"..avand radacina si temelia pusa in dragoste.." (Efeseni 3:17)
___Philip Gulley scrie: "Cand eram copil aveam un vecin pe care il chema Dr. Gibbs. Cand nu salva vieti, planta copaci. Doctorul cel bun avea o teorie interesanta despre ingrijirea plantelor. Absolvise scoala de horticultura "niciun castig fara sacrificiu". Nu-si uda niciodata copacii proaspat plantati. El spunea ca daca uzi plantele le rasfeti; daca le uzi, fiecare generatie care va veni va deveni mai slaba. Asa ca trebuie sa le creezi conditii dificile, sa smulgi din vreme copacii care sunt un obstacol. Ei ne spunea ca udatul copacilor le face radacinile superficiale si ca acei copaci care nu sunt udati trebuie sa-si dezvolte radacinile in cautarea apei. Planta un stejar si in loc sa-l ude il lovea in fiecare dimineata cu un ziar facut sul. Poc! Poc! Spunea ca asa facea copacul sa fie atent. Dr, Gibbs s-a dus in vesnicie la vreo doi ani dupa ce am plecat de acasa. Din cand in cand obisnuiam sa ma plimb pe langa casa lui si sa ma uit la copacii pe care ii plantase in urma cu douazeci si cinci de ani. Sunt tari ca granitul, mari si robusti. Ei se trezesc in fiecare dimineata, se bat in piept si isi beau cafeaua fara zahar. Am plantat si eu vreo doi copaci acum cativa ani. Le-am dus apa intr-o vara grea, le-am pulverizat apa, m-am rugat peste ei. Trei ani de rasfat i-a transformat in niste copaci care asteapta sa fie udati din cap pana in picioare. De fiecare data cand sufla un vant rece, tremura. Copaci alintati. Ciudat lucru cu copacii aceia ai Dr-ului Gibbs. Conditiile potrivnice par sa le fi fost de folos mai mult decat le-ar fi putut folosi confortul si alintarea."
Postări
