Lui a murit pe cruce, la Golgota.

        Harul lui Dumnezeu S-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in aceasta lume pe Fiul Sau. Domnul Isus a purtat la cruce ca Loctiitor pedeapsa pentru cei care cred in El. De aceea Dumnezeu poate exercita har si poate ierta pacatele oamenilor. Pedeapsa meritata de ei a fost platita de un Nevionovat, de Fiul lui Dumnezeu!

RASPANDIREA BIBLIEI

“Cuvantul Domnului se raspandea tot mai mult...” [Faptele Apostolilor 6:7]

        In annul 1866., lordul Radstock a vizitat Petersburg-ul unde a vestit Evanghelia. El a tinut expuneri pe teme biblice in cateva hoteluri ale aristocratiei. Multe personae din cercurile inalte ale societatii s-au convertit la adevarata si simpla credinta mantuitoare a lui Isus Christos. Evanghelia ajunsese chiar si in familia imperial si in anturajul sau.

        Acesti credinciosi au pus in practica invataturile Bibliei. Un exemplu interesant este cel al colonelului Vasili Alexandrovici Paschkof care era un proprietar bogat. Dupa ce L-a primit pe Mantuitorul ca Domn al vietii sale, colonelul a oferit sala de bal a palatului sau pentru adunari in care s-a predicat Evanghelia. Chiar el insusi a devenit un vestitor al harului lui Dumnezeu. Paschkof si-a intrebuintat marea sa avere pentru raspandirea Scripturilor, publicarea de pliante evanghelistice si carti, ajutorarea celor saraci si pentru inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu. Cuvantul Domnului s-a raspandit cu mare putere in acel teritoriu si multi si-au deschis inima pentru Evanghelie.

        Admirand lucrarea binecuvantata de raspandire a Sfintei Scripturi si rezultatele ei binefacatoare, sa ne rugam ca Dumnezeu sa pregateasca si in tara noastra astfel de actiuni spre folosul vesnic al oamenilor.

INCEPUTUL EVANGHELIEI LUI CHRISTOS

“Inceputul Evangheliei lui Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu.” [Marcu 1:1] “Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor.” [Matei 27:37]

        Isus a devenit om ca noi, dar fara pacat. El a crescut intr-o cetate dispretuita, Nazaret. Acolo a exersat meseria de tamplar. Modest sis merit, un om printre oameni.

        Si totusi, El a fost total diferit. El era Fiul lui Dumnezeu si Imparatul lui Israel. Oamenii au vrut sa-i conteste ambele pozitii. Dar Dumnezeu a purtat de grija intotdeauna ca Fiul Sau sa fie distins public.

        La nasterea Sa, ingerul a vestit ca acel copil nascut era “Christosul, Domnul”. Catva timp mai tarziu inteleptii de la Rasarit s-au interest in Ierusalim de “impaatul  iudeilor” si L-au onorat cu daruri corespunzatoare.

        La inceputul slujbei Sale cand Isus S-a lasat botezat, Dumnezeu a deschis cerul deasupra Lui. El a aratat ca Fiul Sau nu era pe aceeasi treapta cu cei care isi recunosteau pacatele si a marturisit: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea.”

        In timpul slujbei Sale, Dumnezeu a deschis cerul inca o data. Pe muntele schimbarii la fata, ucenicii au auzit cum Dumnezeu a facut cunoscut placerea Sa in Fiul  Sau preaiubit (Matei 17:5).

        La sfarsitul vietii Sale, Dumnezeu S-a ingrijit ca inscriptia de pe cruce: “Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor” sa nu se schimbe. Iar dup ace Mantuitorul a murit, capitanul roman a marturisit: “Cu adevarat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

INTREBUINTAREA VIETII

“Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tinereteaș ci fii o pilda pentru credinciosiȘ in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie.” [1 Timotei 4:12]

 

        Lucrul cel mai insemnat in viata este sa inveti cum sa traiesti. Oamenii se silesc sa-si pastreze viata, dar nu se obosesc deloc sa invete cum sa o intrebuinteze. Multi isi intrebuinteaza viata, ca sa nenoroceasca pe altii.

        Viata se poate intrebuinta in doua moduri. Primul, traind zilele si imprejurarile asa cum vin, acest mod se aseamana cu un peste mort, pe care il poarta valurile unde doresc ele. Al doilea este modul in care cineva isi croieste imprejurarile, isi construieste felul de a trai. Astfel de oameni sunt ca si pestii vii, lupta contra valurilor unui fluviu sau al unei mari.

        Sfatul nostrum catre toti tinerii, si nu numai, este sa fiti ca pestiii vii, sa va croiti un fagas in viata, sa stati cu fruntea sus contra valurilor raului sis a nu va plecati capul in fata greutatilor, ci sa va puneti increderea in Mantuitorul. El insusi a spus celor ce se incred in El, ca nu-i va lasa cu niciun chip. Nu de oameni fricosi are El nevoie, ci de oameni hotarati. Fiti oameni cu idealuri nobile in viata; invatati din Cuvantul lui Dumnezeu cum sa traiti aceasta viata vremelnica pentru vesnicie. Ce acumulati in acesti ani ai tineretii va fi de folos mai tarziu, cand veti avea ocazia sa puneti in practica ce ati invatat din Biblie.

NAVIGATIE CEREASCA

“Domnul tamaduieste pe cei cu inima zdrobita, si le leaga ranile. El socoteste numarul stelelor, si le da nume la toate.” [Psalm 147:3-4]

 

        Odinioara, navigatia astronomica juca un rol foarte important, atunci cand vapoarele parcurgeau distante mari pe mare. In cazul acestei “navigatii ceresti”, oamenii se orientau ziua dupa soare, iar noaptea dupa anumite stele fixe. Aceste stele au, vazute de pe pamant, o miscare proprie foarte mica, incat pot fi luate ca puncte fixe pentru orientare.

        La fel stau lucrurile si in domeniul etic-moral. Si acolo exista puncte fixe, pe care nu noi le stabilim, ci ele sunt stabilite de Dumnezeu. Daca dorim sa reusim in calatoria vietii noastre, trebuie sa ne orientam dupa aceste puncte fixe stabilite de Dumnezeu. Ele sunt prezentate in Biblie, unde sunt descoperite gandurile lui Dumnezeu.

        Nici un navigator nu s-ar baza pe simtamintele sale, sau pe experienta sa, sau pe parerile pasagerilor. Atunci, vaporul si-ar gresi destinatia.

        Cine nu tine seama de ceea ce spune Dumnezeu, ci se lasa condus de propriile pareri sau de ale altora, se indreapta spre nefericire. Urmarile vor fi “rani” si “inima zdrobita”. Dar Dumnezeul atotputernic, care a creat stelele si ne-a dat legile Sale, ne iubeste. El doreste sa ne vindece sis a ne leger anile, cand ne-am pierdut orientarea si am esuat. Pentru aceasta trebuie sa ne intoarcem la El.

ULTIMELE CUVINTE

“Binecuvanteaza, suflete, al meu pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvinteze Numele Lui cel sfant.” [Psalm 103:1]

 

        Intr-un spital din Bonn zacea un bolnav de cancer de limba. Medicul il pregatea pe bolnav pentru operatia pe care trebuia sa o efectueze, dupa care va ramane mut. “Daca mai aveti de exprimat o dorinta, ganditi-va bine; va fi ultimul cuvant pe care il mai puteti exprima in aceasta viata.” Ce va spune omul? Atunci barbatul s-a ridicat si a strigat tare: “Lauda suflete al meu pe Domnul! Laudat sa fie Isus Christos!” Operatia a fost realizata si omul a ramas mut. Dar desigur, nu a exprimat ultimul cuvant; toata vesnicia putea sa-L laude cu o limba noua pe Cel care l-a iubit si l-a mantuit.

        Stiti care au fost ultimele cuvinte ale Fiului lui Dumnezeu pe cruce? Murind pe cruce in judecata lui Dumnezeu pentru pacatul nostru, El a strigat: “S-a savarsit!” Apoi a spus: “Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul”, Si-a plecat capul si Si-a dat duhul. Astfel, El a deschis usile cerului pentru toti pacatosii care pasesc pe calea pocaintei. El a facut ceea ce nimeni nu putea sa faca: El a creat o cale pe care oamenii pot fi smulsi de sub puterea lui satan si pot fi impacati cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu permite ca vestea despre lucrarea Domnului Isus si despre impacarea cu Dumnezeu sa patrunda la fiecare ureche. Care este raspunsul tau la aceasta?