februarie 05, 2011

ÎNȘTIINȚAREA MEA ȘI A TA (2)

”Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinta ta; si după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăresti pe fratii tăi." [Luca 22:31-21]

Sunt convinsa ca toti avem un timp de jelire, Domnul ni-l accepta, dar sa nu ne pierdem credinta, acest lucru nu accepta. In acest timp de jelire, de intristare, de amaraciune…dupa acest timp de pustietate, dupa acest timp de golire, trebuie sa ne intoarcem la Dumnezeu si El ne va restaura, ne va umple, ne va ridica in picioare si va sufla din nou viata peste noi, ca sa fim vii si lucratori, la fel ca si Cuvantul Lui, ca sa fim miscatori in lumea spirituala, sa fim eficace, abia dupa toate aceste lucruri minunate vom putea merge si intari pe fratii nostri.
Este cumva o lupta in tine? Da, este si in mine, dar Dumnezeu stie si vede acest lucru. Isus Hristos are rolul de a interveni pentru noi. Dupa cum stim El este Mijlocitorul nostru, pune-o vorba buna la Tatal pentru noi. El este sincer, curat, pur, cu o inima impecabila si tocmai de aceea este ascultat de Dumnezeu. O inima sincera cauta Domnul. Oare gaseste printre noi?
“Si după ce te vei întoarce la Dumnezeu” aceasta presupune sinceritate, o inima care sa-L doreasca cu adevarat pe El, o inima ascultatoare de El, o inima larg deschisa in care sa toarne Dumnezeu roadele Lui, emotiile Lui, o inima care sa fie abandonata cu totul la picioarele Lui.
Da-i Domnului inima ta, cu tot ce se afla in ea: framantare, zbucium, durere, planset….da-i Lui tot…nu tine pentru tine, ca nu te va ajuta, crede-ma….
Eu cred ca fiecare dintre noi ne confruntam cu doi stapani in viata noastra, in casa noastra, in familiile noastre:
-Stapanul luminii, adevarului, pacii…Stapanul vietii;
-Stapanul intunericului, minciunii, lacomiei, tulburarii….Stapanul mortii. Chiar daca te confrunti cu dumnezeul acestei lumi, nu te lasa pacalit. Lumea este ca un topogan, urci mai greu pe el, dar si cand esti in varf, aluneci foarte repede. Incurajarea mea este sa nu-ti pierzi credinta. Sa nu uiti ca Isus Hristos mijloceste pentru tine ca sa nu-ti pierzi credinta, chiar atunci in acele clipe de durere, planset si multe altele….Sa-ti aduci aminte mereu caci Isus cere Tatalui Ceresc sa nu ti se piarda credinta. Nu este un lucru extraordinar?
Daca nu ai credinta, nu te poti misca, nu poti inainta in niciun lucru, in nicio dorinta a inimii tale, in niciun vis, in nicio perspectiva.
Credinta este asemanata cu o samanta. Daca nu este aruncata intr-un pamant bun, nu are cum sa rodeasca si sa se inmulteasca. Daca bobul de credinta este aruncat intr-un pamant sec, uscat, nefolosit, uitat si abandonat, atunci el nu poate rodi, deoarece trebuie reinnoit pamantul, arat, udat, filtrat, etc. Cand credinta este vie in noi, atunci vom face treaba buna si pentru noi, dar si pentru altii , insuflandu-le puterea Cuvantului lui Dumnezeu. “…să întăresti pe fratii tăi."
Atunci se vor intari acele persoane, vazand cum credinta din noi este vie, miscatoare, plina de viata.
Dumnezeu sa ne ajute! Amin!

Felicia P.-Timisoara

februarie 04, 2011

INSTIINTAREA MEA SI A TA

”Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinta ta; si după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăresti pe fratii tăi." [Luca 22:31-21]

Sa fie oare numai instiintarea lui Petru? Nu cumva este si o instiintare pentru noi?
Duminica am avut o zi foarte zbuciumata, o zi plina de intristare, o durere adunata in inima mea de ceva vreme. Gandurile mele alergau de zor in mintea mea, era o competitie de nedescris. In toata alergatura mea mintala, Duhul Domnului, a strecurat printre gandurile mele si gandurile Lui; mi-a adus aminte de versetele de mai sus.
Ce m-a frapat foarte tare, a fost ca Domnul Isus nu a ridicat problemele lui Petru, nici nu le-a dat El la o parte si nici nu l-a scutit de ele, ci doar i-a zis: “M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinta ta”.
Am stat si m-am gandit de ce s-a rugat astfel? De ce nu l-a ajutat cu problemele lui Petru sau dorintele lui? De ce nu i-a dat un raspuns mult mai clar? Sunt convinsa ca Petru se astepta la cu totul altceva de la Domnul lui.
Dar, Duhul lui Dumnezeu ne readuce aminte astazi de acest Cuvant: “Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!” Evrei 11
Citind si acest verset am zis: “Doamne, dar acesta este secretul. Ai dreptate! Daca n-am credinta, cum as putea eu sa fiu placuta inaintea Ta?” Este o porunca a lui Dumnezeu: “Sa nu-ti pierzi credinta.” De ce doreste Domnul acest lucru? Domnul Isus stie caci daca nu mai avem credinta, nu putem fi placuti Tatalui Ceresc, nu avem cum sa primim binecuvantarile Lui. Dumnezeu nu-si gaseste placere in astfel de oameni. Domnul Isus mijlocea pentru Petru ca sa nu-si piarda credinta, tocmai ca sa ramana placut inaintea Tatalui Ceresc. Ce frumos! Ce atent este Isus cu noi si pentru noi. Glorie Lui!

Felicia P.-Timisoara

februarie 03, 2011

INVATA SA TRAIESTI CURAT (2)

"Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o." [Genesa 24:67]

Cum mi-o imaginez eu pe Rebeca? O domnisoară harnică, politicoasă, amabilă cu toată lumea (chiar si cu cei ce n-o cunosc), gata să ajute în orice situatie, o fată blândă si cu bun simt, vorbind putin, zâmbind prietenos, cu glasul cald si fată frumoasă (nu pentru că se machia ci pentru că frumusetea îi venea din interior), ascultătoare de părinti, fermă si hotărâtă, iar atunci când promitea ceva, nu se răzgândea, si, mai mult decât orice, Rebeca îl cunostea pe Dumnezeu, Îi auzea glasul si se încredea în El, stiind că El cu siguranta îi dorea fericirea …
Apoi ce Isaac nu ar iubi o asa fată?... Dar stiu sigur că dacă cel pe care-l cauti nu va fi un Isaac: bun, răbdător, ascultător, încrezător să meargă pe mâna lui Dumnezeu, stiind că îi va aduce exact ce-i va plăcea, atunci chiar dacă tu esti o Rebeca, el nu te va aprecia… de aceea lasă-l pe Dumnezeu să-l aleagă în locul tău, nu te mai frământa, nu te mai plânge că e prea târziu, nu mai interveni în stânga si-n dreapta, ci trăieste pentru Dumnezeu si El ti-l va pregăti pe "Isaac" al tău.
Să trăim ca si Rebeca, căutând mai întâi Împărătia Cerurilor iar „alesul” ne va fi pe „măsură”... fiindcă Domnul Isus nu face nepotriviri, si de aceea: cu cât noi vom semăna mai mult cu Hristos, cu atât vom primi un sot potrivit si asemănător Lui … să ne încredem în El si sigur nu ne va dezamăgi!

Cristina

AMR: 2 MEDITATII

februarie 01, 2011

INVATA SA TRAIESTI CURAT (1)

"Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o." [Genesa 24:67]


Biblia ne relatează o frumoasă poveste de dragoste dintre Isaac si Rebeca, poveste pe care a scris-o Dumnezeu, cu Însusi mâna Lui si nu Ii este deloc greu să mai scrie o poveste asemănătoare, pentru oricine ar dori să trăiască în sfintenie, dar astazi tinerii nu îl mai implică pe Dumnezeu în căutarea partenerei lor ci, după ce îsi găsesc „aleasa”, Îl cheamă pe El să le binecuvânteze relatia, dar sunt ei siguri că despre ea ar zice Domnul Isus că va fi ajutorul potrivit totdeauna? De aceea multi tineri astăzi, după ce se căsătoresc, nu se mai înteleg si ajung să se îndoiască dacă a fost sau nu a fost voia lui Dumnezeu, ceea ce ei au ales.
Desi Isaac nu petrecuse deloc timp cu Rebeca, nefiind prieteni mai înainte de căsătorie, asa cum fac astăzi tinerii, dorind să cunoască fata... ca să stie dacă ea este cea mai „potrivită” … scrie totusi că „Isaac a iubit-o pe Rebeca, imediat cum a văzut-o” ... da, asa lucrează Dumnezeu… face totul frumos la timpul Lui.
Însă astăzi tinerii nu acceptă ca povestea de dragoste a vietii lor să fie scrisă de Dumnezeu... si, până se căsătoresc, irosesc tot ce e mai pretios din ei, în fel de fel de relatii de prietenie, asta arătând ca nu stiu ce înseamnă să se încreadă în Dumnezeu… iar când ajung să se căsătorească, deja sunt loviti, răniti, afectati, zbuciumati de îndoieli, temeri si gelozii… datorită cărora nu reusesc să afle ce este cu adevărat fericirea… în căsnicia lor… si toată căutarea lor se dovedeste a fi fost fără niciun folos…
Si mă gândesc: dar oare ce fată nu si-ar dori si azi să fie iubită? ... Tocmai de aceea se străduiesc fetele să iasă în evidentă, se înfrumusetează, se îmbracă elegant… apoi se invidiază si se ciorovăiesc pentru un băiat si pierd timp si energie cu întâlnirile, conversatiile pe mobil si chat, ca să-l cunoască pe acela... care le va iubi… dar oare, îl vor găsi? Ce credeti: asa a făcut Rebeca? Nicidecum, este scris că era „neatinsă” - fizic si emotional…
Cred că este vremea să învătăm de la Rebeca... si să ne încredem în Dumnezeu, că El ne va pregăti tot ce avem nevoie, chiar si un sot, dacă acesta este scopul Lui pentru noi, si va călăuzi în asa fel pasii nostri, încât îl vom întâlni... si-mi place sa cred ca fântâna este locul cel mai bun, locul unde visele se împlinesc, fiindcă acolo este Apa Vietii, este Domnul Isus cu noi, este locul lucrării unde fiecare lărgeste Împărătia lui Dumnezeu.







Cristina



AMR: 1 MEDITATII

ianuarie 31, 2011

CARE ESTE TRAIREA NOASTRA?

"Pe când mâncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde." Ei s-au întristat foarte mult, si au început să-I zică unul după altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?" [Matei 26:21-22]

Ce frumos lucrează Domnul Isus! El nu renunță la niciun om, El iubeste neconditionat, si indiferent ce trecut ar avea un om, Domnul Isus doreste să-l curătească de păcat, ca oricine crede în El să fie mântuit. Acest lucru îl vedem din întâmplarea cu Iuda, prietenul ce s-a transformat în trădător mai apoi, din pricina unui singur gând... venit în mintea lui de la satan, pe care Iuda nu l-a biruit.
Domnul Isus, desi stia gândul lui Iuda, tot l-a iubit, si, înainte de rastignirea Sa, a adus un duh de cercetare intre ucenici, ca fiecare să se întrebe: " Doamne, oare eu sunt, cel despre care vorbesti că te va trăda?" dorind ca Iuda să realizeze răul ce-l avea în minte si să se oprească din a-l împlini.
Dar mă întreb... astăzi, câti crestini, mergând la biserică, mai simt cercetarea Duhului Sfânt în inima lor, mai aud glasul Domnului Isus vorbindu-le si apoi se trezesc "ca din somn" si zic si ei, ca si ucenicii Domnului Isus: "Doamne Isuse, oare si eu te vând prin trăirea mea de fiecare zi?" Si cred că teama, ca răspunsul dat de Domnul Isus să nu fie DA, îi face pe multi astăzi să nu-si mărturisească păcatele, să nu-si pună viata în ordine si îsi „închid” urechile la orice cuvânt care le-ar vorbi despre păcat, fiindcă adevărul doare, astfel că, în loc să renunte la gândurile rele, ei aleg de bună voie să plece acasă la fel cum au venit, continuând să traiască după plăcerile lor, ca si Iuda de fapt... dar spre nenorocirea lor.
Să învătăm de la Iuda că: dacă un singur gând rău păstrăm în inimă si nu-l mărturisim, desi avem ocazia (asa cum si Iuda a avut), acel gând ne va stăpâni si noi îi vom deveni robi, si asa cum Iuda a pierdut vesnicia... la fel o vom pierde si noi, de aceea să ne mărturisim păcatele si să le părăsim, ca să putem avea un loc în Împărătia Cerului.


Cristina



AMR: 2 MEDITATII