USI INCHISE (3)

“…<> Dar El, drept raspuns, le-a zis: <>” [Matei 25:11-12]

            Si in Biblie este vorba de usi inchise. Citim despre un barbat cu numele Noe, care le-a vorbit semenilor sai despre judecata viitoare a lui Dumnezeu, chemandu-i la pocainta. Pentru aceasta, el s-a ales doar cu batjocura si dispret. A fost socotit drept nebun, caci s-a apucat sa construiasca pe uscat o corabie foarte mare. Insa pedeapsa anuntata acestor oameni, atat de siguri de sine, s-a implinit. In decurs de patruzeci de zile si tot atatea nopti, toate izvoarele de apa de pe pamant, toate zagazurile cerurilor au schimbat uscatul intr-o mare imensa. Dar despre Noe si corabia lui citim: “Domnul a inchis usa dupa el.”

        Noe si familia sa au fost salvati si pusi in siguranta, pe cand ceilalti au fost nimiciti. La inceput, corabia salvatoare a fost pusa la dispozitie pentru toti. Apoi insa, usa s-a inchis in fata multimii de batjocoritori, nepasatori si indoielnici. Aceasta intrare pe usa corabiei ar fi fost singura posibilitate care i-ar fi putut salva de la pierzare. Timpul de har trecuse pentru ei. Mantuitorul spune: “Eu sunt Usa.” El singur este Usa prin care se poate intra in viata vesnica. De aceea intra pe usa harului cata vreme mai este deschisa!!

USI INCHISE (2)

“Ati arat raul, ati secerat nelegiuirea si ati mancat rodul minciunii…” [Osea 10:13]

            Mii de oameni se inecau, tuseau, isi frecau ochii si totusi nu puteau sa vada sub efectul gazelor lacrimogene. Dintr-o data, multimea tresari ca zguduita de un soc electric. Fiecare spectator stia ce are de facut: Afara! Numai afara! In momentul urmator, multimea se inghesui spre iesire, coborand spre tunelurile late de patru metri ce duceau sub tribune, afara in strada. Fiecare dorea sa-si salveze viata, sa poata sa respire, sa fie liber. In acel vartej, multi au fost doborati si calcati in picioare.

        Insa urma ceva ingrozitor. Usile grele de metal de la capatul tunelurilor erau inchise. Cu scurt timp inainte de terminarea jocului, portarii isi parasisera posturile pentru a urmari ultimele minute ale meciului international si nu s-au mai putut intoarce prin multime. Val dupa val de oameni aproape innebuniti se rostogoleau spre usile inchise. Tipete disperate se distingeau fara a fi luate in seama. Multi se sufocau striviti sau calcati in picioare. In aceasta catastrofa, cae mai mare din istoria fotbalului, si-au pierdut viata peste trei sute de oameni, iar numarul ranitilor a fost foarte mare. Usile inchise le-au blocat drumul spre viata si libertate. Sa mori in fata usilor inchise este ceva ingrozitor.  Sa ne imaginam disperarea acelor oameni!

USI INCHISE (1)

“Uitati-va cu bagare de seama la cele ce s-au petrecut pana in ziua de azi… uitati-va cu bagare de seama…” [Hagai 2:18]

            Prima repriza a meciului de fotbal dintre Peru si Argentina se treminase la egalitate: 0-0. Dupa lovitura de deschidere din repriza a doua, multimea de pe stadion fierbea de emotie. Un entuziasm de nedescris clocoti printre spectatorii argentinieni cand mingea se opri in poarta peruanilor. Acestia insa nu se lasara batuti. Cu zece minute inainte de terminarea meciului, din gatlejul ragusit al celor 50.000 de spectatori se auzi un singur strigat: Gol! Gol! Gol! Bucuria a fost fara margini. S-a egalat!

        Dar ce se intampla pe terenul de joc? Intre arbitru si jucatori avea loc un schimb aprins de cuvinte. Se auzeau vorbe de ocara si amenintari. Arbitrul din Uruguai nu acorda golul. El spunea ca fluierase cu putin timp inainte, pentru ca un jucator argentinian fusese faultat. Hotararea lui a declansat un tipat de manie si deceptie printre spectatori. Stadionul clocotea. Nelinistea masei de oameni se intensifica. In spatele  lor, vechiul vrajmas al omului, diavolul, era prezent la datorie. Arbitrul, complect neputincios, a fluierat intreruperea jocului. Ca urmare, furia si agitatia luara o amploare si mai mare. Mania multimii nu mai cunostea granite. Politia a inceput sa foloseasca gazele lacrimogene.

DE UNDE? INCOTRO?

“De unde vii, si unde te duci?” [Geneza 16:8]

            Fiecare vapor are pe pupa steagul patriei sale si pe catargul din fata are steagul tarii de destinatie. Cand vezi acestea, stii imediat de unde provine vaporul si incotro se indreapta. Si tu esti ca un vapor cu o incarcatura pretioasa, pe care ti-a incredintat-o Dumnezeu, si anume sufletul tau nemuritor, in calatorie pe oceanul vietii. Stii incotro se indreapta calatoria ta, unde se va incheia candva? Esti pe calea spre gloria cerului sau va acosta candva vaporul vietii tale la malul pierzarii vesnice? La aceasta intrebare trebuie sa raspunzi singur, cu cat o faci mai devreme, cu atat mai bine. Daca esti pe un curs gresit, Dumnezeul cel mare te roaga sa il schimbi si sa tte incredintezi adevaratului marinar, care te va duce cu siguranta in port: Isus Christos.

        Incotro merge calea ta? In cer sau in pierzare? Nu evita aceasta intrebare, ci da un raspuns chiar astazi!

        O, de ce tu nu vrei sa te-ntorci?

        O, de ce tu nu vrei ca sa vii?

        O, de ce tu nu vrei sa te-ntorci la Isus

        Si sa lasi calea lumii pustii?

 

        O, de ce tu nu vrei,

        O, de ce tu nu vrei,

        Sa te-ntorci, sa te-ntorci,

        Ca sa poti fi salvat?

        Nu ti-e teama ca mori neiertat?

DIVORT = DISTRUGERE

“Caci urasc despartirea in casatorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel...” [Maleahi 2:16]

            In trenul cu care calatoream era mare aglomeratie. Coridorul vagonului era ticsit de oameni si bagaje. O fetita incerca sa-si faca loc spre usa. Mi se parea o incercare aproape zadarnica.

-      Vrei sa cobori si tu? O intreba cineva.

-      Nu, eu nu cobor la urmatoarea statie.

-      Ai fost in vizita la bunici?

-      Nu, l-am vizitat pe tata, pe primul meu tata, si acum ma intorc la mama si la al doilea tata, zise fetita cu o umbra de durere in glas.

Sinceritatea si sensibilitatea acelei fetite mi-au dat de gandit. Divortul inseamna intotdeauna distrugerea unei familii. Copiii sufera prin pierderea tatalui sau a mamei si adesea a mediului cunoscut de ei. Pentru copii, ranile se aduna cat un munte, insotite adesea de amaraciune si disperare. Va reusi oare fetita din tren – si ca ea multi alti copii – sa se strecoare prin viata fara sprijinul unui adevarat camin? Regele englez, George al V-lea, spunea: “Temeliile gloriei nationale se pun in caminele oamenilor si raman nezdruncinate atata vreme cat viata de familie este puternica si curata.” Sa luam seama la marele pericol al divortului!    

INCETINEALA

“Atunci Isus le-a zis: <>” [Luca 24:25]

        In anul 1903 un profesor a descoperit secretul fabricarii sticlei securizate pentru confectionarea parbrizelor de masini. Pana atunci parbrizele erau confectionate de sticla normala si din acest motiv apareau foarte multe accidente. Dar inventia profesorului a fost preluata de constructorii de automobile abia in perioada primul razboi mondial.

        Sa ne lasam atentionati ca si in plan spiritual lucrurile stau in mod asemanator. De cata incetineala dam dovada, cand este vorba sa credem tot ce spune Dumnezeu in Cuvantul Sau. Cat de periculoasa este incetineala, cand este vorba de mantuirea sufletului! Cuvantul lui Dumnezeu ne avertizeaza in acest sens, iar viata de toate zilele adevereste aceasta. Marele imparat David a spus candva: “Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana… Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tinea”(Psalm 39:5). Si cat de aproape este venirea Domnului Isus! Imediat ce se va petrece acest eveniment, timpul de har se va incheia; nimeni nu va mai putea primi iertarea pacatelor sale. De aceea sa ne grabim si sa primim mantuirea oferita in dar.

CELE TREI ORE DE INTUNERIC

“Mania Ta ma apasa, si ma napadesti cu toate valurile Tale.” [Psalmi 88:7]

        Ce s-a intamplat in cele trei ore de intuneric, cand Domnul Isus a fost pe cruce? Atunci Mantuitorul nostru a devenit pentru noi, cei mantuiti, Purtatorul pacatelor noastre. Dumnezeu L-a pedepsit in locul nostru pentru multele noastre pacate. Sfintenia Sa cerea o astfel de judecata, si ea L-a atins pe Omul nevinovat Isus Christos, ca noi sa putem fi salvati.

        Cat de groaznice au fost aceste ore pentru El, ne arata Psalmul 88. Acest psalm descrie simtamintele Domnului, cand a suferit in judecata lui Dumnezeu. Cat de ingrozitor a fost pentru El, cand Dumnezeu a trebuit sa Se puna impotriva Lui. Acesta L-a “aruncat in groapa cea mai de jos” si L-a apasat cu valurile maniei divine. In aceasta situatie jalnica, El a fost singur. “Ai indepartat de la mine pe toti prietenii mei.”

        In continuare in versetul 14 scrie: “Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce imi ascunzi Fata Ta?” Ce motiv a existat ca Cel fara pacat sa fie astfel pedepsit? Aceasta intrebare descopera putin durerea Sa adanca in aceste clipe si grozavia maniei lui Dumnezeu fata de pacatul nostru. Dar aceasta sa ne conduca tot mereu la multumire si adorare, caci El a facut aceasta lucrare pentru noi! Noi, cei mantuiti, suntem raspunsul la intrebarea “Pentru ce?” a Mantuitorului.