mai 24, 2013

INVATATI SA DOBANDITI DRAGOSTEA


„Cel fara prihana înverzeste ca finicul, si creste ca cedrul din Liban. Cei saditi în Casa Domnului, înverzesc în curtile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade si la batrânete, sunt plini de suc si verzi.” [Psalmul 92:12-14]

     Doua surori în vârsta si-au cumparat o casa noua pe o strada principala într-un mare oras. În ziua când s-au mutat în noua locuinta, acestea au pus în fata casei un anunt pe care au scris cu litere mari: ”Antichitati”. Vazând anuntul, multi trecatori se opreau dorind sa afle ce lucruri interesante pot sa gaseasca la aceasta oferta. Atunci când ajungeau pe terasa din fata casei, vizitatorii însa erau serviti de cele doua surori cu ceai si prajituri, dupa care urma o lunga conversatie. Dupa o asa primire calduroasa, multi vizitatori întrebau: ”Unde sunt antichitatile?” Tocmai le-ati si vazut! raspundeau surorile zâmbind. Ne-am mutat recent în aceasta zona si am dorit sa stabilim o buna relatie cu vecinii si cu toti cei ce nu ne-ar fi trecut altfel pragul. De aceea am ales aceasta provocare! Cele doua surori nu s-au jenat de vârsta lor înaintata si nici nu s-au plâns noilor vecini de povara anilor trecuti. Ele îsi cunosteau bine conditia vietii si au facut din aceasta situatie un prilej de provocare si de buna dispozitie.

     În zilele nostre nu se mai vorbeste despre valoarea si importanta atitudinilor. O atitudine corecta fata de noi însine si fata de circumstantele vietii, dovedeste însa credinta si maturitate spirituala. Abordând provocarile vietii în acest fel, vom stabili relatii trainice si vom dobândi pace launtrica.

mai 23, 2013

CAT DE ATENTI SUNTEM IN UMBLAREA NOASTRA CU DUMNEZEU!


 „ …ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de întelepciune si de descoperire, în cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui în sfinti si care este fata de noi credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale…” [Efeseni 1:17-19]

 

     Îmi place foarte mult ceea ce am citit cândva despre ex-presedintele Harry Truman. Un bun prieten al presedintelui, a venit sa-l viziteze într-o

dimineata foarte devreme pe când ex-presedintele înca nu se trezise. Când doamna Truman a deschis usa, aceasta i-a spus matinalului musafir: „Mergi direct în dormitor, pentru ca sotul meu se va bucura sa te vada!” Asa ca prietenul presedintelui, un publicist proieminent din S.U.A., a intrat în dormitor unde l-a vazut pe ex-presedinte stând într-un scaun extensibil având alaturi doua teancuri de carti proaspat publicata. Dupa ce l-a salutat si si-a cerut scuze ca a venit asa de dimineata, în timpul discutiei care a continuat, publicistul a spus presedintelui: „Cred ca ai cumparat aceste carti si le citesti numai ca sa poti adormi mai repede; nu-i asa?” „Nu dragul meu, i-a raspuns presedintele. Le-am cumparat pentru ca citindu-le ele sa ma trezeasca, ca sa pot fi mult mai vigilent cu privire la ceea ce se întâmpla!”

     Acesta este si scopul citirii Bibliei. Învatând din Cuvântul pe care ni L-a transmis Dumnezeu si din viata si experientele înaintasilor, trebuie sa fim mai cu luare aminte la felul umblarii noastre. Mai constienti si mai vegheatori cu privire la cine este Dumnezeu si la modul în care El lucreaza.

mai 22, 2013

ISUS A VENIT PENTRU MINE SI TINE


„Isus le-a vorbit din nou, si a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.” [Ioan 8:12]

      Cu câtiva ani de zile în urma, un ziar din New York a prezentet un interviu cu Pat Harper, o binecunoscuta prezentatoare de stiri, care si-a parasit apartamentul sau luxos din partea de vest a orasului cu numai 80 de centi în buzunar si a petrecut 5 zile pe strada, ca sa cunoasca cum este viata persoanelor fara locuinta. Ea a dorit sa faca un reportaj despre oamenii strazii si sa învete prin experienta proprie din necazurile si problemele acestora. Pentru a le cunoaste încercarile, ea a colindat strazile New Yorkului, îndurând frigul si ploaia din luna Ianuarie, a dormit prin gari, holurile de la intrarea în cladiri, sau statii de metrou. În numai câteva zile între ea si celelalte persoane fara adapost, aproape ca nu mai era nici o deosebire. Ca sa poata supravetui în acele zile când nu avea nici un ban, au fost câtiva oameni care i-au dat de mâncare si au ajutat-o sa-si cumpere lucrurile care îi erau strict necesare. În acest timp investigatiile ei au ajutat-o însa sa înteleaga ca multi dintre locuitorii strazii erau oameni obisnuiti, dar care au ajuns în situatii financiare critice când nu si-au mai putut plati datoriile. Datorita acestui fapt, acestia au fost nevoiti sa-si vânda locuintele si sa traiasca pe strada, sau pur si simplu au plecat de acasa, pentru a li se pierde identitatea. Prezentatoarea de stiri a ajuns sa cunoasca problemele persoanelor fara locuinta si sa realizeze un reportaj despre viata acestora, numai datorita faptului ca a coborât în mijlocul lor.

      Cu mult înainte însa ca aceasta prezentatoare de stiri sa coboare printre persoanele fara adapost, Sfânta Scriptura vorbeste despre Cineva care a parasit Slava Cereasca pentru a veni în mijlocul lumii noastre, traind printre pacatosi si muritori. Dar Hristos n-a venit numai sa se asemene cu noi, gustând aceleasi necazuri, dureri si suferinte, ci ca sa ne asigure si o cale prin care fiecare dintre noi sa ajungem acolo unde El locuieste.

mai 21, 2013

INVATA DIN GRESELILE CELORLALTI


„Ci voi veti primi o putere, când se va pogori Duhul Sfânt peste voi, si-mi veti fi martori în Ierusalim, în toata Iudeia, în Samaria si pâna la marginile pamântului.” [Faptele Apostolilor 1:8]

 

     Am citit cândva despre Park Smith, un pilot al avioanelor Mustang pe care Statele Unite le-a trimis în anul 1942 pe frontul din Anglia. Atunci când au plecat din Statele Unite, pilotilor le-au fost prezentate doar câteva informatii sumare despre noul avion. Park si-a amintit ca atunci când a plecat în primul zbor, a fost doar batut pe umar de instructorul sau, care i-a spus numai câteva cuvinte de încurajare si i-a urat succes. Deoarece noul Mustang, era mult mai iute si mai rapid decât modelele anterioare, trei dintre cei cinci piloti din clasa lui Park, au murit în timpul de acomodare cu noile modele. Pentru piloti era nevoie de mult mai multa instruire personala si de mai mult antrenament, decât sa fi fost încurajati si lasati sa învete din mers prin greseli si decizii luate în situatii de criza.

     Si astazi sunt multi oameni care abordeaza viata la fel ca acesti piloti ai noului tip de Mustang. Ei nu învata din greselile si experientele altora si nici nu se informeaza si nu se instruiesc dinainte, ci se avânta în valurile vietii complet neinstruiti. Pentru ca în viata sunt multe lucruri neprevazute si mari surprize, cei ce se încred în ei însisi si într-o rezolvare de moment, au parte de multe caderi si esecuri.

     Domnul Isus nu i-a trimis niciodata pe ucenicii Sai în vre-o misiune, fara a-i instrui mai întâi. El le-a prezentat în detaliu toate lucrurile si situatiile cu care se puteau întâlni, pentru ca slujirea acestora sa fie o reusita. Pentru ca în calatoria vietii, sau în slujirea pe care o împlinesti sa ai parte de aceiasi reusita, nu te porni singur si nici nu conta pe o rezolvare de moment, ci ia în considerare instructiunile Sfintei Scripturi, învatând din experientele altora.

mai 20, 2013

CINEVA ACOLO SUS MA IUBESTE!


“Dar cine are bogatiile lumii acesteia si vede pe fratele sau în nevoie, si îsi închide inima fata de el, cum ramâne el în dragostea de Dumnezeu?” [I Ioan 3:17]

 

        În una dintre cartile sale, filozoful Loren Giseley, a povestit o grea încercare pe care a trait-o în timpul copilariei. Pe când avea numai 5-6 ani, tatal sau s-a înbolnavit de o boala ce-i provoca dureri deosebite. Pentru ca acest lucru se întâmpla înainte ca sa se fi descoperit anesteziantele, durerea suportata de tatal sau se accentua cu fiecarea zi si a crescut în intensitate pana în ziua mortii. Pentru ca mama sa era o persoana fara auz, tânarul Loren era singurul care seara de seara putea auzi gemetele si vaitele acestei agonii. Acest timp de durere si stres, a lasat însa asupra lui Loren o amprenta deosebita, încât dupa moartea tatalui sau, acesta nu mai putea sa suporte nici chiar tic-tacul ceasului desteptator din dormitorul sau. Desi îsi tragea patura pâna peste cap, Loren auzea ticaitul ceasului încontinu! Încerca sa adoarma, dar nu reusea, indiferent de ceea ce ar fi facut. Din aceasta cauza starea de distres si singuratate crestea tot mai mult. În acele momente, a primit însa un ajutor nesperat. Bunica sa a observat lumina aprinsa în dormitorul copilului la ore târzii din noapte si a venit sa doarma cu el. Când copilul se aseza în pat ca sa se culce, bunica venea pe marginea patului sau, îi trecea mâna prin par si-i povestea lucruri frumoase. În toiul noptii, bunica care a venit sa fie alaturi de nepotul ei, a renuntat la somn si confort, numai ca sa vegheze la capatâiul acestuia. Depasind frica si insomnia, Loren când a crescut mai mare a marturisit ca nu va uita niciodata ce mare binecuvântare a însemnat aceasta jertfa pentru el!

     În mijlocul crizelor si-al încercarilor prin care de foarte multe ori si noi trecem, tot ceea ce avem nevoie pentru a le birui, este sa stim ca Cineva ne este alaturi, ne vede si ne întelege.