DOMNUL E SINGURUL CE NE POATE DA BINECUVANTAREA ASTEPTATA!

“Si cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” [Ioan 1:14]

 

     În una dintre cartile sale, scriitorul Leo Rosten, a povestit o întâmplare traita de un tânar inginer evreu, numit Yuri Smolenski. Acesta a trait în perioada razboiului rece, trecând prin persecutiile severe ale sistemului comunist din Rusia. Autoritatile de atunci i-au comunicat într-o zi lui Yuri, ca urmeaza sa fie promovat într-o noua slujba, trebuind sa mearga într-o zona miniera din îndepartata Siberie. Stiind nu-l vor mai vedea pentru multa vreme, în timp ce acesta îsi împacheta lucrurile pentru plecare, parintii îl urmareau îndeaproape plângând. Nu mai plângeti, a încercat Yuri sa-i linisteasca; am sa va scriu câte o scrisoare în fiecare zi. Dar cum vei reusi sa scapi de cenzura? a întrebat atunci mama. Acestia îti vor analiza fiecare cuvânt pe care îl vei scrie si vor opri toate scrisorile care nu le vor fi pe plac! Pentru a-i pacali pe KGB-isti, am o idee; a intervenit atunci tatal. Tot ceea ce vei scrie cu cerneala neagra, vom sti ca este adevarat, iar tot ce vei scrie cu cerneala rosie, vom întelege ca nu-i demn de luat în considerare, pentru ca sunt neadevaruri! Dupa aceasta întelegere, la o luna de la plecare fiului, parintii primesc o scrisoare scrisa în totalitate numai cu cerneala neagra. Constatând ca nici un cuvânt n-a fost scris cu cerneala rosie, parintii au ramas foarte surprinsi si au început sa citeasca scrisoarea cu si mai mare atentie.

     “Draga mama si tata; scria fiul. Nici nu pot sa va spun prin cuvinte cât de bine o duc în locul acesta. Aici este ca în Paradis! Suntem tratati regeste! Am un apartament foarte frumos si bine încalzit. La masa ne serveste un bucatar foarte iscusit care ne pregateste friptura în fiecare zi. Aici sunt foarte multe sali de concerte, teatre si cinematografe, iar intrarea la toate aceste spectacole este libera. Putem merge la spectacole toata ziua, fara a plati nimic. Aici nu este nici un fel de manifestare antisemita, iar superiorii mei ma trateaza cu atâta dragoste încât simt ca voi însiva îmi sunteti alaturi. Sa nu va faceti griji pentru mine. Va iubesc din toata inima. Fiul vostru, Yuri!”

     Dupa ce au citit acest mesaj plin de superlative, parintii au ramas si mai nedumeriti. Nu puteau crede ca fiul lor o duce chiar asa de bine.  Când s-au uitat însa cu mai mare atentie, au vazut pe un colt în partea de jos a scrisorii mesajul: „P.S. singurul lucru pe care nu l-am gasit aici, este cerneala rosie!”

     Desi în lumea în care traim sunt înca multe lucruri care ne lipsesc, încercari si necazuri pe care ar trebui sa le scriem cu cerneala rosie,  potrivit versetului biblic de astazi, putem spune ca Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre, ca sa ne descopere Adevarul si sa ne aduca binecuvântarile pe care nimeni altcineva nu ni le poate oferi.  

AI DOBANDIT STATUTUL DE COPIL DE IMPARAT?

“Isus le-a zis: ”Lumina mai este putina vreme în mijlocul vostru. Umblati ca unii cari aveti lumina, ca sa nu va cuprinda întunericul: cine umbla în întuneric, nu stie unde merge. Câta vreme aveti lumina printre voi, credeti în lumina, ca sa fiti fii ai luminii.” [Ioan 12:35-36]

 

     Jucatorul de baseball Orel Herohiser a povestit în autobiografia sa, ca momentul crucial al carierei sale sportive, l-a reprezentat o discutie pe care a avut-o cu managerul sau Tommy Laorda. Acesta l-a chemat într-o zi la biroul sau, si chiar înainte ca Orel sa se aseze, a început sa tipe strigându-i: ”Nu crezi deloc în potentialul tau! Esti capabil sa joci în prima liga si esuezi în cele mai simple momente de joc. De ce te porti asa de gingas cu adversarii tai? Fii mai agresiv; fii pe teren ca un buldog!” De astazi îti voi spune „buldogul”, a concluzionat managerul, iar sub acest nume sa faci în asa fel încât sa-i sperii de moarte pe adversarii tai! Daca nu vei proceda astfel, vei fi concediat, pierzând orice sansa de-a mai juca baseball.

     Începând din acea zi, Orel a fost cu adevarat un alt jucator, ajungând unul dintre cei mai apreciati aruncatori din liga americana. Cearta pe care a primit-o de la managerul sau, pe care el o numea „Predica din biroul managerului” si-a atins scopul.

     Potrivit acestei experiente, putem spune ca pentru a avea reusita în împlinirea responsabilitatilor vietii, trebuie sa dobândim o atitudine corecta fata de noi însine. Sa nu uitam niciodata ca prin credinta în jertfa Domnului Isus, am capatat statutul de Copii ai lui Dumnezeu, iar în aceasta pozitie de fii ai Regelui Suprem, trebuie sa traim cu demnitate, lucrând cu multa îndrazneala si dedicare.

 

MERGI PE CALEA BUNA

„Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu  adevarul.” [1 Ioan 3:18]

 

     Steve Brown, a povestit o întâmplare deosebita traita de un soldat englez în timpul Primului Razboi Mondial. Când acesta a ajuns pe linia frontului, s-a speriat asa de tare încât în noaptea urmatoare a dezertat din armata si a plecat prin întuneric sa caute un drum spre casa. Din cauza cetii, în acea noapte nu se vedea însa nici o stea pe cer, dupa care sa se poata orienta. Desi cauta un drum care sa-l duca spre port, dupa câteva ore de mers prin întuneric, soldatul s-a ratacit.  La un moment dat însa, a ajuns la o intersectie de drumuri, unde a gasit pilonul unui stâlp pe care îl credea suportul unui semn indicator. Pentru ca din cauza întunericului nu putea sa vada ceea ce anunta acel semn indicator, soldatul s-a hotarât sa se catere pe stâlp, încercând sa descopere pipaind, informatii spre calea cea buna. În foarte scurt timp însa, dezertorul a descoperit ca în loc de semn indicator, acel suport sustinea un crucifix. Aceasta descoperire l-a facut însa sa traiasca un fior si o emotie asa de puternica, încât viata i-a fost schimbata. Atunci când încerca cu disperare sa gaseasca un indiciu care sa-i conduca pasii spre casa, a gasit o marturie care sa-i îndrume viata.  În acele momente a înteles ca Hristos a murit în locul lui, îndurând dureri mult mai mari decât cele prin care el trecea, iar în suferinta Sa, Fiul lui Dumnezeu n-a dat înapoi ci a mers cu credinciosie pâna la capat. Cercetat de aceasta experienta, soldatul dezertor a ramas mai multe ore  lânga acel crucifix plângând, iar în dimineata urmatoare s-a întors la compania sa, hotarât sa nu mai dezerteze niciodata.

     Fiecare dintre noi cautam indicatoare care sa ne îndrume spre directia cea buna. Pentru ca în mijlocul evenimetelor prin care orbecaim sa gasim calea cea buna, ar trebui sa ne oprim pentru o clipa, asemenea acestui soldat, ca sa descoperim fata lui Hristos. Numai dupa ce am ajuns la cruce si-am înteles actul jertfei Fiului lui Dumnezeu, sensul vietii noastre va fi altul, mergând pe calea cea buna.

 

ALEGE CALEA BUNA

„Sfintii care sunt în tara, oamenii evlaviosi, sunt toata placerea mea.” [Psalmul 16:3]

     În cartea sa: ”Sfintii din mijlocul nostru”, George Gallup a prezentat mai multe interviuri pe care le-a facut cu oameni de pe tot cuprinsul Statelor Unite, pe care ceilalti îi considerau „sfinti”. Marea surpriza pe care a trait-o în timpul discutiei cu aceste persoane, a fost sa constate ca multi dintre acesti numiti „sfinti”, erau oameni obisnuiti, carora nu le facea placere sa vorbeasca despre aceasta numire. Ei straluceau mai degraba prin smerenie, având o larga  perspectiva asupra realitatii. Depasind orice bariera rasiala si sociala, acestia erau dedicati slujirii altora, hotarâti sa jertfesca chiar tot ceea ce aveau. A întâlnit însa printre ei si oameni care si-au atribuit singuri aceasta numire. Acestia erau însa plini de aroganta si interesati mai degraba de cresterea averilor personale decât de slujirea semenilor.

     Observând aceasta mare diferenta între cei ce se ascundeau sub aceiasi numire, în încheierea cartii sale, Gallup a concluzionat spunând: „ Sa nu-ti cunosti statutul vietii, pretinzând a fi mai mult decât ceea ce se cuvine, este o mare tragedie. Oamenii ajunsi în acesta stare, înseala pe altii, dar se si autoînseala. Pentru ca nimeni nu poate sa ramâna în turnul de fildes pe care si l-a construit, sub aureola falsa pe care o poarta, fara ca mai devereme sau mai târziu sa nu-i fie descoperita ipocrizia.”

     Chiar daca este de dorit a trai în asa fel încât cei din jurul nostru  sa ne considere „sfinti”, mai important decât atât, este ceea ce Dumnezeu va spune despre noi. Fiecare dintre noi cautam indicatoare care sa ne îndrume spre directia cea buna. Pentru ca în mijlocul evenimetelor prin care orbecaim sa gasim calea cea buna, ar trebui sa ne oprim pentru o clipa, asemenea acestui soldat, ca sa descoperim fata lui Hristos.

     Numai dupa ce am ajuns la cruce si-am înteles actul jertfei Fiului lui Dumnezeu, sensul vietii noastre va fi altul, mergând pe calea cea buna.

PREGATESTE-TE PENTRU CAND VA VENI MANTUITORUL

“În casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” [Ioan 14:2-3]

 

     În anul 1914, Ernest Henry Shackleton a condus o expeditie spre Polul Sud. La un moment dat din timpul expeditiei, vremea însa s-a înrautatit brusc, iar apa a început sa înghete. Pentru ca ambarcatiunea cu care calatoreau înainta tot mai greu printre ghetari, el a lasat o parte a echipajului pe nava cu care calatoreau, lânga Insula Elefantilor si a plecat cu o sanie, sa caute ajutor. Înaintând cu greu pe gheata, dupa aproape doua zile, a ajuns la o statie pilot de pe o alta insula unde a cerut ajutor. Dupa S.O.S.-ul  transmis, o nava transoceanica s-a oferit sa se abata de la cursa pe care o parcurgea si sa-i salveze.. Nava salvatoare a înaintat spre coordonatele mentionate fara oprire. În timpul calatoriei însa echipajul era tot mai îngrijorat de conditiile vremii. Ei se temeau ca nu cumva transferul echipajului de pe nava esuata sa le ia prea mult timp si astfel ei însisi sa ramâna blocati. De aceea au planificat actiuni cu diferite scenarii, prin care transferul echipajului si al bagajelor naufragiatilor sa se faca foarte repede. Când au ajuns însa lânga nava pe care echipajul angajat în expeditie astepta, au observat ca acestia aveau toate bagajele gata si erau pregtiti sa urce imediat la bordul vasului salvator. Întrebati fiind cum de au avut toate lucrurile strânse cu grija, membrii echipajului au raspuns ca aceasta a fost instructiunea lasata ca ultim cuvânt înainte de plecare de catre conducatorul lor. Chiar daca uneori vremea arata semne de îmbunatatire, noi nu ne-am despachetat bagajele, pentru ca ne ziceam ca Shackleton, comandantul nostru, s-ar putea întoarce chiar în acele momente. Fiindca l-am asteptat sa vina, de aceea ne-am si silit sa fim totdeauna gata!

     Nici noi nu stim ce se va întâmpla în zilele care vor veni, dar îl cunoastem pe Cel ce este Stapânul viitorului. Stim ca asa cum ne-a promis, El se va întoarce pentru a ne salva din judecata si pedeapsa care are sa vina asupra acestei lumi. Dar pentru ca Domnul nostru va veni în ceasul în care nu ne asteptam, trebuie sa fim gata si s-L asteptam în orice vreme.

NU LASA CE E RAU SA INTRE IN VIATA TA

“În vremea aceea a venit Ioan Botezatorul, si propovaduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocaiti-va caci Împaratia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zicea: ”Iata glasul celui ce striga în pustie: „Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile.” [Matei 3:1-3]

 

     Într-o legenda se spune ca un om a trait tot timpul vietii într-o oaza din pustie. În tot acest timp, singura lui îndeletnicire a fost cresterea animalelor. Într-o zi însa s-a hotarât sa mearga în oras si sa viziteze un prieten pe care nu-l mai vazuse din copilarie. Si-a luat camila si dupa câteva zile a ajuns la casa prietenului. Ajuns în oras a fost însa foarte surprins ca în loc de animale, pe sosea a vazut multe masini. Fiindca nu mai vazuse astfel de ciudatenii si-a luat camila si a plecat sa le examineze cu si mai mare atentie. Prins însa de aceasta curiozitate, n-a mai fost atent la trafic si-a fost accidentat usor de o masina. Pentru a fi examinat medical, o salvare l-a dus imediat la spital. Dupa ce i-au fost pansate ranile, beduinul s-a reîntors la casa prietenului sau si mai impresionat de acesti monstri de fier ce alergau pe sosele. Multumitori ca nu s-a întâmplat nimic grav, cei ai casei au organizat o masa festiva în cinstea musafirului lor, la care au invitat toti vecinii. În timpul mesei, sotia prietenului a mers în bucatarie ca sa pregateasca o cafea. Imediat însa ce a auzit zgomotul râsnitei, omul pustiei a alergat repede în bucatarie, a luat râsnita si a trântit-o de podea, facând-o bucati. Când a fost întrebat de ce a procedat astfel, omul pustiei a raspuns: „domnilor, trebuie sa distrugeti acesti monstri cât sunt înca pui, pentru ca atunci când ajung mari devin periculosi si nu le mai poti face nimic!”

     Nu-i asa ca zâmbim de naivitatea acestui beduin? Rationamentul lui este însa foarte corect, pentru ca mânia, invidia, resentimente si obiceiurile rele, trebuie înfrânte cât sunt înca în fasa, pentru ca atunci când cresc, nu mai putem face nimic.

ESTI ATENT LA DETALII?

“Nu ca am si câstigat premiul, sau ca am ajuns desavârsit; dar alerg înainte, cautând sa-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Hristos Isus.” [Filipeni 3:12]

     Este uimitor sa observi ce schimbari profunde se petrec în viata, atunci când suntem concentrati asupra solutiilor si nu asupra problemelor. Nu cu mult timp în urma, doctorul Peter Boasberg din California, a fost invitat la o conferinta unde s-a asezat la masa cu un grup de colegi ce lucrau în acelasi domeniu medical. În timpul discutiilor pe care le-au purtat în timpul mesei, unul dintre doctori a prezentat noul sau experiment în tratarea infectiilor. Acesta spunea ca foloseste veninul pe care îl extrage de la anumite insecte, pentru a opri înmultirea bacteriilor ce provoaca infectia. Toti cei de la masa l-au ascultat cu atentie, dar pentru ca aceasta metoda de tratament înca nu era înca recunoscuta legal, nu i-au dat prea mare importanta. Mergând acasa însa, doctorul Peter Boasberg a observat  ca starea de sanatate a unuia dintre pacientii sai ce avea o boala infectioasa, s-a agravat brusc. Vazând ca acesta nu reactioneaza la nici un tratament, si-a adus aminte de procedura folosita de colegul sau.  Sunându-l, a primit de la acesta o anume doza de venin pe care, cu acordul pacientului, a injectat-o celui bolnav. În numai câteva zile, acel pacient ce nu mai avea nici o sansa de viata, s-a facut bine!

     Ce s-ar fi întâmplat daca doctorul Boasberg ar fi privit solutia folosita de colegul sau cu suspiciune? Sau daca în timpul acelei discutii, doctorul s-ar fi gândit la altceva? O viata ar fi fost curmata înainte de vreme!

     Când suntem concentrati asupra a ceea ce este înainte si luam în considerare solutiile, viata noastra este condusa de un ideal pe care dorim sa-l atingem. Acesta va domina fiecare aspect al vietii, facându-ne sa fim plini de dedicare.