"Noaptea, cantam laudele Lui" (Psalmul 42:8)
Nimic nu alimenteaza mai bine rugaciunea decat nevoia adevarata. Intr-o perioada de criza, chiar si cei care spun ca nu cred in Dumnezeu se roaga in taina. Exista recunoasterea faptului ca anumite lucruri nu pot fi rezolvate. David a spus: "noaptea, cantam laudele Lui, si inaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele". Unele rugaciuni sunt strigate in miez de noapte dupa ajutor, adresate doar urechilor lui Dumnezeu; teama este prea adanca, iar sentimentele prea personale; nu vrem sa ne stea nimeni in preajma cand aceste sentimente launtrice apar la suprafata. Prin rugaciune tu "arunci asupra Lui toate ingrijorarile tale, caci El insusi ingrijeste de tine" (1 Petru 5:7), fiindca stii ca El se va ingriji de ele in locul tau.
O mama a urmarit cum fiul ei alearga in casa cu mana inclestata plina de sange. "Stai sa vad", a spus ea. Dandu-se inapoi, el a strigat: "Nu, ca ma vei rani". Cand in cele din urma si-a desfacut palma, in loc de o rana mare, a vazut o mica zgarietura care sangera puternic. In timp ce se minuna de acest teatru, si-a dat seama ca si ea facuse la fel cu Dumnezeu. Cand sotul ei a parasit-o ea a fost atat de ranita ca a refuzat sa se roage. Dumnezeu ii spunea in continuu: "Lasa-Ma sa te ajut", dar ea isi inclesta pumnul si spunea: "Nu, fiindca ma vei rani". Odata ce si-a dat seama, i-a dat rana lui Dumnezeu, iar vindecarea a inceput. Catherine Marshall a numit lucrul acesta "rugaciunea abandonarii", ceea ce inseamna sa lasi situatia in mainile lui Dumnezeu, sa nu te amesteci deloc, sa refuzi sa mai discuti despre lucrul acesta si sa te increzi in Acela care face ca "lucrurile sa lucreze impreuna spre bine" (Romani 8:28). De aceea rugaciunea te face sa nu te mai lupti cu situatia si sa ai pace in privinta aceasta!
Postări
