AI VALOARE IN OCHII LUI DUMNEZEU

„Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi în inima ta ca Dumnezeu L-a înviat din morti, vei fi mantuit.” [Romani 10:9]

 

Cu cativa ani de zile în urma Harry Reasoner, redactorul emisiunii de televiziune „Sixty Minutes”, a scris pentru acest program ceva foarte interesant referitor la Craciun: el credea ca este ceva cu privire la Craciun, ce trece dincolo de logica umana..

De aceea a spus: „Ceea ce genereaza în lumea de astazi în aceasta perioada aceasta avalansa de cumparaturi si festivitati, este acel eveniment linistit si neobservat, petrecut cu mult timp în urma.. „actul întruparii Domnului Isus”. Despre acest eveniment depun marturie crestinii, anuntand ca Dumnezeu a trimis pe Fiul sau sa se întrupeze în mijlocul acestei lumi. Pentru multi însa, sarbatoarea Craciunului a îmbracat multe aspecte
pagane!

Sunt trei moduri în care poti privi Craciunul: Unul este cel „Cinic”; atitudine prin care este privita aceasta sarbatoare doar cu un interes material. Un timp în care sa faci mai multi bani, profitand de cresterea comertului.

Al doilea mod de a privi Craciunul este cel „Ceremonial”. Aceasta este în general atitudinea celor necredinciosi. Ei respecta traditia Craciunului, trimit felicitari, împodobesc bradul si ofera cadouri. Toata sarbatoarea pentru ei înseamna repetarea si conservarea unor traditii!

Al treilea mod de a privi Craciunul este cel „Reverential”. Aceasta este atitudinea celor ce cred ca sarbatoarea Craciunului este aniversarea venirii Domnului Isus în mijlocul lumii!

Pentru multi pare ilogica relatarea Biblica, despre nasterea Domnului Isus. Scriptura arata ca un înger a anuntat o fecioara, ca va avea un copil, fara ca aceasta sa fi cunoscut un barbat. Dumnezeu pentru împlinirea planului Sau, poate însa sa lucreze depasind chiar si logica umana.

Chiar daca nasterea Domnului Isus nu poate fi explicata logic si înteleasa deplin din punct de vedere teologic, este un fapt real si de necontestat. Venirea pe lume a unui copil într-o familie, aduce o noua experienta si genereaza experiente unice. La fel ca noii parinti si cei credinciosi la sarbatoarea Craciunului, traiesc emotii si sentimente specifice. Pentru ei bucuria sarbatorii nu-i generata numai de primirea unor cadouri sau împlinirea unui ritual, ci de o vie experienta cu Cel întrupat.

Poate ca nu ai trait niciodata aceasta experienta la sarbatori. Este timpul sa întelegi ca Dumnezeu te iubeste, chiar daca nu esti perfect. Atingerea dragostei Lui, îti poate da si tie adevarata bucurie. Asa ca la aceste sarbatori care vor urma incearca sa fi mai bun si intelept si sa intelegi ca ai valoare in ochii lui Dumnezeu!

“SI CUVANTUL S-A FACUT TRUP”

“Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” [Ioan 1:14]

 

Pastorul M.L.Lindvall a primit de Craciun o scrisoare deosebita.
Cel care i-a trimis aceasta scrisoare arata ca în biserica lui, s-a prezentat aceiasi sceneta de Craciun, cu acelasi continut si cu aceiasi dirijoare timp de 47 de ani. Tot ceea ce s-a urmarit în acesti ani a fost: „perfectiunea”. Linii perfecte, costumatie perfecta, miscari scenice perfecte; totul perfect!

Dorinta dirijoarei pentru perfectiune i-a respins însa pe copii. Aceasta spunea:”cand sunt împreuna prea multi adolescenti, acestia nu mai pot fi tinuti sub control!” Dupa cum vedeti, dedicarea dirijoarei pentru perfectiune, a fost mai mare decat cea fata de copii.

Anul acesta însa, asa cum era relatat în scrisoare s-a întamplat ceva deosebit: Un comitet care-i includea pe parintii a caror copii au fost respinsi anul trecut, au facut un anunt deosebit:” Toti copiii care doresc sa faca parte din sceneta pentru Craciun, sunt bineveniti si asteptati la biserica! Pentru fiecare dintre ei se va gasi un rol.”

Acest anunt a fost ceva de neacceptat pentru vechea dirijoare, care si-a dat demisia în manie si dezgust.

Potrivit marturisirii pastorului Lindvall, sceneta n-a mai mers snur, asa cum s-a întamplat cu vechea dirijoare, dar a fost ceva deosebit: Fata de scenariul anterior acum erau o duzina de pastori si peste 20 de îngeri si un mare numar de oi. Stiind cum behaie oile, cei mai mici dintre copiii îmbracati în costume specifice, le imitau raspanditi peste tot prin biserica.

Un moment deosebit s-a petrecut atunci cand Maria si Iosif au intrat în scena. Maria purta pe brate o papusa înfasata într-o paturita albastra. Iosif s-a apropiat de ea, iar povestitorul urma sa citeasca descrierea biblica ce prezenta familia aleasa, în drumul lor spre Betleem. Ani în sir s-a citit versiunea traducerii King James, care spunea ca: „Maria a ramas grea !” Una dintre mamele tinere si-a dat seama ca cei mici nu vor întelege aceasta versiune si a cerut povestitorului în ultimul moment sa citeasca aceeasi relatare dar din traducerea Good News. Asa ca în timp ce Maria si Iosif au intrat în scena, povestitorul a început sa citeasca: ”Iosif a mers sa se înregistreze împreuna cu Maria, logodnica sa, care era însarcinata!” Cand ultimul cuvant a fost amplificat de sistemul audio, micutul Iosif, auzind pentru prima data aceasta versiune, s-a oprit, a privit-o îndelung pe Maria, apoi s-a întors spre sala si-a zis: „Însarcinata? Ce înseamna aceasta?”

Nu mai este nevoie sa va spunem ce s-a întamplat dupa aceea: Întrega biserica a izbucnit în hohote de ras, unii chiar fiind de neoprit! Fosta dirijoare s-a uitat în jur spunand: „V-am spus eu, ca asa o sa se întample! Cand s-a cantat însa „O noapte preasfintita” s-a petrecut ceva neasteptat: Întai copiii care au interpretat rolul oitelor au coborat de pe scena si au mers în jurul fostei dirijoare, care-i excusese din sceneta anul trecut. Alaturi de ei, au venit si ceilalti copii. Cand zapada artificiala a început sa cada, s-a facut liniste. Acest timp de tacere, n-a fost planificat în scenariu, dar nimeni nu îndraznea sa spuna nimic. Se auzeau doar copiii mici, behaind în diferite zone ale bisericii. Era o liniste ce dovedea prezenta lui Dumnezeu si bucuria si multumirea ce nu puteau fi exprimate în cuvinte. Aceasta liniste a fost întrerupta de sotia pastorului care a rostit cu voce tare, ca toti sa-o poata auzi: „Perfect, chiar Perfect! Si a fost perfect! Nu a fost perfect în modul în care vechea sceneta era perfecta. A fost „perfect” în modul în care Dumnezeu face lucrurile perfecte! El accepta limitarile si imperfectiunile noastre, îmbracandu-le în harul Sau!

MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU ZIUA DE AZI!

„Dati, si vi se va da; ba înca vi se va turna în san o masura buna, îndesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.” [Luca 6:38]

 

Într-un articol de ziar, erau prezentate doua femei care erau internate într-un centru pentru batrani din New Jersey. Numele lor era: Margarett Patrick si Ruth Eisenberg. Aceste doamne au fost pianiste vestite, care si-au investit viata predand cursuri de pian, pentru multi pianisti celebri.

Între ele, de multe ori au fost rivalitati si niciodata n-ar fi acceptat sa fie împreuna. Nimeni nu s-ar fi gandit vreodata ca ar putea sa le auda interpretand o piesa împreuna.

Cu 5 ani de zile în urma, fiecare însa a suferit cate un accident vascular cerebral. Margarett Patrick a fost aproape de moarte. A petrecut mai multe luni prin spitale si prin centrele de recuperare. Dupa toate acestea si-a recapatat mobilitatea, dar numai pentru partea stanga a corpului. Partea dreapta a corpului ei a ramas paralizata. Traind într-un scaun rulant, ea a marturisit deseori spunand: „Slava lui Dumnezeu, pentru ca mai sunt înca în viata!”

Ruth Eisenberg a fost însa mai norocoasa. Acum ea rade cand îsi aduce aminte de momentul cand a suferit atacul cerebral. În acel moment de suferinta, a ramas întinsa pe podea fara sa fie descoperita de cineva, timp de doua zile. Si-a revenit foarte greu, dar nu poate folosi partea stanga a corpului.

Aceste doua femei încercate, s-au întalnit în acelasi centru pentru batrani, recomandat de doctorii lor. Cand s-au vazut, foarte repede au împartasit una alteia, dragostea lor pentru pian. Într-o zi pe cand erau împreuna în holul acestui centru, s-au asezat cu carucioarele lor langa pianul vechi al acestei institutii si au început sa cante.

Degetele lungi ale lui Margarett alunecau pe partea stanga a pianului, în timp ce degetele puternice ale lui Ruth, conduceau melodia, alunecand în partea dreapta a pianului.

Dupa ce au cantat o vreme, au încheiat prabusindu-se una peste cealalta. Margarett si Ruth, s-au îmbratisat, strangand-o fiecare pe cealalta cu mana sanatoasa.

Prima melodie cantata împreuna a fost o revelatie pentru amandoua si o motivatie, pentru a pune împreuna un întreg repetoriu. Dupa aceea au cantat de multe ori pentru batranii din acel centru si în spitale penru veterani. Au fost invitate chiar si la o emisiune de televiziune. Astfel au ajuns sa fie un motiv de inspiratie, pentru toti cei care le-au vazut si auzit cantand.

Margarett a spus: „n-am crezut niciodata ca Dumnezeu ne va folosi în acest fel!” Daca relatii intre noi o vreme n-au existat, acum suntem nedespartite. Suntem asa de fericite si multumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi!

 

VOIA TA, NU VOIA MEA

“Iosia a îndepartat toate uraciunile din tarile copiilor lui Israel, si a facut ca toti cei ce se aflau în Israel sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vietii lui, nu s-au abatut de la Domnul Dumnezeul parintilor lor.” [2 Cronici 34:33]

 

Un om dintr-o zona rurala din Arizona, a mers sa vada un ceremonial special al indienilor. A facut o calatorie lunga prin desertul Arizonian, pana a ajuns în acea rezervatie a indienilor. Dupa ce a condus multa vreme în siguratate, ultimii 80 de km i-a parcurs pe un drum neamenajat. Dupa ce a urmarit ceremonialul, seara tarziu cand s-a întors la masina sa, a observat ca o roata avea pana. Ca sa fie si mai rau, a constatat ca nu avea nici roata de rezerva! În timp ce cauta o solutie, si-a adus aminte ca înainte cu vre-o 10 km de-a ajunge în rezervatie, a observat o vulcanizare. Hotarat sa repare roata, a mers pe jos aproape 2 ore pana la acel atelier, purtand cu el roata ce trebuia vulcanizata. Ajuns în fata vulcanizarii, a vazut proprietarul sezand jos într-un fotoliu comod, consumand bere. Îngrijorat de situatie, soferul ghinionist a întrebat: „Nu va suparati domnule; dumneavoastra puteti vulcaniza roata aceasta care a avut pana? Da! a raspuns proprietarul. Atunci cat ma costa sa vulcanizez aceasta roata? Ce diferenta este daca îti voi spune pretul, a raspuns proprietarul? În aceasta zona, nu mai este nici o alta vulcanizare!” În situatia lui, soferul nu mai avea nici o alta alternativa. Oricat de mare ar fi fost pretul, trebuia sa îl plateasca.

De multe ori nici noi nu avem o alta alternativa! Sunt uneori decizii dictate de cursul vietii cum ar fi: a merge la scoala, la liceu, a alege o profesie sau a întemeia o familie. Indiferent de contextul în care sunt luate aceste decizii, chiar si atunci cand se pare ca nu este o alta alternativa, trebuie sa fim siguri atunci cand hotaram: urmam voia lui Dumnezeu, sau planurile noastre!

MARE DUMNEZEU AVEM!

 

“Domnul ostirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi.” [Psalmul 46:11]

 

Daca ne încredem în noi însine si contam pe posesiunile si capacitatile noastre, va veni o vreme cand vom constata ca am luat decizii atat de gresite. Oricat de multe valori am acumula, acestea nu ne pot scuti de esec, dezamagire si înfrangere.

Daca însa ne punem încrederea în Dumnezeu si marturisim ca puterea si resursele noastre nu ne sunt suficiente, daca în momentele de încercare vom conta pe ajutorul lui Dumnezeu, atunci vom fi plini de putere si vom trece biruitori prin orice situatie.

Dumnezeu nu esueaza niciodata. De aceea cei ce se adapostesc sub protectia Sa, gasesc un adapost sigur în orice vreme.

Umilinta crestina nu-i lasitate, sau pasivitate; o motivatie pentru a nu face nimic. Umilinta înseamna a recunoaste autoritatea lui Dumnezeu, si a te supune voiei Sale. Umilinta este o invitatie pentru a lucra cu tot devotamentul pentru o institutie mai mare decat orice întelegere umana. Aceasta slujire si dedicare este pentru Împaratia lui Dumnezeu care nu poate sa cada.

AI GRIJA CE ITI DORESTI SI CARE E AMBITIA TA

“..au hotarat o zi si au venit mai multi la locuinta lui. Pavel le-a vestit Împaratia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, si a cautat sa-i încredinteze prin Legea lui Moise si prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea tinea de dimineata pana seara.” [Faptele Apostolilor 28:23]

 

În luna Februarie a anului 1995, un antrenor de „sumo” a primit un telefon neobisnuit. Un adolescent japonez numit Koji Harada, i-a cerut sa-l ajute sa-si împlineasca visul vietii sale. El dorea cu orice pret sa ajunga luptator de „sumo”. Avea însa o problema: Înaltimea sa era numai de 1,52m. Asociatia Japoneza de Sumo a stabilit ca pentru a fi luptator de sumo, trebuie sa ai cel putin 1,58 m înaltime. Dupa ce antrenorul i-a explicat ca nu-l poate primi la antrenamente, Koji l-a sunat din nou si i-a spus ca a rezolvat problema înaltimii, ajungand la baremul minim stabilit de Federatia de Sumo. Auzindu-l, antrenorul foarte curios l-a întrebat: „Cum ai reusit?” Am mers la un spital de chirurgie plastica, a explicat tanarul si am cerut doctorului sa ma faca cu 6 centimetri mai înalt! Doctorul a acceptat rugamintea mea si mi-a împlantat silicon sub scalpul capului. Acum, spunea el, pot sa lupt de la egal la egal cu ceilalti tineri mai înalti!

Koji n-a fost singurul care a încercat sa-si mareasca înaltimea, pentru a putea concura în întrecerile Sumo. Au fost altii care au folosit echipamente sofisticate, pentru alungirea oaselor. Altii pentru a atinge greutatea optima, au mancat pana au ajuns rotunzi ca un ou de gasca.

Asociatia Japoneza de Sumo, este îngrijorata de faptul ca acum, posibilitatea folosirii silicoanelor va provoca si pe alti copii la idei ciudate, pentru a atinge baremurile.

Interesant; nu-i asa? Ce nu face omul pentru a-si atinge ambitiile? Unii oameni aleg cele mai trasnite solutii, pentru a-si vedea visul împlinit! Nu-i ceva neobisnuit sa fii ambitios. Dar care este scopul ambitiilor Tale? Nu-i asa ca ai putea face mult mai mult în slujire, daca Dumnezeu ar pune o doza mai mare de ambitie în inima ta?

AI GRIJA LA ISPITA!

”Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa ce a fost gasit, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” [Iacov 1:12]

 

Clarence Macartney, a spus odata ca: prima ispitire a avut loc într-o gradina, unde omul era împreuna cu toate animalele în mijlocul unei vegetatii abundente. Ispitirea Domnului Isus, al doilea Adam, a avut loc însa în pustie; unde nu era nici un fel de vegetatie si numai fiare salbatice.

Contrastul dintre prima ispitire si ispitirea Domnului Isus, este o buna imagine a urmarilor pacatului. Pacatul a adus blestemul, a stricat relatiile si a instaurat moartea.

Nathan Horwitt, un expert în culturile de ciuperci, a afirmat ca exista o anume specie de ciuperci numita AMANITA PHALLOIDES, care este cea mai otravitoare dintre toate celelalte specii. Este însa ceva foarte ciudat cu aceste ciuperci: gostul lor este foarte bun, iar otrava actioneaza încet. Foarte multi ajung sa realizeze ca aceste ciuperci sunt otravitoare, iar pentru ei nu mai exista nici o sansa de salvare, abia dupa ce ajung sa spuna colegilor: „aseara am avut cea mai grozava mancare de ciuperci!”

De multe ori, ispita poate fi ca aceasta specie de ciuperci otravitoare; foarte atractiva si buna la gust, dar camufland otrava cea mai puternica.