iunie 14, 2011

NU ISCODI PE NIMENI (1)

"Trimite niste oameni să iscodească tara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiti câte un om pentru fiecare din semintiile părintilor lor, toti să fie dintre fruntasii lor." [Numeri 13:1]

Mă întrebam azi dacă credinta are nevoie de iscoade… si cred că această expresie „să iscodească” arată de fapt starea spirituală rea, a poporului Domnului, care nu mai trăia prin credintă, ci trăia prin vedere.
A iscodi înseamnă a cerceta pe cineva în detaliu, a-l spiona, a-i pune întrebări multe si insistente, pentru a se informa si pentru a trage de limbă pe cineva, dorind să smulgă secrete, mai înseamnă a scormoni în viata cuiva, a-l urmări în ascuns pentru a obtine informatii despre el, a-l suspecta permanent, a recurge la diverse viclesuguri pentru a obtine ce-si doreste, a-si imagina, a născoci, a descoase pe cineva, a-si închipui lucruri ireale… însă toate aceste lucruri nu exprimă nicidecum o stare duhovnicească a cuiva, ci mai degrabă o stare firească a omului aceluia, care nu mai trăieste tinând cont de Cuvântul lui Dumnezeu ci bazat pe informatiile sale.
Dacă israelitii ar fi avut credintă, n-ar mai fi fost nevoie de iscoade, ci ei ar fi intrat direct in tara promisa lor de Dumnezeu. Nu era suficient că Domnul le-o promisese? Nu trebuia să fie ei multumiti că El le mărturisise despre cât de frumoasă era tara aceea? Trebuia să o iscodească ei mai întâi, ca să se asigure si să verifice că Dumnezeu avea dreptate? Nu!
Însă starea inimii lor rea si necredincioasă i-a împins la aceste lucruri, care oricum nu i-au ajutat la nimic, chiar că au mers si au iscodit tara aceea. Învătăm de aici că iscoditorii nu se aleg cu nimic, poate doar cu o mai mare invidie, în urma tacticilor lor, prin care doresc să afle tot mai multe informatii despre oameni, de aceea să nu fim iscoade, ci să fim oameni ai credintei, să credem că Dumnezeu nu minte si ceea ce El a spus nu trebuie verificat, ci primit prin credintă.



Cristina