“FURTUL SECOLULUI”

“Tu pui inaintea ta nelegiuirile noastre si scoti la lumina Fetei Tale pacatele noastre ascunse.” [Psalm 90:8]

In secolul trecut, politistii englezi cautau autorii “furtului secolului”,

care consta din cateva tone de aur in lingouri furate din vagonul unui tren, deviat de pe o linie ferata special amenajata. Masina care transportase aurul de la trenul adus intr-o padure pana la ascunzatoarea situata intr-un garaj izolat, a putut fi usor identificata si apoi gasita.

        Cum a fost posibila aceasta prindere a hotilor? Pe vremea furtului, autovehiculele grele aveau o viteza mai redusa ca in zilele noastre. Niste copii catarati pe un delusor din apropierea soselei si-au gasit ca joaca in ziua furtului, notarea numerelor de inmatriculare a masinilor care treceau prin zona. Cine nota mai multe masini si cat mai multe caracteristici ale acestora (culoare, tip de masina etc) primea un premiu. Notitele copiilor au fost o adevarata mana pentru politisti in actiunea de gasire a hotilor.

        Asemenea acelor hoti, multi oameni, cand fac raul, se gandesc ca nu-i vede nimeni. Si totusi, chiar daca nu-i vad semenii lor, Dumnezeu vede tot ce se petrece pe pamant, si totul va fi scos la lumina Sa si judecat cu dreptatea divina. Fericiti sunt toti care si-au gasit refugiul la Mantuitorul! Ei au fost iertati de toata vina lor.

 

FIDELITATEA ESTE INCA ACTUALA

“Niciunul sa nu fie necredincios nevestei din tineretea lui.” [Maleahi 2:15]

        Tocmai au sarbatorit nunta de diamant. Cei doi sunt casatoriti de 62 de ani. Se poate rezista asa de mult timp impreuna? Aceasta intrebarea este indreptatita astazi, cand vedem cat de putin rezista casatoriile. “Sa rezistam unul cu altul?” intreaba domnul P. “Cu cat traim mai mult unul cu altul, cu atat mai intima devine relatia noastra unul cu altul.” Desi sotia lui este bolnava si isi petrece timpul in pat, domnul P. adauga: “Cat de multumitor sunt lui Dumnezeu, ca o mai am!”

        “Nu a aparut niciodata gandul unei <>?” – “Desigur, au fost probleme”, a raspuns domnul P., “suntem doi oameni diferiti. Dar nu ne-am gandit niciodata la infidelitate si despartire. Cu mult inainte de casatorie am cunoscut principiile lui Dumnezeu – un sot, o sotie pentru toata viata. Acest lucru a fost de la sine inteles pentru noi, iar Dumnezeu ne-a daruit o casnicie implinita.”

        In multe cazuri fidelitatea in casnicie nu mai este luata in serios. Dar atunci constiinta este impovarata, increderea este distrusa si de multe ori relatia este desfacuta. Cata suferinta rezulta de aici, cate lacrimi sunt varsate, cat de mult sufera copiii din aceasta cauza. Dar Dumnezeu ne-a spus clar: “Nu fi necredincios!” Cine nu tine seama de aceste cuvinte, va suporta consecintele. Sa respectam principiile lui Dumnezeu.  

DISPRETUIT

“...era asa de dispretuit.. si noi nu L-am bagat in seama.” [Isaia 53:3]

        Capitolul 53 din profetul Isaia este o previziune impresionata despre Domnul Isus, care a fost pe acest pamant Slujitorul lui Dumnezeu. El a fost dispretuit in mod deosebit de catre conducatorii religiosi ai poporului Israel.

        Odata a fost un oaspete in casa unui fariseu. Dar acesta nu a aratat nici cele mai elementare forme de politete fata de El. Mantuitorul a suportat. Dar Dumnezeu S-a ingrijit in acea clipa ca o femeie stricata, o pacatoasa cunoscuta in oras, care a venit la Mantuitorul sa-i arate respect (Luca 7:36-50).

        Cum au stat lucrurile la cruce? Cand nimeni nu a spus nici un cuvant pentru El, Dumnezeu a folosit un raufacator, care era rastignit cu Isus. Acesta a recunoscut despre Christos: “Omul acesta nu a facut niciun rau.”

        Dar nu doar conducatorii religiosi L-au dispretuit. In Psalmul 69:12 se spune: “Cei ce stau la poarta vorbesc de mine, si cei ce beau bauturi tari ma pun in cantece.” Acestia erau oameni cu functii inalte in justitie si in administratie. Ei de asemenea Il dispretuiau pe Christos. Dar si la “masa obisnuita” si-au batut joc de El.

        Si ce singur a fost El, Strainul din cer! A suportat si a suferit tot ce un om poate sa-i faca rau altui om. Niciunul nu L-a inteles, nici macar ucenicii Sai. Da, Fiul vesnic al lui Dumnezeu, aceasta Persoana minunata, a fost pe pamant Cel sarac, singur si parasit – Omul durerii.

LENEVIA

“Cine se leneveste in lucrul lui este frate cu cel ce nimiceste.” [Proverbe 18:9]

        Intr-o fabula se spune ca intr-o zi un brici iesind din prasle, vazu oglindindu-se soarele in lucrul lamei sale si, plin de mandrie, se revolta in sinea lui, zicandu-si: “Nu ma mai intorc niciodata in dugheana aceea pacatoasa in care am stat. ce viata ticaloasa sa tot razi barbile tuturor taranoilor... Eu nu sunt facut pentru o astfel de treaba. Am sa ma ascund intr-un loc tainic, unde imi voi duce viata in liniste si tihna.” Si asa facu.

        Briciul ramase ascuns cateva luni, pana cand intr-o buna zi iesi la lumina si isi vazu lama asemenea unui ferastrau, incat soarele nu se mai putea oglindi in ea. Caindu-se amarnic isi deplangea nenorocirea, zicand: “Vai, ce bine ar fi fost daca mi-as fi intrebuintat la barbiertaisul fin pe care acum l-am pierdut. Unde este acum luciul fetei mele? Aspra si neinduratoarea rugina le-au mancat!”

        Asa se intampla si cu oamenii care isi parasesc indeletnicirea lasandu-se in voia lenevirii, ei isi pierd agerimea harniciei, si, “rugina comoditatii” le deformeaza caracterele. “Lenea te cufunda intr-un somn adanc, si sufletul molatic sufera de foame”, zice inteleptul Solomon. Sa nu ne asemanam cu astfel de oameni.

 

FUGA LUI IONA

“Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de Fata Domnului. S-a coborat la Ialo si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars.” [Iona 1:3]

        Drumul celui care paraseste Fata Domnului este unul in jos. Acest pas in jos a lui Iona a fost primul, dar nu si ultimul. Decaderea exterioara este una strans legata de decaderea launtrica. Drumul care coboara este mai usor decat cel care urca. Acest adevar este valabil pentru trup, dar si pentru suflet si duh.

        Sa remarcam ca Iona a gasit fara mari greutati o corabie care mergea la Tars. Si astfel probabil, a gandit ca se afla pe drumul bun. De cate ori nu am gandit si noi la fel? Cineva, care se afla in coborare, se mira, probabil, cat de simplu poate satan sa faca un astfel de drum.

        Vrasmasul sufletelor noastre este totdeauna pregatit sa ne departeze de Dumnezeu si Mantuitorul nostru. Sa nu ne imaginam ca drumul neascultarii ar fi cel mai bun pentru faptul ca este asa de simplu.

        Corabia care mergea la Tars nu era o dovada ca era pregatita de Dumnezeu pentru Iona. Si noi trebuie sa avem permanent in vedere adevarul ca lucrurile care ne par asa de usor in fata nu sunt pregatite de Dumnezeu, ci mai repede putem afirma ca sunt sustinute de vrasmasul sufletelor noastre, satan, care vrea sa ne duca in pierzare.

O BUSOLA SIGURA PE MAREA VIETII

“Sa cante limba mea Cuvantul Tau, caci toate poruncile Tale sunt drepte.” [Psalm 119:172]

        Ceea ce este busola pentru marinar, aceasta este Cuvantul lui Dumnezeu pentru toti cei care merg pe marea vietii. Numai cel care tine mereu seama de acest indicator divin, merge sigur chiar si in noaptea cea mai furtunoasa, mai intunecoasa. Toate stancile in mare, pragurile de nisip, vartejurile sunt ocolite bine cu nava si in sfarsit urmeaza intrarea fericita in port, cand poti exclama: “Multumiri fie aduse lui Dumnezeu!” parerile publice, obiceiurile si traditiile stravechi, toate acestea nu sunt o busola sigura pentru calatoria spre vesnicie. Nu este de mirare daca esuezi, cand te conduci dupa astfel de lucruri.

        Cineva a spus odata: “Biblia este lumina pentru a ne lumina, este sabie pentru a ne proteja, este paine pentru a ne intari, este vin pentru a ne inviora, este harpa pentru a ne bucura, este cheie pentru a ne deschide poarta cerului”. Altcineva a apreciat astfel Biblia: “Una din minunile Cuvantului lui Dumnezeu este plinatatea ei extraordinara. Nu este o carte din foite de aur, ci expresiile sale sunt bulgari de aur de adevar pur.”

        Ce ai scrie tu despre Biblie, daca ti s-ar cere acest lucru? Gandeste-te ca ea este Cuvantul lui Dumnezeu, adevarul vesnic!

 

MUNTELE MORTII

“Cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis.. a trecut din moarte la viata.” [Ioan 5:24]

        In 18 Mai 1980, la ora 8:32 ora locala, intr-o regiune muntoasa din nord-vestul Americii, in apropiere de localitatea Yale, Washington, linistea a fost intrerupta de un bubuit si vajait puternic si ingrozitor. Intregi peisaje au fost pustiite si lumina soarelui a fost intunecata de nori mari de cenusa si fum. Vulcanul St. Helens a fost trezit la viata dupa 127 de ani de somn. Nu mai putin de 540 milioane tone de cenusa au fost raspandite in aer.

        Dar cu ajutorul tehnologiilor moderne, populatia a putut fi avertizata de aceasta nenorocire deja din 1968. Scurt timp inainte de ezplozie, populatia a fost evacuata. Dar in ciuda masurilor de siguranta, au murit 57 de oameni in aceasta catastrofa. Oamenii au fost avertizati, dar nu s-au increzut in cercetarile exacte.

        La fel stau lucrurile si cu noi. Biblia ne spune ca ne gasim intr-un mare pericol. Datorita pacatelor noastre, Dumnezeu ne trage la raspundere, dar nu stim daca astazi, sau maine, sau mai tarziu. Pentru ca Isus Christos a fost rastignit, calea spre Dumnezeu prin credinta este deschisa. Depinde acum de noi, daca acceptam darul mantuirii sau ramanem in “zona mortii”. Unde va gasiti dumneavoastra?