octombrie 24, 2014

PENTRU CINE TRAIM?

“El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc, sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei.” [2 Corinteni 5:15]
        Viata oamenilor este impartita in mod normal in timp de lucru si in timp liber. Fiecare gaseste in societate locul sau conform capacitatilor sale si conform gustului sau. Si timpul liber si-l petrece fiecare cum doreste. Unii mestesugesc ceva, altii fac sport, altii colecteaza diverse obiecte sau calatoresc si vad multe locuri interesante. Indiferent de ceea ce umple timpul de lucru si timpul liber, fiecare traieste pentru sine. Foarte multi considera un astfel de mod de viata ca fiind dreptul lor si libertatea lor personala, in care nimeni nu trebuie sa se amestece. Dar la sfarsitul vietii vor descoperii ca asteptarile lor nu s-au implinit, si ca s-au inselat amarnic.
        Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca exista un alt mod de viata, despre care vorbeste versetul de astazi. Nu mai traim acum pentru noi, ci pentru Cel care a murit si a inviat pentru noi, Domnul Isus Christos. El ne-a iubit pana la moarte si a suferit judecata lui Dumnezeu, pentru ca “oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16). Prin aceasta, El are drepturi si pretentii asupra vietii si inimii noastre. Nu vrei sa vi la El cu pacatele tale vazand dragostea Sa nemasurata fata de tine personal, si apoi sa traiesti toata viata supus Cuvantului si voii Sale?

octombrie 22, 2014

RASPLATITI RAUL CU BINE (2)

“Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?” [Matei 5:46]

        Imediat ce salvarea il lua pe colegul sau, Tudor urca in masina sa si se duse la spital. Acolo afla ca starea colegului sau era foarte grava. Avea nevoie neaparata de o transfuzie de sange. De urgenta, Tudor se oferi sa doneze sange. Spre miezul noptii, colegul lui Tudor incepu sa-si revina. Acum Tudor pleca linistit acasa.

        A doua zi dupa accident, maistrul il chema pe Tudor in birou. Inchise usa si-i spuse ca vrea sa-l intrebe unele lucruri, pe care nu vrea sa le auda si altii.

-      Am aflat de accidentul colegului tau. Stiu toate amanuntele de la cei care au fost la fata locul, dar si de la cadrele medicale. Am o intrebare fara raspuns: Cum a fost posibil ca tu sa faci atata bine colegului tau, care te-a batjocorit, te-a reclamat de atatea ori la mine? Si eu merg la biserica cateodata, dar asa ceva nu as putea face, mai ales unor dusmani.

-      Domnul maistru, aceasta este lucrarea credintei, lucrarea Mantuitorului in inimile celor ce-L urmeaza. Mantuitorul ne invata sa iubim si sa respectam si pe vrajmasii nostri, sa rasplatim raul cu bine.

Maistrul ramase uimit de ceea ce poate sa faca Mantuitorul in inimile rascumparatilor Sai.  

octombrie 21, 2014

RASPLATITI RAUL CU BINE (1)

“Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc.” [Matei 5:44]

        Tudor era un om cu frica de Dumnezeu. De cand isi pusese increderea in Dumnezeu, viata lui si a familiei sale s-au schimbat in mod vizibil. La firma unde lucra isi dadea toate silintele sa uneasca cu credinta fapta. Colegii lui au sesizat aceste schimbari. Dar de fiecare data cand diavolul scapa pe cate unul, se declanseaza batjocura. Tudor insa nu tinea seama de vorbirile de rau ale colegilor si in special de ale unui fost coleg de clasa. El stia ca pe calea ingusta este lupta, dar nimic nu-l putea da inapoi.

        Intr-o zi, pe cand se intorcea de la tara, de la parintii sotiei, vazu de la distanta mai multe masini oprite pe sosea. Cand se apropie, vazu un grav accident. O masina se rasturnase intr-un sant. Pe cine credeti ca scoasera oamenii din masina rasturnata? Pe fostul sau coleg de clasa si actualul coleg de munca, omul care ii intrecea pe toti in batjocuri, de cand Tudor a pornit pe calea credintei. Cu repeziciune, Tudor scoase trusa medicala si il pansa cu grija pe batjocoritorul sau. Apoi continua respiratia gura la gura pana ce sosi salvarea.

octombrie 19, 2014

TARIA TA


“Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.” [Proverbe 3.5-6]

 

Barca vietii tale este scuturata puternic de furtuna. Ti-e frica si strigi catre Dumnezeu. Furtuna creste, valurile sunt gata sa te cuprinda si te gandesti: Unde este Dumnezeu si de ce nu intervine? Nu a auzit El rugaciunea mea? 

Cu siguranta, ti-a auzit rugaciunea, dar deseori voia lui Dumnezeu este, ca furtuna sa-si atinga punctul culminant. In aceasta este o intentie de dragoste; Dumnezeu doreste sa-ti creasca credinta si astfel increderea ta sa se bizuie numai pe El.

Dumnezeu vrea sa raspunda si astazi, tuturor, prin caile Sale de conducere, pentru ca astfel Numele Sau sa fie glorificat. De aceea nu te bizui pe intelepciunea ta, ci lauda-L pe Dumnezeu in orice imprejurare, caci El este la lucru pentru binele tau temporar si vesnic. El vrea sa faca lucruri mari in tine si astfel sa inalte Numele Sau.

Cand vei intelege aceste adevaruri, vei canta fericit:

O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

De-aceea nu ne-a biruit,

Nici vantul, cand vuia puternic,

Nici valul, cand izbea cumplit.