iulie 31, 2013

TU I-AI MULTUMIT LUI DUMNEZEU ASTAZI PENTRU INCA O ZI DIN VIATA TA?


„Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapâneasca în inimile voastre, si fiti recunoscatori!” [Coloseni 3:15]

 

     Într-o zi, în timp ce servea masa, un om s-a înnecat cu un os. Cei din familia lui au chemat ambulanta, care l-a dus repede la spital, unde un medic i-a scos osul buclucas. Imediat ce si-a revenit, pacientul a întrebat: „si acum cât trebuie sa platesc?” Fara sa-i dea o suma exacta, doctorul i-a spus: „fii gata sa platesti atât cât ai fi fost dispus sa dai, daca osul ti-ar mai fi înca în gât!” Acest raspuns ne arata ca uitam foarte repede si nu suntem  recunoscatori asa cum ar trebui, pentru tot ceea ce ni se întâmpla. Unii dintre noi atunci când ne-am plecat pe genunchi azi dimineata, am cerut de la Dumnezeu o multime de lucruri. Unele dintre acestea ne-au si fost  oferite, iar celelate sunt pe cale a se împlini.

     Ce fel de oameni suntem, daca nu vom îngenunchia înca odata chiar în aceste momente, pentru a ne exprima multumirea si recunostinta în acelasi fel cum am stiut sa cerem?

iulie 30, 2013

FA DIN CASA TA UN COLT DE RAI


„Casatoria sa fie tinuta în toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari.” [Evrei 13:4]

 

     Imediat dupa ceremonialul nuntii, doi soti au facut un legamânt între ei angajându-se ca nu se vor certa niciodata. Acestia au hotarât ca în cazul  în care unul dintre ei încearca sa provoace o discutie mai aprinsa, celalalt sa iasa afara si sa faca o plimbare în jurul locuintei lor. Dupa ce anii au trecut, la nunta de argint, barbatul a marturisit ca si-a tinut cu mare strictete promisiunea facuta. În timpul celor 25 de ani de casnicie însa a facut pneumonie de 38 de ori si a rupt 49 de perechi de pantofi. Cu toate ca a trebuit sa plateasca un asa pret, el a marturisit ca s-a meritat jertfa, fiind foarte fericit ca nu s-a certat niciodata.

     Când s-a adresat odata soldatilor din comanda sa, marele erou englez Marshal Montgomery, a spus: „domnilor soldati; sa nu cumva sa îndrazniti sa va gânditi la casatorie, înainte de-a învata arta razboiului!” Nu stiu daca atunci când a facut aceasta declaratie Montgomery s-a gândit ca fiecare soldat ar trebui sa-si împlineasca mai întâi serviciul militar si apoi sa se casatoreasca, ci mai degraba cred ca el s-a gândit la faptul ca odata învatata arta razboiului, fiecaruia îi va fi mult mai usor în viata de familie. Declaratia lui Montgomery pare sa aiba suport, pentru ca în tot mai multe familii astazi în loc sa fie un colt de rai, întâlnim un câmp de razboi.

iulie 29, 2013

ESTI CAPTIV AL RUTINEI? ELIEBEREAZA-TE!


“Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si învatati de la Mine, caci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.” [Matei 11:28-30]

 

     O universitate din Michigan a publicat un studiu îngrijorator despre medicii din Statele Unite. În urma cercetarilor întreprinse, acestia au constatat ca 1/3 dintre medicii din SUA, sunt asa de preocupati în a-si împlini meseria si a-i trata pe pacientii lor dupa metodele cu care s-au obisnuit, încât au ramas cu aproape doi ani de zile în urma fata de programul medicinei si al tehnologiei. O situatie îngrijoratoare, nu-i asa? Daca aceasta se întâmpla în America, oare cu câti ani de zile sunt ramasi în urma unii medici din tara noastra? Pentru toti cei ce sunt concentrati doar asupra responsabilitatilor, este însa bine venita declaratia pe care a facut-o „regina inimilor”,  în desenul animat „Alice în tara minunilor”: ”pe scara valorilor sociale, trebuie sa depui tot efortul, numai ca sa ramâi în acelasi loc. Daca doresti însa sa înaintezi, trebuie sa fii gata sa jertfesti si sa investesti depunând cel putin un efort dublu!”

     Multi dintre noi am ajuns sa fim captivi stilului de viata cu care ne-am obisnuit, fapt care ne frâneaza înaintarea spre progres, generând o stare de deprimare si plafonare. Pentru a ajunge sa traim o stare de eliberare este demna de luat în considerare si experienta traita de un docher din Anglia. Porris Wittal, a lucrat timp de 47 de ani ca muncitor în docurile din Gillinham. În toti acesti ani, el a urât cel mai mult ceasul desteptator, care îi tulbura somnul cel mai dulce din orele de dimineata, trezindu-l pentru a merge la servici. Când mergea la culcare, pentru el nu era nimic mai  suparator decât sa-si aduca aminte ca mâine dimineata va suna iar ceasul!

     În ultima lui zi de munca, el si-a luat însa si ceasul la servici. Dupa ce si-a încheiat ziua de munca, înainte ca sa înceapa timpul de pensionare, a mers la cea mai puternica presa hidraulica din hala în care lucra, a luat ceasul si l-a asezat pe sasiul presei, dupa care l-a presat facându-l o foita de metal.

     Ce descatusare! Nu cumva ai ajuns captiv rutinei? Pentru a depasi starea în care ai fost prins, rupe legaturile care te-au înlantuit si depune un dublu efort, pentru ca sa urci pe treptele dezvoltarii si sa  traiesti acelasi sentiment de bucurie si eliberare.