CÂT EȘTI DE APROAPE?

"Îngăduiti-vă unii pe altii, si, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertati-vă unul pe altul.." (Coloseni 3:13)

. Iată un comentariu usurel dar foarte grăitor care a apărut într-un ziar: "O soră mi-a ocu­pat locul din biserică .. este foarte drăgută .. o bună prietenă, de fapt. Mă pot aseza oriunde .. nu e mare lucru. Locul meu este chiar pe dreapta cum intri în biserică. Pot să-mi sprijin bratul pe bancă. Este un loc bun, dar nu as vrea să fac scandal pentru un scaun, eu nu port pică niciodată. De fapt acum trei luni mi l-a luat si chiar nu stiu de ce. nu i-am făcut nimic niciodată .. nu i-am luat niciodată locul. Probabil va trebui să vin cu o oră mai devreme ca să-mi ocup locul. Mi l-a luat pentru că este unul din cele mai bune locuri din clădire. Nu ar fi avut dreptul să mi-l ia .. iar eu nu o să vin cu două ore mai devreme să iau ceea ce îmi apartine de drept! Asa încep marile nedrep­tăti sociale: oameni abuzivi care fură locul altcuiva! Asa se seamănă semintele revolutiei. Atâtea lucruri poti pierde. Când se vor termina toate astea? Dacă nu se ridică cineva pentru a fi luat în socoteală, nici-un loc nu este sigur. Oamenii se vor aseza unde vor si pe urmă îmi vor lua si locul de parcare. Ordinea în lume nu va mai exista!"
. Zâmbim, dar este uimitor cât de repede ne pierdem cu firea când neînsemnata noastră rutină este întreruptă. Pavel scrie: "îngăduiti-vă unii pe altii, si, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertati-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-vă si voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcati-vă cu dragostea, care este legătura desăvârsirii". În plus, când îl iubesti cu ade­vărat pe Dumnezeu si stii că si El te iubeste, "..nu ti se întâmplă nicio nenorocire" (Psalmul 119:165). Ai ajuns si tu la această stare? Sau esti măcar aproape?