UN NOU INCEPUT INCEPE CU DUMNEZEU

“Dar acum, am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de legea aceasta, care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.” [Romani 7:6]

 

      Charles Plumb a fost un pilot de vânatoare în razboiul din Vietnam. Într-o zi avionul sau a fost lovit de artileria anteaeriana Vietnameza, iar el s-a catapultat în teritoriul inamic. A fost capturat foarte repede, iar în urmatorii 6 ani a fost tinut prizioner într-o celula de 2m pe 2m. „Nu voi mai rezista”; îsi zicea el adesea. „Nu pot sa mai îndur atata suferinta.”

      De multe ori când se întorcea în celula sa dupa plimbare, avea dureri musculare insuportabile. Pentru ca nu facea destula miscare, muschii sai au început sa se atrofieze. Într-o zi a fost foarte surprins când a vazut o sârma care a trecut spre el prin peretele de bambus al celulei, dar n-a avut însa curajul sa încerce sa vada ce este. Dupa ce a urmarit acea sârma câteva zile, a prins curaj si-a tras de ea. Când a tras de sârma a observat ca aceasta venea de la un alt detinut. Folosind acea sârma pentru a modela literele alfabetului, a reusit sa comunice cu ceilalti si sa afle raspuns la multe întrebari care îi macinau sufletul. Asa a aflat ca la fel ca si el, mai sunt închisi în acelasi lagar aproape 200 de alti prizioneri, care îndura aceleasi suferinte. Când razboiul s-a terminat si s-a facut schimb de prizioneri, Charles Plumb, a fost adus cu un avion pâna în San Francisco. Chiar de pe aeroport el a încercat s-o sune pe sotia lui, dar n-a reusit s-o gaseasca la numarul de telefon pe care îl stia. În acele momente când nu stia ce sa faca si încotro sa mearga, l-a sunat pe tatal sau spunându-i ca el este Charles, fiul sau, cel despre care n-a mai auzit nimic timp de sase ani de zile. Tatal sau l-a anuntat însa ca sotia lui l-a parasit, iar acum locuieste într-un alt oras; de aceea n-a reusit s-o gaseasca la telefon. „Dar fiule!” a continuat tatal; „oricât îti este de greu în aceste momente, vino acasa!” Te-am asteptat în toti acesti ani, iar ziua aceasta este vremea unui nou început. Vino sa petrecem împreuna!

      În cele mai grele momente ale vietii tale, când nu mai ai pe nimeni si nu ti-a mai ramas nimic, întoarce-te la Dumnezeu, pentru ca împreuna cu El vei trai bucuria unui nou început.

STAI LANGA DUMNEZEU

„Nu voim, fratilor, sa fiti în necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va întristati ca ceilalti care n-au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a înviat, credem si ca Dumnezeu va aduce înapoi împreuna cu Isus pe cei ce au adormit în El.” [I Tesaloniceni 4:13-14]

 

     Primul presedinte al Statelor Unite, care n-a folosit Biblia în momentul depunerii juramantului a fost Franklin Pierce. Stiti de ce? Motivatia lui a fost o trista experienta personala. Dupa ce a fost ales prin scrutin electoral national, cu numai doua saptamâni înaintea depunerii juramântului, noul presedinte împreuna cu sotia si fiul sau, au dorit sa faca o calatorie în New Hampshire. Aceasta calatorie urma sa se faca cu trenul. N-a trecut însa prea mult timp de când trenul plecase din statia Concorde, când deodata masina în care era presedintele a început sa se clatine. A urmat apoi o smuncitura si masina a sarit pe terasament. Presedintele si sotia sa au scapat din accident cu numai cateva zgârieturi, dar fiul lor a fost ucis. În urma pierderii fiului sau, Franklin a fost devastat launtric. De aceea ca multi dintre noi si-a pus mereu aceiasi întrebare: „De ce Doamne ai îngaduit aceasta mare tragedie tocmai în acest timp de mare triumf?” El a ajuns asa de marcat de aceasta încercare încât a refuzat sa foloseasca Biblia, la depunerea juramântului.

      Sa nu lasam ca momentele de disperare prin care trecem sa ne departeze de Dumnezeu, ci tocmai în aceste clipe sa chemam mai mult numele Domnului, pentru ca ziua necazului sa ne apropie de Dumnezeu.

ESTI PRETUIT IN OCHII DOMNULUI

“Caci ochii Domnului, sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui i-au aminte la rugaciunile lor. Dar Fata Domnului este împotriva celor ce fac raul.” [1 Petru 3:12]

 

      La o întalnire anuala a unei companii de asigurare, Lou Holtz, antrenorul echipei Notre Dame, a marturisit: “În viata am avut momente când am fost pe culmi ale succesului si momente când am fost în clipe de profunda prabusire si dezamagire. La echipa din Arkansas, în primul meu an de antrenorat am câstigat ”balonul portocaliu” si toti ma iubeau. Clubul din Arkansas mi-a pus poza în galeria de onoare si-a comandat în cinstea mea un timbru comemorativ. În anul urmator am pierdut în Texas si clubul a retras timbrele, iar oamenii au început sa vorbeasca împotriva mea. Pentru a-mi câstiga existenta, într-un an a trebuit sa vând obiecte funerare. Sotia a început sa râda de mine si mi-a spus ca nu voi reusi sa vând nimic; a avut dreptate! Ca sa supravetuim, în acea vara a trebuit sa ne vindem masina, televizorul si echipamentul audio.”

      La fel ca acest antrenor si noi putem fi uneori pe culmi de glorie, alteori în abisul dezamagiriii si-al desnadejdii. Se poate ca în anumite momente poza noastra sa fie într-o galerie de onoare, iar în alte momente oamenii sa se astepte s-o vada pe-o cruce în cimitir. Pentru cei care se încred în Dumnezeu, nu conteaza însa pozitia în care se afla pe treptele ierarhiei sociale, pentru ca înaintea Lui Dumnezeu, acestia sunt pretuiti todeauna.

SLUJESTE PE DUMNEZEU PENTRU A MOSTENI IMPARATIA!

“Tot asa si voi însiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” [Romani 6:11]

 

Un prieten al pastorului Stephen Brown, numit Ron, a murit fara ca cineva sa se fi asteptat, la numai 40 de ani. Ron a fost un bun credincios si a lucrat în serviciul public. Pentru ca nu a putut fi la înmormantare, Stephen, la patru saptamani de la moartea prietenului sau, într-o zi de iarna, a mers s-o viziteze pe mama lui. În drum s-a oprit la cimitirul unde a fost înmormantat Ron, pentru a petrece cateva clipe la mormantul lui. Ajuns în acel cimitir a observat mai multe morminte proaspete, dar nu stia care este a prietenului sau, pentru ca pietrele funerare înca nu fusesera puse deasupra. Era foarte frig; ploua si ningea în acelasi timp, iar durerea din inima lui Stephen era de nedescris. Si-a pierdut cel mai bun prieten, n-a putut fi la serviciul de înmormantare, iar acum nu-i putea gasi nici mormantul! În timp ce se ruga spunand: „Doamne ajuta-ma sa pot gasi mormantul, a simtit o prezenta divina care parca i-a învaluit fiinta. Atunci si-a adus aminte de cuvintele spuse de înger femeilor în dimineata învierii: “De ce cautati pe cel ce este viu între cei morti?” Aceste cuvinte l-au mangaiat si l-au facut sa iasa din cimitir, plin de nadejde. El a înteles înca odata ca acel cimitir nu-i casa prietenului sau. El este viu; pentru ca Domnul Isus a înviat!

“Acum Ron este în slava!” si-a zis el, “în casa pe care Domnul Isus i-a pregatit-o.”

TU AI CITIT SCRISOAREA?

“Sământa, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl tin într-o inimă bună si curată, si fac rod în răbdare.” [Luca 8:15]

Collen Evans a povestit odata un vis pe care l-a avut unul dintre prietenii sai. În visul sau se facea ca acesta era într-o camera mare, plina de oameni necajiti si îndurerati. În timp ce toti se plangeau de durerile lor, usa s-a deschis si Domnul Isus a intrat înauntru. Cand i-a auzit vaicarindu-se, Domnul Isus s-a întors catre unul dintre barbati si i-a spus: “Ce problema ai copilul meu?” Cu multa durere în glas, omul a raspuns: “am investit toata viata mea sa strang avere si am ajuns aici, fara sa am nimic”! “Cum asa?” I-a raspuns Domnul Isus! „N-ai citit scrisoarea pe care Ti-am trimis-o? Înmarmurit la auzul ca însusi Domnul Isus i-a trimis o scrisoare, omul i-a raspuns: ”Mi-ai scris cu adevarat o scrisoare?” Da! a raspuns Domnul Isus: “sa nu va strangeti comori pe pamant; uitati-va la crinii de pe camp, ei nici nu torc, nici nu tes si totusi sunt învesmantati în stralucire, cautati mai întai împaratia Mea si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra”. Auzind toate aceste lucruri, omul a raspuns: “De multe ori pastorul meu mi-a citit acest text, dar n-am stiut ca aceasta este scrisoarea pe care Tu mi-ai scris-o”! Dupa aceea Domnul Isus s-a adresat unei doamne îndurerate, zicandu-i: “De ce esti asa de trista?” Aceata i-a marturisit ca, de cand sotul ei a murit, n-a mai gasit nici o mangaiere. Toata viata i-a fost o îngrijorare continua. N-a fost în stare sa faca nimic pentru ca era paralizata de teama si de esec. “Dar nici tu nu mi-ai citit scrisoarea”? Mi-ai scris o scrisoare si mie? a întrebat femeia mirata! Sigur. Ai si auzit-o citinduti-se: “ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati. Nu va îngrijorati de ziua de maine, pentru ca Eu va voi da tot ceea ce aveti nevoie”. Femeia amintindu-si ca acestea au fost cuvintele pe care pastorul le-a citit la înmormantarea sotului ei, a întrebat: “chiar trebuia sa aplic în viata mea ceea ce am auzit?” O, Da! a raspuns Domnul Isus; am scris aceste cuvinte si pentru tine.

Asa a continuat Domnul Isus cu fiecare persoana din acea camera. În fiecare caz, a întalnit persoane care nu L-a urmat datorita bogatiei, ambitiilor, mandriei sau placerilor. Pe fiecare în parte, dupa ce i-a audiat, i-a întrebat: “Ai citit scrisoarea pe care ti-am trimis-o?”

Si pentru tine astazi El are aceiasi întebare: “Tu ai citit scrisoarea”?

“STRANG CUVANTUL TAU IN INIMA MEA!”

“Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si întinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; în anul secetei, nu se teme, si nu înceteaza sa aduca roada.” [Ieremia 17:8]

        Profetul Ieremia face o analogie deosebita între omul ce se încrede în Domnul si cel ce se încrede în semenii lui. Cel ce se încrede în om este un tufaris (nenorocit) în pustie; locuieste în locuri arse ale pustiei, într-un pamant sarat; soarta lui este moartea.. Dar omul care se încrede în Domul, este ca un pom sadit langa un izvor de apa. El este bine hranit, proaspat si într-un contact direct cu sursa vietii. Acesta nu se teme de caldura si nici de vremea secetei, pentru ca este aproape de o sursa de viata care îl sustine. Oamenii carora le scrie Ieremia se puteau relationa usor acestui mesaj. În Israel ploua foarte putin. Caldura este foarte mare, iar seceta de multe ori este prelungita. Din aceasta cauza, în anumite regiuni rezista numai tufarisul. Oricine si-ar dori sa aiba un pom înalt, cum ar fi un stejar, cu frunzis bogat, un maslin sau un smochin plin de viata si de roada, trebuie sa aleaga o zona ce are o bogata sursa de apa.  Diferenta dintre un tufaris si un pom viguros, asa cum arata Ieremia, este masura de hrana pe care cineva o primeste.

Tu cu cine te asemeni? Poti gasi o hrana spirituala bogata în Cuvantul lui Dumnezeu, daca îl strangi în inima ta în fiecare zi!

URMEAZA-L ACUM.. AICI.. ASTAZI!

“Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, si I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos. Fiindcă îl apucase spaima, pe el si pe toti cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră. ” [Luca 5:8-9]

 

La o agentie sportiva s-a prezentat un club care dorea sa achizitionaze un jucator de fotbal. Acel jucator a fost invitat la tratative si dupa ce s-a stabilit suma de transfer, a fost rugat sa semneze contractul. Desi a primit toate asigurarile, jucatorul a ezitat sa semneze. De fiecare data cand era întrebat de ce nu vrea, acesta raspundea: „Aratati-mi banii”! „Aratati-mi banii si sunt gata sa semnez!”

Probabil în acelasi fel a gandit si Petru! A fost gata sa-l urmeze pe Domnul Isus, dar în adancul inimii lui, el a spus: “Doamne, vreau sa vad pestii mai întai!” Domnul Isus i-a aratat pestii si aceasta dovada i-a fost suficienta pentru a lua decizia de al urma pe Domnul, pana la capatul vietii.

Ce vrei sa faca Isus pentru tine? Poate ca de multe ori El deja ti-a aratat ceea ce asteptai si înca nu te-ai decis sa semnezi pentru El. Ia în considerare dovezile primite si hotaraste-te sa-L urmezi chiar acum!