CAMPUL SINGURATATII

“David, s-a ascuns in camp..” [1 Samuel 20:24]

 

Cu toate ca David nu a cautat singuratatea in mod intentionat, acest “camp” poate fi vazut in viata lui. Dupa ce a cazut in dizgratia imparatului Saul, a fost nevoit sa fuga si sa se ascunda de acesta.

Exista oare printre cititorii nostrii, barbati si femei, tineri si varstnici, care stau ascunsi pe “campul singuratatii”? Ei fug, lasandu-se amagiti de potrivnicul sufletelor, diavolul, si nu frecventeaza niciun loc unde se vesteste Cuvantul lui Dumnezeu.

 Pe toti cei care au ajuns intr-o astfel de stare, ii indemnam sa actioneze dupa exemplul pastorilor de pe campiile Betleemului! Dupa ce acestia au auzit ca S-a nascut Mantuitorul, au parasit turma, ca sa-L vada pe Cel care fusese vestit in Scripturi cu mult timp in urma. Iesiti din izolarea pe care ati ales-o de bunavoie, parasiti “campul singuratatii”! Puneti capat acestei stari, care va produce neliniste in suflete, si veniti la Mantuitorul! Daca cereti astazi Domnului si Mantuitorului izbavirea de toate aceste constrangeri ale firii vechi, atunci veti fi liberi si veti experimenta ce inseamna mantuirea in dar de Fiul lui Dumnezeu.

O, de-ati parasi chiar acum “campul singuratatii”! nu ramaneti ca pasarea singuratica pe un acoperis.

MEDITATII

“Intelepciunea pretuieste cat o mostenire, si chiar mai mult pentru cei ce vad soarele.” [Eclesiastul 7:11]

 

Caminul este seminarul tuturor celorlaltor institutii din lume.

Caminul poate fi: ori cerul pe pamant, ori iadul in viata. Cand caminul este condus dupa Cuvantul lui Dumnezeu, ingerii ar putea sa fie invitati sa locuiasca acolo, si ei s-ar simti bine.

Ca o gradina fara flori si ca o privighetoare fara glas este casa in care lipseste dragostea.

Sufletele noastre trebuie sa-si aiba muntii lor de inaltare, vaile lor de odihna pasnica la umbra Stancii celei vesnice, noptile lor sub stele cand intunericul invaluie materia si reduce la tacere activitatile omenesti, opunandu-i perspectiva vesniciei.

Crestinul sincer este un dusman al prefacatoriei. El arata intotdeauna ceea ce este, atat inaintea oamenilor, cat si inaintea lui Dumnezeu.

Daca oamenii L-ar cunoaste pe Dumnezeu, ar gasi o deosebita placere in a-i sluji ca Aceluia care are fata de ei cele mai duioase ganduri de dragoste si de fericire.

 

VIOARA

“Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit.” [Psalm 55:22]

 

Intr-un teren, un om canta la vioara, dar canta asa de rau, incat iti venea sa te dai jos la prima statie si sa nu-l mai auzi. Dar a venit un om care a acordat vioara si a inceput sa cante. Iti era mai mare dragul sa-l ascultati. Ai fi mers pana departe ascultand vibratiile sonore ale viorii. Era aceeasi vioara, dar s-a schimbat cel care canta la ea.

Asa este si cu sufletul omului. Cat timp este manuit de diavolul, vei auzi numai vorbe nechibzuite, fapte de rusine, lacomie, viclesuguri, inselaciune, hula, mandrie, nebunie si multe altele asemanatoare acestora. Dar cand iti predai sufletul in mainile bunului Mantuitor, se va auzi de pe coardele inimii o melodie a bucurie, a pacii, a indelungii-rabdari, a bunatatii, a facerii de bine, a vorbirii frumoase, a credinciosiei, a blandetii, a infranarii poftelor si multe alte sunete frumoase, asemanatoare acestora.

Vioara – adica sufletul nostru – poate fi incredintata marelui Maestru sau poate fi lasata in mainile rautatii diavolului. Depinde de vointa noastra, de alegerea noastra. Fiecare are o zi a cercetarii. De aceea sa alegem partea cea buna. Astazi este momentul alegerii; maine poate fi prea tarziu.

DUMNEZEU ESTE ORIUNDE

“Numai in Dumnezeu se increde sufletul; de la El imi vine ajutorul.” [Psalm 62:1]

 

Cu multi ani in urma, in Londra bantuia ciuma. Acolo traia un om bogat numit Craven. Deoarece epidemia se raspandea tot mai mult, Craven s-a decis sa plece din Londra la mosia sa de la tara. Totul a fost pregatit pentru calatorie. Inainte de plecare a intrat inca o data in holul casei. Atunci l-a auzit pe un slujitor negru intreband unul din lachei: “Dumnezeul stapanului meu locuieste la tara? Stapanul pleaca de aici, pentru ca este ciuma. Nu locuieste stapanul meu si in oras?” Craven a ramas uimit, cuvintele slujitorului au facut o impresie adanca asupra lui. Rusinat si-a spus: “Nu, Dumnezeul meu locuieste pretutindeni. El ma poate pazi in oras la fel ca la tara. Voi ramane aici. Intrebarea negrului mi-a fost o predica folositoare.” El a recunoscut in fata lui Dumnezeu necredinta sa. Dumnezeu Si-a dovedit puterea si omul bogat nu s-a imbolnavit, desi a ingrijit un vecin bolnav.

Cand intalnim greutati, Ii cerem lui Dumnezeu ajutorul si sprijinul, dar deseori, in loc sa ne incredem numai in El, incercam nnoi insine o cale de iesire. Ne punem increderea nu in El, ci in noi sau in oameni. Atunci, inimile noastre nu pot fi linistite si in pace, ci sunt nelinistite si pline de teama. Dar daca increderea noastra este numai in El, ne va veni in ajutor mai mult decat am cerut sau decat am putea intelege.

FAPTELE APOSTOLILOR

“Ci voi veti primi o putere, cand Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” [Faptele Apostolilor 1:8]

 

Luca, autorul inspirat al cartii Faptele Apostolilor, incepe istorisirea sa cu inaltarea Domnului Isus la cer. Venirea Duhului Sfant si intreaga lucrare “pana la marginile pamantului” izvorasc din prezenta lui Christos in slava (Ioan 16:7). Acest inceput confirma ca tot ce vor face apostolii va corespunde poruncilor pe care le primisera de la Domnul (versetele 2, 8). “Si-mi veti fi martori”, le-a spus Isus, caci gandurile lor erau indreptate tot spre lucrurile acestui pamant (versetul 6). Ei au devenit pastratorii adevarurilor minunate, care se refereau la Domnul: El S-a inaltat la cer in fata ochilor lor (versetul 9) si va veni in acelasi mod, conform promisiunii sigure care le-a fost transmisa prin inger (versetul 11). Ei trebuiau sa vesteasca aceste lucruri prin puterea Duhului Sfant, pe care il vor primi curand (versetul 8).

Prima strangere laolalta dupa inaltarea Domnului a fost inchinata rugaciunii si toti apostolii au fost prezenti. Sa dea Domnul, ca noi care ne aflam pe pamant la sfarsitul istoriei Adunarii, sa nu lipsim de la strangerea laolalta, de la ultima care va fi inainte de venirea Sa!

NUMELE ISUS

“Toti prorocii marturisesc despre El (Isus Christos) ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.” [Faptele Apostolilor 10:43]

 

Ce dulce Nume e Isus,

Ce ingeri L-au cantat, nespus,

Si bucurie mi-a adus,

Scump Numele lui Isus.

 

Iubesc eu Numele, ce vrea,

S-aline si durerea mea,

Sa-ndeparteze frica mea,

Acest scump Nume, Isus.

 

Acest scump Nume l-ascult,

In inima ma bucur mult,

Iar lacrimile se ascund,

La Numele lui Isus.

 

Cuvinte nu am sa graiesc,

Cat pe Isus eu Il iubesc,

Caci altul nu-i in univers,

Ca Numele lui Isus.

 

“In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti” (Faptele Apostolilor 4:12).

DE CINE SA NE TEMEM?

“Nu va remeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul, si trupul in gheena.” [Matei 10:28]

 

Un cunoscut fotoreporter german a fost intrebat care ar fi, in opinia sa, proiectul politic ce trebuie accelerat. Raspunsul a fost: “Tot ce are legatura cu clima. De acolo ne ameninta cele mai mari pericole.”

Lucrurile nu stau asa. Pericolul cel mai mare care ne ameninta, vine din alta parte. Fiecare om are motiv sa se teama de Dumnezeu. Nimeni nu se poate ascunde de El. Ludecatile Lui se vor abate asupra pamantului; atunci toate zidurile de aparare ale necredintei se vor darama ca un castel de nisip. Cel pe care nu L-ati lasat sa intre in “casa” sufletului, va sta atunci in toata maretia sfinteniei Sale inaintea voastra. Pumnul pe care l-ati ridicat spre cer, se va transforma intr-o lovitura in piept, iar platosa religiozitatii pe care ati imbracat-o, se va topi ca zapada la soare. Atunci vi se va cere socoteala pentru fiecare pacat in parte. Biblia spune: “Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Celui viu” (Evrei 10:31). Iata de cine trebuie sa ne temem! Fiecare om este indemnat sa caute scaparea pana nu vine judecata lui Dumnezeu.