"Ferice de cel ce rabda ispita.." (Iacov 1:12)
___Se spune ca la jumatatea urcusului din Alpii elvetieni se afla o celebra casa de poposire. De la poalele muntelui pana in varf iti ia o zi intreaga, dar de obicei se poate ajunge la casa de poposire la pranz. Aici este locul unde se separa barbatii de baieti. Cand niste excursionisti amatori simt caldura focului si mirosul mancarurilor le spun tovarasilor lor: "Noi asteptam aici pana urcati pana in varf. Cand va intoarceti ne alaturam si noi voua si coboram impreuna". Ii cuprinde un val de satisfactie asa cum stau la gura focului sau cum canta la pian sau canta cantece de excursie. Dar pe la 3:30 dupa-masa, totul se schimba; incep sa priveasca la varful spre care se indreapta prietenii sai. Brusc atmosfera din cabana se schimba si incepe sa se gandeasca: "Ce bine era daca urcam si noi cu ei!"
Există trei lucruri care te pot face să pierzi din vedere obiectivele stabilite de Dumnezeu: 1) oboseala. Domnul Isus i-a spus lui Petru: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinta ta.." (Luca 22:31, 32). Noi toti trebuie să învingem sindromul credintei care se stinge. 2) teama. În unele zile muntele pare prea înalt si suntem tentati să renuntăm. Apoi un glas ne sopteste: "Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta: "Intăreste-te si îmbărbătează-te?.. căci Domnul, Dumnezeul tău este cu tine" (Iosua 1:9). 3) confortul. "Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion.." (Amos 6:1). Conflictul si vremurile grele ne tin ca pe jar – dar si pe genunchi. Dar prea mult confort ne poate ispiti să renuntăm la obiectivele noastre. Asa că nu renunta la urcus!
Postări
