mai 25, 2012

DESCHIDE-TI INIMA PENTRU A FII GATA SA DARUIESTI


“Fiecare sa dea ce va putea, dupa binecuvantarea pe care i-o va da Domnul, Dumnazeul tau” [Deutronom 16:17]



Judson Swihart, odata a spus: „Unii oameni sunt ca si castelele medievale; zidurile înalte pe care si le-au construit în jur, îi protejeaza ca nu cumva sa fie cuceriti!

Acestia, se protejeaza emotional, prin faptul ca nu împartasesc nici un fel de simtiri cu altii. Nimeni nu se poate apropia de ei, sau sa intre în citadela în care s-au retras. Sunt în garda în fata oricarui atac. Adesea pot fi întalniti însa în singuratate, strajuind citadela lor si blocand orice fel de comunicare. Locuitorul unui astfel de castel este un autoprizionier!

El sau ea, au nevoie sa fie iubiti de cineva, dar zidurile cu care s-au înconjurat, sunt prea înalte ca acel cineva sa se apropie de ei.

Cu cativa ani de zile în urma, în Israel o familie de evrei ce avea pe cineva bolnav de o boala grava de inima, a ajuns în disperare asteptand un donator pentru un transplant. Ei au intervenit la o familie de arabi, al carui copil a ajuns în moarte cerebrala, datorita faptului ca a fost împuscat în cap de catre soldatii israeliti. Au cerut acestora sa doneze inima palestinianului pe moarte, pentru transplant. Familia de palestinieni însa, a refuzat si amandoi au murit.

Un an mai tarziu, un alt arab si un alt israelian zaceau în pragul mortii în spital. De data aceasta, cel care a avut moarte cerebrala a fost evreul, împuscat de arabi într-o ambuscada din regiunea Gaza. Iar omul ce avea nevoie de transplant era palestinianul!

Familia de evrei, fara sa tina seama de identitatea celui care va primi inima, si-a dat acordul pentru transplant; iar acesta s-a efectuat în spitalui din Ierusalim. Cand stirea a fost difuzata a fost o reactie vehementa de ambele parti: Israelienii s-au umplut de furie, pentu ca inima unuia dintre soldatii lor, acum bate în pieptul unui palestinian, iar omul care a primit inima de la acel israelian, a trebuit sa se ascunda pentru a scapa de furia arabilor!

Vaduva israelianului ucis, cu siguranta cunostea Cuvantul Domnului Isus! Ea cu multumire a spus: „daca o persoana poate fi salvata, cred ca aceasta este o binecuvantare! Pentru ca este o binecuvantare mai mare, sa dai decat sa primesti!”



Anonim

mai 24, 2012

LASA-TE ATINS DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU


“…nelegiuirile voastre, pun un zid de despartire între voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L împiedica sa va asculte!”



În anul 1974, Joe Gordon un mare jucator de baseball juca pentru echipa din Cleveland. În acelasi an, un sportiv tanar de culoare numit Larry Doby, a venit sa joace pentru aceeasi echipa. Dobby a fost primul jucator de culoare, care a ajuns sa joace într-o echipa de Liga Americana.

La primul meci, Dobby era timorat si foarte emotionat. La fiecare lovitura, gresea tinta. Cand a terminat loviturile a iesit de pe teren cu capul plecat, a trecut pe langa toti ceilalti jucatori si s-a asezat pe capatul bancii, într-un colt cu capul în palme.

Joe Gordon, l-a urmat în executarea loviturilor. El era cunoscut avand o lovitura puternica si foarte precisa. În acea zi însa si el a gresit tinta. La terminarea loviturilor s-a întors printre colegi, dezamagit, trecand pe langa toti ceilalti si asezandu-se pe aceeasi banca alaturi de Doby, punandu-si la fel, capul în palme.

Nimeni nu l-a întrebat pe Joe Gordon,  daca a trimis mingea afara în mod voit. Dar din acel moment, cat au mai jucat împreuna, de fiecare data cand Larry Doby iesea de pe teren, lua manusa lui Joe Gordon si o saruta. Învatand din esecul începutului si din faptul ca în acele momente cineva i-a fost alaturi, Doby a devenit unul dintre cei mai buni tintasi din Liga Profesionista Americana.

Nu stiu nimic despre starea spirituala a lui Joe Gordon, dar îmi place sa cred ca el a facut aceasta jertfa, fiind alaturi de cel ce a esuat la primul meci, pentru ca si el a fost atins de dragostea Domnului Isus în timpul caderilor sale.

Vrei sa-L lasi pe Isus sa-ti atinga si inima ta; ca astfel legatura Duhului sa-i cuprinda si pe altii prin sacrificiul tau?





Anonim


mai 23, 2012

PRAPASTIA PACATULUI

 
“Sufere împreuna cu mine, ca un bun ostas a lui Hristos.” [2 Timotei 2:3]



Atunci cand ajungi la raul Hudson din New York, poti vedea impunatorul pod George Washinton. Acesta are o structura impunatoare de aproape 130 de m înaltime si 1.200 m lungime. Fiecare dintre cele 4 cabluri de sustinere are aproape un metru în grosime, formate din 27.000 de fire de otel. Aceste fire puse cap la cap pot sa înconjoare pamantul de 4 ori la ecuator.

Acest pod este folosit de 24 de milioane de autoturisme anual si a costat 62 de milioane de dolari pentru a fi construit. Acest pod, înainte de a fi construit, a fost un vis în mintile celor care au avut aceasta viziune, apoi a fost desenat în detaliu ca proiect si executat în realitate.

Fiecare mare realizare a urmat aceleasi etape: începe cu o viziune, continua cu un vis, se concretizeaza într-un plan (proiect) si devine realitate.

Si Dumnezeu a avut un plan pentru a face un pod peste prapastia pacatului; si l-a realizat prin Hristos. Vrei sa-l împartasesti si altora ?



Anonim


mai 22, 2012

DUMNEZEU LUCREAZA MINUNAT

 
“Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, în vederea zidirii sufletesti a Bisericii.” [1 Corinteni 14:12]



Un reporter editorialist a povestit o întamplare traita de un doctor ginecolog: Acesta a fost chemat sa asiste la o nastere într-o familie saraca din Montana. Copilul care s-a nascut avea un picior deformat. De asemenea la început avea si mari probleme de respiratie. Daca va trai, gandea doctorul, ceilalti copii îl vor numi toata viata „schiopul”. Viata lui va fi mizerabila! Daca eu nu fac nimic pentru a-si capata respiratia, cu siguranta va muri si va scapa de toate acestea. Nu cumva asa, ar fi mai bine pentru el? s-a întrebat doctorul în el însusi!

Atunci si-a amintit de juramantul lui Hipocrate si convins de datoria de a apara viata, a început sa sufle în gura copilului, facandu-i respiratie artificiala. Imediat plamanii copilului au început sa functioneze si copilul a scos primul tipat.

Dupa cativa ani, fiica acestui doctor si ginerele sau, au murit într-un accident de circulatie. Nepotica lui de numai 10 ani a ramas orfana. El a luat-o pentru a o creste. Într-o zi aceasta fetita a fost descoperita cu o forma de paralizie a picioarelor. Doctorul batran care o crestea a auzit ca pentru acest diagnostic, este un doctor tanar vestit în partea de vest a statului.

Acesta a obtinut rezultate deosebite în tratarea unor astfel de boli. Doctorul si-a luat nepotica si a mers sa fie consultata.

Cand l-a vazut pe medicul recomandat; a observat ca acesta era infirm. Foarte repede a ajuns sa descopere ca acest doctor, era acel copil deformat pe care îl asistase la nastere cu 35 de ani în urma. Din pricina infirmitatii sale, el a ajuns sa se specializeze în aceasta boala cu severe forme de paralizie. Tratamentul prescris a avut succes si nepotica doctorului a revenit la o stare de sanatate normala.

Nu este o raritate ca un doctor cu un picior deformat, sa se specializeze în boli de paralizie a membrelor, si chiar sa devina celebru în acest domeniu. Astfel de situatii se petrec fregvent.

Cand o persoana are o deficienta într-un anumit domeniu, atunci realizeaza ce multe sunt binecuvantarile pe care Dumnezeu i le-a daruit în celelalte. Dezavantajul se transforma într-un mare favor!



Anonim




mai 21, 2012

BAZANDU-NE PE DUMNEZEU REUSIM IN VIATA


“Domnul este taria mea si temeilul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El îl voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El îl voi preamari.” [Exod 15:2]



Eu îl pot auzi pe apostolul Pavel laudandu-se: “uitati-va la mine fratilor: sunt omul care altadata am persecutat biserica! priviti; sunt cel ce port ca semn pentru smerenie, acest tepus în carne; dar cu toate acestea, Hristos m-a folosit sa plantez biserici pretutindeni în lume!

Apostolul Pavel a fost un om cu o capacitate intelectuala deosebita. El a fost în acelasi timp si un om perseverent. Daca n-ar fi avut tepusul din trupul sau, s-ar fi bazat pe abilitatile sale, în loc sa conteze pe puterea lui Dumnezeu! Daca s-ar fi întamplat asta, n-am mai fi auzit de el. Slabiciunile lui au ajuns însa, punctele forte! Cicatricele au devenit trofee! Ranirile au devenit un nimb!

Aceleasi lucruri se pot întampla si cu noi daca slabiciunile noastre ne ajuta sa crestem, sa fim mai determinati pentru a atinge succesul si daca acestea ne motiveaza sa încercam lucruri noi, bazandu-ne pe Dumnezeu.



Anonim