mai 17, 2013

ROAGA-TE SI CITESTE BIBLIA!

„Dar voi preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfânta, rugati-va prin Duhul Sfânt, tineti-va în dragostea lui Dumnezeu, si asteptati îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica.” [Iuda 20-21]
     Pentru ca Domnul Isus stia ca dupa plecarea Sa, ucenicii vor mai avea întrebari si multe lucruri despre care au învatat, dar pe care înca n-au reusit sa le înteleaga, Le-a promis un Mângaietor, care sa-i ajute si sa fie cu ei todeauna. Duhul Sfânt avea sa le lumineze mintea, pentru ca ei sa înteleaga tot ceea ce Domnul Isus îi învatase.
     Pentru a întelege voia lui Dumnezeu si noi avem nevoie de un translator, care sa traduca pe întelesul nostru cuvintele pe care le citim din Sfânta Scriptura. Desi avem Biblia, pentru care suntem multumitori lui Dumnezeu, sunt situatii în care ne confruntam cu întrebari la care n-am putea gasi raspunsul fara ajutorul si lumina pe care ne-o da Dumnezeu prin calauzirea Duhului Sfânt. Se poate însa sa avem si situatii amuzante în care raspunsul sa fie greu de gasit: Cred ca ati auzit de acel batrân predicator care a anuntat ca urmeaza sa vorbeasca despre Lameh si sotiile sale. Pentru a citi pasajul Scripturii care prezinta viata lui Lameh, predicatorul a deschis Biblia la cartea Genezei, a anuntat textul si a început sa citeasca: „Lameh si-a luat doua neveste; numele uneia era Ada, iar numele celeilalte era Tila.” Pentru ca textul de pe pagina de pe care citea s-a terminat, predicatorul a dat pagina sa poata continua citirea. N-a observat însa ca din greseala a dat doua file ce erau lipite si a continuat citirea: „aceasta era împartita în camarute si tencuita cu smoala pe dinauntru si pe dinafara.. având treisute de coti în lungime, cinzeci de coti în latime si treizeci de coti în înaltime!” Pentru ca nu pricepea sensul cuvintelor care le-a citit, predicatorul a dat foile Bibliei înapoi si iarasi înainte, apoi a soptit: „citesc aceasta Biblie de la vârsata de noua ani, dar cu toate acestea întâlnesc uneori lucruri greu de înteles si de crezut!”
     Pentru ca si noi am ajuns în situatii în care n-am înteles anumite pasaje ale Scripturii, decât atunci când a venit cineva care ne-a prezentat întreg tabloul pasajului pe care îl citeam, este nevoie ca înainte de a citi Cuvântul lui Dumnezeu, sa ne rugam todeauna ca Duhul Sfânt sa ne lumineze pentru ca sa-l si putem pricepe.

mai 16, 2013

INTELEPCIUNEA O AI DE LA DUMNEZEU


“Întelege ce-ti spun: „Domnul îti va da pricepere în toate lucrurile”. [2 Timotei 2:7]

 

     În cartea sa „Secretul Vietii” Gene Ruyle, a povestit despre secretul reusitei lui Eliazar Hul. Acesta era capitanul unei corabii cu pânze ce naviga din porturile Noii Anglii la începutul anilor 1800. Fata de toti ceilalti comandanti, Eliazar reusea sa se avânte în larg mult mai departe de tarm, sa stea mai mult pe mare si sa se întoarca totdeauna cu o captura mult mai buna. Într-o zi, proprietarul companiei de pescuit care dorea sa-si asigure navele sale împotriva eventualelor stricaciuni sau pierderi pe mare, a tinut sa-i cheme pe toti comandantii din flota sa, pentru un timp de instruire si familiarizare cu noua tehnica de navigatie. Când Eliazar a ajuns la aceasta întâlnire, instructorii ce urmau sa prezinte noile instrumente de navigatie, au dorit sa-i afle secretul reusitei. Când l-au întrebat cum de reuseste sa navigheze la o asa distanta de tarm fara ca sa se rataceasca, Eleazar le-a raspuns: „noaptea ma urc pe catarg si privesc cu atentie stelele, ascult apoi sueratul vântului în pânze, masor viteza de înaintare a corabiei si determin curentii marini. Dupa ce am toate aceste indicii, stabilesc directia navei si cursa pe care urmeaza sa o parcurg.” Dupa terminarea cursurilor, fiecare comandant a primit noile instrumente de navigatie si fiecare s-au dus la navele lor pentru a-si continua vocatia. Dupa o bucata de vreme, instructorii care i-au încredintat lui Eliazar noile instrumente, l-au vizitat pe nava, fiind foarte curiosi sa afle cum foloseste noile aparate. Când acestia l-au întrebat cum procedeaza cu noua tehnica, Eliazar a raspuns:” Exact asa cum m-ati învatat: folosesc sextantul pentru a calcula unghiul soarelui la amiaza, stabilesc apoi longitudinea si latitudinea si citesc busola, pentru a fixa directia navei. Dupa ce am toate aceste informatii, stabilesc traseul navei!” În momentul în care instructorii se pregateau sa-l felicite, Eleazar a continuat spunând: „Înainte însa de a trece traseul în registrul de bord, noaptea ma urc pe catarg si privesc cu atentie stelele, ascult apoi sueratul vântului în pânze, masor viteza de înaintare a corabiei si determin curentii marini. Dupa ce am toate aceste indicii, verific daca datele stabilite folosind tehnica moderna sunt corecte si abia apoi stabilesc traseul final pe care îl va parcurge nava!

     Asemenea acestor marinari ce au primit aparatura moderna pentru a se orienta pe mare si noua Dumnezeu ne-a daruit un Calauzitor care sa ne îndrume pe drumul vietii. Duhul Sfânt este cel ce ne calauzeste ca sa putem umbla în voia lui Dumnezeu. Pentru a fi siguri însa ca mergem pe drumul cel bun, trebuie însa sa luam în considerare si experientele vietii care ne vor da o dubla siguranta.

mai 15, 2013

CAUTATI MAI INTAI IMPARATIA LUI DUMNEZEU


„.. am fost flamând si Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit.” [Matei 25:35]

 

      Domnul Isus i-a învatat pe ucenici sa se roage si sa spuna: „pâinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi!” Dupa aceea El i-a asigurat ca atunci când se vor ruga opentru necesitatile vietii, vor fi ascultati, pentru ca dorinta lui Dumnezeu este sa ne dea tot ceea ce ne trebuie. Putem sa întelegem faptul ca Dumnezeu ne poarta de grija de nevoile de baza ale vietii, luând în considerare faptul ca El ne-a asezat în mijlocul creatiei Sale, unde sunt resurse suficiente, pentru tot ceea ce avem nevoie. Nu stiu daca resursele mai sunt suficiente si pentru a avea si tot ceea ce ne dorim! O rugaciune obisnuita pe care o rosteau atunci când se asezau la masa cei din vremea Domnului Isus si pe care cred ca si Fiul Lui Dumnezeu a rostit-o atunci când a înmultit pâinile, era: „Binecuvântat sa fii Tu Doamne Dumnezeul nostru, care ai facut pamântul sa rodeasca si sa ne dea aceasta pâine!”

     Pâinea obisnuita din acea vreme, era pâinea de orz. Aceasta era pâinea saracului. Pâinile folosite de Domnul Isus la hranirea celor 5.000, erau turtite de orz. Când Domnul Isus a luat cele cinci pâinicele si cei doi pesti si a hranit multimile, ne-a vorbit prin aceasta minune ca El foloseste lucrurile obisnuite, pentru a împlini nevoile de baza. El putea sa faca acea pâine sa se transforme în cozonac, sau în cea mai delicioasa prajitura. Iar pestele sa devina frigaruia din cel mai apreciat vânat. Dar n-a facut asta, pentru ca n-a dorit ca cei prezenti sa aiba un ospat de sarbatoare, ci o masa obisnuita care sa le potoleasca foamea.

      Fiul lui Dumnezeu care i-a hranit pe cei flamânzi atunci când a umblat pe pamânt, poate împlini si nevoile tale, pentru ca ne-a promis: „Nu va îngrijorati dar zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: ”Cu ce ne vom îmbraca?” Fiindca toate aceste lucruri neamurile le cauta. Tatal voastru cel Ceresc stie ca aveti trebuinta de ele!

       Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

mai 14, 2013

FA-TI TIMP SI DE ODIHNA!


„Isus le-a zis: ”veniti singuri la o parte, într-un loc pustiu si odihniti-va putin.” Caci erau multi care veneau si se duceau, si ei n-aveau vreme nici sa manânce. Au plecat dar cu corabia, ca sa se duca într-un loc pustiu, la o parte. “ [Marcu 6:31-32]

 

     Un drumet obosit, a înaintat cu greu pe drumul pe care mergea, numai ca sa ajunga la un popas unde sa se odihneasca. Când a ajuns sa se aseze pe o banca situata sub un pom falnic de care atârna o tablita pe care era scris cu litere mari: ”Loc de odihna”, un alt calator ce venea din directia opusa, dupa ce l-a salutat la întrebat: „Ce faci drumetule? De ce esti asa de istovit?” Plin de naduf, acesta i-a raspuns: „ am mers toata ziua ca sa ajung la acest loc de odihna unde sa-mi pot trage rasuflarea!” „Dar de ce nu te-ai oprit mai devereme?” a continuat celallt drumet cu întrebarile. Puteai sa faci un „loc de odihna„ din fiecare oaza pe unde ai trecut!”

     Si noi suntem prinsi adesea de iuresul vietii si trudim din greu nazuid sa ajungem într-un loc unde sa ne odihnim. Pentru a nu ne pierde însa tonusul vietii, trebuie sa gasim un loc de liniste în fiecare zi, unde sa ne retragem pentru a ne încarca bateriile si a ne înviora spiritual. Domnul Isus a cunoscut importanta acestor clipe de odihna, de aceia i-a chemat pe ucenici sa lase slujirea publica, si sa se retraga deoparte pentru a se odihni. Pentru ucenici ziua era asa de încarcata, încât nu aveau nici timp sa manânce. De aceea Domnul Isus a trebuit sa-i sileasca sa urce în corabie si sa mearga într-un loc pustiu unde sa se odihneasca, departe de multime si problemele vietii.

      Nu crezi ca ar trebui sa pui în practica aceiasi porunca data de Domnul? Daca esti prins de lucrurile de fiecare zi, înainte ca sa cazi epuizat, gaseste un loc de odihna pentru ca astfel sa-ti înnoiesti puterile si sa capeti înviorare spirituala.

mai 13, 2013

LUCRA PE OGORUL DOMNULUI


„Alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar sa ne însufleteasca pe toti, care suntem desavârsiti; si daca în vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si în aceasta privinta. [Filipeni 3:14-15]

 

     Sora Mary Scullion îsi avea chiria la cel de-al doilea nivel al unei mânastiri Franciscane, care între timp s-a transformat într-un camin pentru batrâni aflati în diferite grade de suferinta. Inspirata din exemplul Maicii Tereza, în anul 1976, ea a fost profund miscata de conditiile grele de viata ale oamenilor fara adapost din orasul ei natal, din Filadelfia. În acele momente o mare povara a început sa-i apese pe suflet. Inainte ca sa mai mearga le vre-o liturghie, a înteles ca trebuie sa se achite de responsabilitatea pe care o are fata de acesti oameni. De aceea, a început sa-i aiba în atentie pe cei înfometati din orasul ei si din restul lumii, fiind tot mai constienta de multimea problemelor cu care acestia se confrunta. Stia ca cineva trebuie sa le poarte de grija; dar cum sa raspunda atâtor nevoi doar cu resursele pe care le avea? Facând primul pas, ea a început sa se pregateasca pentru a obtine o diploma de lucrator social, apoi în timpul ei liber a început sa lucreze în mod voluntar pentru a-i ajuta pe cei fara locuinta. Foarte repede a gasit un adapost unde a adunat mai multe femei ale strazii, numind acel grup de persoane: „Femeile sperantei!” Dupa numai câteva luni, a întâlnit un absolvent al unei facultati de economie ce avea aceeasi dorinta de a lucra pentru personele fara adapost. Acesta a întocmit un program prin care prin donatii si ajutoare umanitare sa fie împlinite nevoile acestor oameni. Misiunea începuta de cei doi a capatat o asa de mare amploare încât în numai câtiva ani, Mary si Joan Dawson au ajuns sa administreze un buget de aproape 6 milioane de dolari pe an, asigurând adapost, hrana, educatie si reintegrarea în familie si societate a multor persoane, ajungând în acest fel un model si o provocare pentru multi. Sora Mary si mai târziu colegul ei Joan Dowson, au auzit chemarea lui Dumnezeu care a stârnit în viata lor un foc launtric. Ei aveau de ales între a-si continua viata la fel ca mai înainte, sau sa se dedice unei lucrari mult mai marete decât potentialul lor. Au decis sa se aventureze pentru a împlini lucruri mari cu Dumnezeu, prin credinta.

     Ce vei face tu?