ESTE VREMEA MANTUIRII (2)

“Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut întuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a întunecat, si perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt prin mijloc.” [Luca 23:44-45]

Stiti ca la începutul secolului 20, acesta a fost anuntat a fi un secol crestin? Oamenii din acea vreme credeau ca la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, oamenii vor ajunge sa traiasca în unitate si armonie! Cu durere trebuie sa spunem; n-au avut dreptate!

Natiunile sunt divizate si învrajbite. Vedem aceasta în Orientul Mijlociu, în Nordul Irlandei, si-n Africa. În toata lumea natiunile nu numai ca lupta una împotriva alteia, dar au si multe conflicte în interior. Conflictele, dezbinarile si razboaiele, sunt probleme la fel de vechi ca si umanitatea.

A fost foarte interesant pentru mine sa citesc undeva despre originea obiceiului de-a ridica mana atunci cand salutam pe cineva: În antichitate oamenii întampinau pericole la orice pas. Cand un calator întalnea pe cineva pe care nu-l cunostea, în mod automat ridica mana sa-si ia arma din spate. Cei doi cu armele pregatite de lupta se roteau unul în jurul celuilalt, pana descopereau care este situatia de fapt. Cand acestia cunosteau ca nu este nici un pericol, îsi ridicau mana dreapta, mana care purtase arma, ca semn al acceptarii si de salut de bun venit.

Mi se pare ca în lumea în care noi traim, înca ne mai dam tarcoale unul celuilalt! Natiunile lumii nu sunt pregatite sa-si dea mana; Sunt atatea diviziuni suspiciuni si conflicte. În potirul de natiuni amestecate din America, nu s-a reusit sa se realizeze o omogenitate. Nu suntem o familie solida, ci o aglomerare de oameni, traditii si chiar limbi!

Vom depasi oare vreodata specificul nostru etnic, cultural si rasial, devenind cu adevarat una? Vom ajunge la aceasta binecuvantare numai daca barbati si femei, copii ai lui Dumnezeu, vom fi determinati sa trecem barierele si sa ne acceptam în dragoste, asa cum suntem!

Anonim

ESTE VREMEA MANTUIRII (1)

“Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut întuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a întunecat, si perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt prin mijloc.” [Luca 23:44-45]

Cand fostul senator si vicepresedinte, Hubert Humprey, a murit cu multi ani de zile în urma, a fost organizat un ceremonial de înmormantare în Rotonda Capitoliului din U.S.

Elita Washingtonului, s-a adunat pentru a spune “la revedere” prietenului si colegului lor.

Richard Nixon, a fost si el prezent în acea zi. El era singur, deoparte, chiar daca era pazit de garda lui de corp. Howard Baker, amintindu-si de acea zi a spus: „nimeni nu a vorbit cu el”, „Toti se temeau de el.” Aceasta solemnitate solitara s-a sfarsit atunci cand presedintele Jimmy Carter, a mers la domnul Nixon, a strans mana cu el si i-a spus bun venit la Washington.

Revista Newsweek, a aratat ca acest act simplu de umanitate si compasiune, a schimbat viitorul lui Nixon. “Daca a fost un punct de cotitura în ratacirea lui Nixon, atunci cu siguranta poate fi considerat acesta.”

Este o vreme cand cineva trebuie sa riste, sa actioneze cu compasiune si sa escaladeze zidul ostilitatii, cineva trebuie sa exprime dragostea, printr-o mana întinsa! Domnul Isus a facut-o!

Nu exista o ilustratie mai potrivita decat cea petrecuta în momentul cand Domnul Isus a murit. Ce ne spune evanghelistul Luca ca s-a întamplat înainte ca Domnul Isus sa-si dea ultima suflare? A întins mana dragostei pentru un talhar! Domnul Isus a depasit zidul ce-i separa pe cei prezenti langa cruce. Si-a vorbit talharului ca va fi cu El în rai chiar în aceeasi zi.

A mai fost daramat un zid însa: dupa trei ore de întuneric, vreme în care soarele si-a ascuns fata, perdeaua templului se rupe! Perdeaua care-i separa pe oameni de „Sfanta Sfintelor”, a fost despartita în doua. Zidul final ce prefigura separarea omului de Dumnezeu, a fost daramat. Aceasta s-a întamplat datorita jertfei Domnului Isus.

Anonim

INCREDINTEAZA-TI VIATA IN MANA DOMNULUI ACUM.. MAINE S-AR PUTEA SA FIE PREA TARZIU

“Încolo, toti sa fiti cu aceleasi ganduri, simtind cu altii, iubind ca fratii, milosi, smeriti.” [1 Petru 3:8]

Tot ceea ce doreste Dumnezeu pentru aceasta lume, este ca fiecare persoana sa traiasca în demnitate si armonie, ca si Copil a lui Dumnezeu sub domnia Domnului Isus. Aceasta este „Noua ordine Mondiala a lui Dumnezeu!”

Tu si cu mine suntem agentii folositi de Dumnezeu, pentru împlinirea acestui plan. Apostolul Pavel în 2 Corinteni 5:9 a afirmat: „Dumnezeu era în Hristos, împacand lumea cu Sine; …si ne-a încredintat noua slujba acestei împacari!

Dar ca sa ne împlinim aceasta încredintare; de unde sa începem? Trebuie sa începem de aici si chiar de acum; castigand în dragoste pentru Hristos, pe toti acei cu care venim în contact. Cand noi ca si Copii ai lui Dumnezeu, ne împlinim aceasta slujire, portile locuintei mortilor nu se pot opune.

Dr. Fred Craddock, profesor de Noul Testament si Homiletica, la Universitatea Emory din Atlanta, a povestit despre anii copilariei petrecuti în Tennessee. Tatal sau nu mergea la Biserica. De fapt avea o atitudine foarte critica la adresa bisericii. Odata pastorul Bisericii a venit sa vorbeasca cu tatal sau. Dar n-a fost prea bine primit! Acesta i-a zis: ”stiu ceea ce voi tipii astia de la biserica asteptati: Un nou nume pe lista membrilor vostri si un membru în plus care sa plateasca zeciuiala. Nu-i aceasta ceea ce cautati? Un nou nume si un nou contributor?”

Aceasta atitudine todeauna stanjenea pe mama lui Craddock, care mergea în bucatarie sa planga. Odata, împreuna cu pastorul a venit si un evanghelist: Chiar doi fiind acum. Nu puteau face fata acuzatiilor tatalui sau. „Voua nu va pasa de mine repeta el; doriti numai un nou nume si un nou contributor. Aceasta-i ceea ce asteapta Biserica.” Cred ca el a spus aceasta de sute de ori.

A fost o vreme însa cand n-a mai repetat-o! ultima data cand fiul sau l-a vizitat era într-un spital al veteranilor. Slabise mult si îsi lua cu greutate tratamentul. Radioterapia îl afectase foarte mult, respira greoi si uneori avea nevoie chiar de respiratie artificiala. Cand fiul sau a intrat în camera, aceasta era plina cu buchete de flori. El a început sa citeasca biletelele ce-i aratau pe cei care le-au trimis: „Scoala duminicala a barbatilor”, „grupul de partasie al surorilor”, „corul copiilor”, „grupul tinerilor”. Tatal sau l-a vazut citind biletelele si pentru ca nu putea sa vorbeasca a luat un creion si a scris pe o bucata de hartie: „În aceasta lume ostila ce-si trage rasuflarea cu durere, fiule, sa povestesti tuturor istoria vietii mele!”

Citind ceea ce a scris tatal sau, Fred a întrebat: „Tata, care-i istoria vietii tale?

Batranul a luat din nou creionul si a scris: „Am gresit! Am gresit!”

Unde sa începem slujirea pentru împlinirea Marelui Plan al mantuirii? Chiar acum si chiar aici, cu acei pe care Biserica înca nu i-a cuprins în familia ei. Dumnezeu a ales oameni deosebiti si le-a încredintat acest plan etern; ca sa puna în unitate tot ceea ce este în cer cu tot ceea ce este pe pamant.

Anonim

DOMNUL ISUS E SINGURUL CARE NE POATE IERTA TRECUTUL

“Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!” [Psalmul 118:25]

Într-un ziar crestin a fost publicat un desen ce-l înfatisa pe un pastor sezand la biroul sau cu doi membri din biserica, ce aratau exasperati. În dreptul lor era scris: „el este acel care provoaca sentimente apasatoare!”
Si în dreptul pastorului era scris un mesaj: „Va obiecta cineva, daca ma voi ruga cu ochii deschisi?”

Niciunul dintre ei nu aveau sentimente bune, despre celalalt. Enoriasii îl considerau pe pastor, ca fiind cel care le cere lucruri ciudate, iar pastorul nu avea încredere în bunele intentii ale enoriasilor, de aceea i-a fost frica sa închida ochii la rugaciune.

Ce dureros este sa vezi biserici divizate! dar sunt si familii dezbinate: Odata un tanar avea toate recomandarile pentru a deveni un bun actor. Dar oridecateori primea un rol important nu reusea sa-l puna în scena, la adevaratul potential. De fiecare data oportunitatea oferita se transforma în esec.

Era evident ca el îsi sabota propria-i cariera. A fost invitat un psiholog, care sa stea de vorba cu el. În discutie acesta i-a spus: Imagineaza-ti ca esti un actor de renume. Trupa în care joci va avea un spectacol în satul tau natal. Iar poza ta mare va fi afisata peste tot. Ce-ar zice parintii tai, sa-l vada pe fiul lor plin de succes?

Cand psihologul a rostit aceasta întrebare, tanarul actor s-a ridicat de pe scaun si-a vrut sa plece. Oprit el a spus: „Parintii mei nu merita sa ma vada plin de succes!”

Psihologul si-a dat imediat seama, care era motivul atator insucese. El era manios pe tatal si pe mama sa. Ceva groaznic s-a întamplat în copilarie, situatie ce l-a facut pe acest tanar, mai degraba sa doreasca esecul, decat sucesul, pentru ca asa sa se razbune pe parintii sai.

Domnul Isus este singurul care ne poate elibere de orice resentimente, sa ne vindece trecutul nostru si ne poate da o viata de suces.

Anonim

DESCHIDE-TI INIMA PENTRU A FII GATA SA DARUIESTI

“Fiecare sa dea ce va putea, dupa binecuvantarea pe care i-o va da Domnul, Dumnazeul tau” [Deutronom 16:17]

Judson Swihart, odata a spus: „Unii oameni sunt ca si castelele medievale; zidurile înalte pe care si le-au construit în jur, îi protejeaza ca nu cumva sa fie cuceriti!

Acestia, se protejeaza emotional, prin faptul ca nu împartasesc nici un fel de simtiri cu altii. Nimeni nu se poate apropia de ei, sau sa intre în citadela în care s-au retras. Sunt în garda în fata oricarui atac. Adesea pot fi întalniti însa în singuratate, strajuind citadela lor si blocand orice fel de comunicare. Locuitorul unui astfel de castel este un autoprizionier!

El sau ea, au nevoie sa fie iubiti de cineva, dar zidurile cu care s-au înconjurat, sunt prea înalte ca acel cineva sa se apropie de ei.

Cu cativa ani de zile în urma, în Israel o familie de evrei ce avea pe cineva bolnav de o boala grava de inima, a ajuns în disperare asteptand un donator pentru un transplant. Ei au intervenit la o familie de arabi, al carui copil a ajuns în moarte cerebrala, datorita faptului ca a fost împuscat în cap de catre soldatii israeliti. Au cerut acestora sa doneze inima palestinianului pe moarte, pentru transplant. Familia de palestinieni însa, a refuzat si amandoi au murit.

Un an mai tarziu, un alt arab si un alt israelian zaceau în pragul mortii în spital. De data aceasta, cel care a avut moarte cerebrala a fost evreul, împuscat de arabi într-o ambuscada din regiunea Gaza. Iar omul ce avea nevoie de transplant era palestinianul!

Familia de evrei, fara sa tina seama de identitatea celui care va primi inima, si-a dat acordul pentru transplant; iar acesta s-a efectuat în spitalui din Ierusalim. Cand stirea a fost difuzata a fost o reactie vehementa de ambele parti: Israelienii s-au umplut de furie, pentu ca inima unuia dintre soldatii lor, acum bate în pieptul unui palestinian, iar omul care a primit inima de la acel israelian, a trebuit sa se ascunda pentru a scapa de furia arabilor!

Vaduva israelianului ucis, cu siguranta cunostea Cuvantul Domnului Isus! Ea cu multumire a spus: „daca o persoana poate fi salvata, cred ca aceasta este o binecuvantare! Pentru ca este o binecuvantare mai mare, sa dai decat sa primesti!”

Anonim

LASA-TE ATINS DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

“…nelegiuirile voastre, pun un zid de despartire între voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L împiedica sa va asculte!”

În anul 1974, Joe Gordon un mare jucator de baseball juca pentru echipa din Cleveland. În acelasi an, un sportiv tanar de culoare numit Larry Doby, a venit sa joace pentru aceeasi echipa. Dobby a fost primul jucator de culoare, care a ajuns sa joace într-o echipa de Liga Americana.

La primul meci, Dobby era timorat si foarte emotionat. La fiecare lovitura, gresea tinta. Cand a terminat loviturile a iesit de pe teren cu capul plecat, a trecut pe langa toti ceilalti jucatori si s-a asezat pe capatul bancii, într-un colt cu capul în palme.

Joe Gordon, l-a urmat în executarea loviturilor. El era cunoscut avand o lovitura puternica si foarte precisa. În acea zi însa si el a gresit tinta. La terminarea loviturilor s-a întors printre colegi, dezamagit, trecand pe langa toti ceilalti si asezandu-se pe aceeasi banca alaturi de Doby, punandu-si la fel, capul în palme.

Nimeni nu l-a întrebat pe Joe Gordon,  daca a trimis mingea afara în mod voit. Dar din acel moment, cat au mai jucat împreuna, de fiecare data cand Larry Doby iesea de pe teren, lua manusa lui Joe Gordon si o saruta. Învatand din esecul începutului si din faptul ca în acele momente cineva i-a fost alaturi, Doby a devenit unul dintre cei mai buni tintasi din Liga Profesionista Americana.

Nu stiu nimic despre starea spirituala a lui Joe Gordon, dar îmi place sa cred ca el a facut aceasta jertfa, fiind alaturi de cel ce a esuat la primul meci, pentru ca si el a fost atins de dragostea Domnului Isus în timpul caderilor sale.

Vrei sa-L lasi pe Isus sa-ti atinga si inima ta; ca astfel legatura Duhului sa-i cuprinda si pe altii prin sacrificiul tau?

Anonim

PRAPASTIA PACATULUI

 

“Sufere împreuna cu mine, ca un bun ostas a lui Hristos.” [2 Timotei 2:3]

Atunci cand ajungi la raul Hudson din New York, poti vedea impunatorul pod George Washinton. Acesta are o structura impunatoare de aproape 130 de m înaltime si 1.200 m lungime. Fiecare dintre cele 4 cabluri de sustinere are aproape un metru în grosime, formate din 27.000 de fire de otel. Aceste fire puse cap la cap pot sa înconjoare pamantul de 4 ori la ecuator.

Acest pod este folosit de 24 de milioane de autoturisme anual si a costat 62 de milioane de dolari pentru a fi construit. Acest pod, înainte de a fi construit, a fost un vis în mintile celor care au avut aceasta viziune, apoi a fost desenat în detaliu ca proiect si executat în realitate.

Fiecare mare realizare a urmat aceleasi etape: începe cu o viziune, continua cu un vis, se concretizeaza într-un plan (proiect) si devine realitate.

Si Dumnezeu a avut un plan pentru a face un pod peste prapastia pacatului; si l-a realizat prin Hristos. Vrei sa-l împartasesti si altora ?

Anonim