“... CAND INCA SE SPUNE ASTAZI!”

“El le-a smerit inima prin suferinta; au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.” [Psalmul 107:12]

 

În ultima poveste pe care a scris-o Tolstoy, vorbeste despre un rege ce cauta raspunsul la 3 întrebari capitale: Cum pot sa fac lucrul cel mai bun la momentul oportun? Cum pot sa stiu cine-i demn de încredere? Si ce lucru este cel mai important si merita prima atentie?

În cautarea lui, regele a ajuns la coliba unui pustnic întelept. Deghizat într-un cersator, l-a vizitat pe acest pustnic ce locuia undeva ascuns în padure. Cand s-a apropiat de coliba acestuia, a observat ca acesta aproape frant de oboseala, îsi sapa gradina. Dorind sa afle mai repede raspunsurile pe care le cauta, regele, a luat cazmaua cu care lucra batranul si a terminat de sapat gradina. Spre apusul soarelui un om cu barba ce avea o taietura grozava, se clatina gata sa cada în curtea pustnicului. Fara ca regele sa fi stiut asta; rana acestui om a fost facuta de un grup de banditi ce-l astepta pe rege în padure. Regele cu gingasie a curatat rana acelui neajutorat, l-a bandajat si-a oprit sangerarea. Cand a venit noaptea, regele a dormit în pragul colibii. Atunci cand s-a trezit, a dorit sa verifice rana omului cu barba. Acesta si-a revenit si-a facut o marturisire deosebita: Banditii care l-au atacat, asteptau în padure ca regele sa se întoarca de la coliba pustnicului sa-l omoare. Ei doreau astfel sa se razbune, pentru o judecata pe care regele a exprimat-o împotriva lor cu ani de zile în urma. Regele l-a ascultat cu atente, apoi a promis ca va trimite doctorul sau pentru a-l trata si s-a pregatit sa plece. Aducandu-si aminte pentru ce a venit; regele a întrebat pustnicul privitor la cele trei întrebari! Doresti raspunsul l-a întrebat pustnicul? L-ai si primit în ziua precedenta! Cand regele a ajuns si l-a vazut pe pustnicul bolnav si obosit, a terminat de sapat gradina în locul lui. Acesta a fost lucrul bun facut la timpul potrivit! Apoi ai ajutat pe omul ranit. Daca regele ar fi ales sa plece si n-ar fi bandajat pe omul ce avea rana sangeranda, ar fi fost omorat de dusmanii lui în padure.

Este dar un singur timp important: „Acum!”, pentru ca amanarea sau nepasarea ar fi fost platita scump. Iar daca vrei sa stii care-i omul demn de încredere: acesta îti seamana tie! Pe cel ce va face ca tine, merita sa contezi acordandu-i deplina încredere.

Exista un adevar în aceasta poveste: Exista un singur timp important: „Astazi” si o singura asteptare de la viata: sa faci ce este bine! Acest bine trebuie sa îl împlinim fata de oamenii creati de Dumnezeu, cu care tu si cu mine venim în contact!

OFERA DRAGOSTE SI AJUTOR CELUI CE ARE NEVOIE

“Fa sa straluceasca Fata Ta, pentru robul Tau, si învata-ma oranduirile Tale!” [Psalmul 119:135]

 

Cand esti invitat la o petrecere spunea Domnul Isus: „sa nu te asezi la masa în locul dintai; ca nu cumva printre cei poftiti sa fie altcineva mai cu vaza decat tine; si cel ce te-a poftit pe tine si pe el sa vina si sa-ti zica: “Da locul tău omului acestuia.” Atunci cu rusine, va trebui sa iei locul din urma.” Sa va dau o sugestie mai buna; spunea Domnul Isus: Cand mergeti la o petrecere de nunta, sa va asezati pe locul din urma. Atunci cand vine nunul, va va observa si va va invita pe scaunul dintai! Veti avea astfel un zambet larg pe fetele voastre, pentru ca nunul va va spune: „Scuzati-ma!” „Scuzati-ma”! si va va conduce spre locul de onoare. Asa veti fi cinstiti în fata celorlalti!

Ce fel de sfat este acesta oferit de un lider spiritual, urmasilor Sai? Nu exista nimic teologic în aceasta gandire, nimic inspirativ; mai degraba un sfat comic, usuratic! Cred ca cei care L-au auzit pe Domnul Isus, mai degraba radeau de superficialitatea sfatului primit, decat sa-l ia în considerare! Prinzandu-i astfel în capcana, Domnul Isus a pus punctul pe „i” aratandu-le ce-a vrut sa-i învete: „Pentru ca cine se înalta va fi smerit, dar cine se smereste va fi înaltat!”

Ce dus rece pentru cei care-L ascultau; si ce maret adevar! Întorcandu-se spre aceiasi ascultatori, Domnul Isus, le-a zis: Cand dai un pranz sau o masa, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, sa iei astfel o rasplata pentru ceea ce ai facut. Atunci cand pregatiti un ospat, invita pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi, si va fi ferice de tine, pentru ca ei nu au cu ce-ti plati. Dar ti se va rasplati la învierea celor neprihaniti!

În modul Sau unic Domnul Isus ne-a dat o lectie practica despre smerenie si rasplatire, ce nimeni altcineva nu ne-ar fi putot-o oferi.

DESCOPERA BUCURIA SLUJIRII

“Pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.” [Matei 20 :28]

Este interesant de observat stima pe care presa nationala din SUA, i-o acorda fostului presedinte Jimmy Carter. În timp ce el era în functie, multi jurnalisti au crezut ca nu este un presedinte foarte bun. Dar acum majoritatea jurnalistilor apreciaza ca Jimmy Carter, este cel mai bun exemplu presedinte, pe care l-a avut America! De ce? El si-a dedicat viata pentru slujire! Poare cineva sa nu fie înca convins de aceasta? Stim ca slujirea este modul lui de viata, chiar daca uneori uitam sa apreciem ceea ce el face.

Eu doresc ca fiecare dintre noi sa descopere bucuria slujirii, înainte de a fi prea tarziu. Avem multe probleme în societatea noastra, care nu pot fi rezolvate, pana cand cei mai multi nu sunt gata sa daruie, fara a urmari vre-un profit. Aceasta este prima lectie pe care trebuie s-o aplicam, asa cum ne-a învatat Domnul Isus: „Este mai ferice sa dai, decat sa primesti!” Iar a doua lectie este asemenea celei dintai!

VIATA TA ARE VALOARE IN OCHII LUI DUMNEZEU

„Maretia lui va fi ca a maslinului, si miresmele lui ca ale Libanului. Iarasi vor locui la umbra lui, iarasi vor da viata graului, vor înflori ca via, si vor avea faima vinului din Liban„ [Osea 14:6-7]

Un criminalist numit Enile Locard, a lansat un principiu care-i poarta numele: „principiul schimbarii lui Locard”. El a afirmat ca exista o marturie lasata de cineva care trece printr-o camera. Todeauna acea persoana ia ceva cu ea si lasa ceva în urma! Se poate stabili trecerea unei persoane printr-o camera, prin ceea ce acea persoana ia si lasa în urma.

Aceasta se poate aplica si în viata. Fiecare dintre noi lasam ceva în urma aici si luam ceva cu noi dincolo! Împlinim astfel un alt principiu: „Principiul Dumnezeului celui viu”, care pentru timpul cat suntem în mijlocul acestei lumi ne-a cerut sa lucram! Munca este o parte a acestui plan. Noi suntem de fapt conlucrători cu Dumnezeu. Am fost creati si înzestrati nu numai pentru a supravetui. Noi suntem parteneri cu Dumnezeu în administrarea resurselor pamantului, pregatind prin slujba pe care o împlinim, cele necesare pentru cei din jurul nostru. De aceea nu trebuie sa lenevim. Munca si viata noastra au valoare. Trebuie deci sa ne împlinim responsabilitatile încredintate, multumind lui Dumnezeu pentru oportunitatea ce-o avem de-a lucra pentru zidirea Împaratiei Sale.

FII RESPONSABIL

“Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sanul Tatalui,  Acela L-a facut cunoscut.” [Ioan 1:18]

Am citit undeva ca „Golden Gate Bridge” (podul Golden Gate), este într-un proces de vopsire neîntrerupt. O armata de vopsitori nu se opresc din vopsire. Ei încep dintr-un capat si continua sa vopseasca, pana ajung la celalalt. Acest proces a fost solutia recomandata de proiectant, chiar din momentul constructiei. Daca acesti vopsitori s-ar opri, aerul sarat al oceanului, ar produce o coroziune enorma. Iar în scurt timp podul ar deveni neatractiv si inpracticabil. Si pentru a pastra o reletie, este nevoie de multa întretinere. Allen Loy McGimps, în cartea sa „Factorul Romantismului”, compara relatiile cu întretinerea unei case. „Eu contractez case, spunea el de 25 de ani”; si sunt uimit de cat de multa munca se cere pentru a întretine o casa în uz, în cele mai bune conditii. Intemperiile naturii si lucruri precum gravitatia si soarele, fac materialele sa degradeze spre forma lor naturala.

Orice casa se va prabusi în timp, daca nu intervenim. Cu cat intretinem mai rar partile componente, cu atat deteriorarea va fi mai grabnica. În acelasi fel si relatiile de familie si legatura noastra cu Dumnezeu, trebuie întretinuta constant. Altfel va interveni deteriorarea, întreruperea si prabusirea. Dumnezeu nu doreste acest lucru!

DUMNEZEU NE DARUIESTE OAMENI DRAGI CARE SA NE FIE ALATURI LA BINE SI LA RAU .. CUM II PRETUIM?

“Încolo toti sa fiti cu aceleasi ganduri, simtind cu altii, iubind ca fratii, milosi, smeriti..” [1 Petru 3:8]

În una ditre cartile sale despre familie, Garrison Kellor, vorbeste despre experienta unei familii al carei nume era :Florian si Mirtle Krebsbach. În acesta familie era un obicei: în fiecare vineri seara, de la începutul casniciei lor, Mirtle, pregatea acelasi fel de mancare ”peste prajit”. Florian lua prima bucatica de peste, îi savura gustul specific si apoi exclama: ”Aceasta-i cel mai bun peste prăjit pe care l-ai pregatit vreodata! Apoi gasea ceva specific pentru apreciere, ceva ce înca nu mentionase, despre pestele prajit, în cei 47 de ani de casnicie, care de fapt însemna aproape de 2.500 de ori al aceluias fel de mancare! De fiecare data el descoperea ceva pentru a-si exprima aprecierea, pentru că de fapt îsi aprecia sotia!

M-a impresionat profund o marturie din autobiografia lui Iacocca. El a facut o declaratie surprinzatoare spunand: „În toata cariera mea, de la Ford si mai tarziu Crysller; sotia mea Mary, a fost sprijinul meu cel mai bun, cea care m-a încurajat si m-a binedispus todeauna. Am fost foarte apropiati, si ea a fost todeauna de partea mea. Ei i-a trebuit un curaj enorm sa-si asume aceasta slujire, pentru ca avea diabet si starea sanatatii ei era agravata de stres. Cand Iacocco a fost amenintat ca va fi dat afara de la presidentia companiei Ford si i s-a oferit o slujba prin care sa salveze compania Chrysler; raspunsul sotiei lui a fost: ”Dragul meu, Te iubesc! si ai libertatea sa iei orice hotarare, hotararea ta este si hotararea mea! Ea si-a asumat riscurile care o priveau în mod direct. Iacocco a mentionat: „de cate ori sanatatea ei se înrautatea, aceasta stare era cauzata de o vreme de stres intens cauzat de problemele pe care le-am avut la Ford sau la Chrysler. El a continuat: “Într-o seara, cu doua saptamani înainte de moartea ei, m-a chemat sa-mi spuna, cat de fericita a fost langa mine si ce mandra este de mine”. Aceasta încurajare a însemnat foarte mult pentru Iacocco. Mai tarziu el a marturisit: „Mary m-a sustinut tot timpul, dar imi pare rau ca niciodata în acei ultimi ani ai durerii ei nu i-am spus ca si eu sunt mandru de tot ce a facut ea pentru mine!”

Iata aici unul dintre oamenii cei mai de succes ai timpurilor noastre, marturisindu-si greseala facuta fata de persoana care i-a sustinut în crizele cele mai dificile.

CASNICIA CURATA

“Casatoria sa fie tinuta în toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari” [Evrei 13:4]

O gingasa voce feminina a rasunat la telefonul unei companii de asigurari întreband: “Aceasta companie face asigurari?” Da! a raspuns secretara; cu ce va pot ajuta?”

Doamna care a sunat a continuat: „as dori sa vorbesc cu cineva pentru a-mi asigura fidelitatea sotului meu!” Nu facem acest tip de asigurare a continuat secretara; si nici o alta companie de asigurari nu va poate ajuta pentru acest tip de asigurare! Exista însa cineva care poate sa ne asigure de fidelitatea partenerului atunci cand El are în stapanire inimile celor doi soti. Acesta este Hristos! Fideliteatea este întarita, atunci cand ambii parteneri sunt predati unul altuia, avand convingerea ca familia si casatoria este pentru todeauna.

Este oare casnicie în cer? Nu; dar poate fi cerul în casnicie, atunci cand exista dragoste, respect si predare totala a celor doi soti în curatie si adevar, pana la capatul vietii!