iulie 23, 2010

„Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceti, prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută si desăvârsită” (Romani 12:2)

Îmi este greu să înteleg, de foarte multe ori, felul în care sunt puse în practică îndemnurile din acest verset . De fapt, cred că unul dintre lucrurile care ne vor provoca mari „bătăi de cap” atunci când vom fi nevoiti să „dăm socoteală” va fi modul de interpretare „partială” a învătăturilor din Cuvânt.
Nepotrivirea cu chipul veacului acestuia se limitează de foarte multe ori la evitarea cu precădere a acelor lucruri care, oricum, nu ne prea interesează, înnoirea mintii se face departe de scopul final care este „gândul care era si în Cristos”, iar prefacerea.. . Prefacerea devine de foarte multe ori nu schimbare, ci... mimare! Adică... ne prefacem că iubim, ne prefacem că ne pasă, ne prefacem...
Si-apoi tot noi suntem cei care ne mirăm că lucrurile nu merg bine! Când, de fapt, în felul acesta e normal să nu putem „deosebi bine voia lui Dumnezeu”...



Anonim

iulie 22, 2010

CUM SĂ FACEM CUNOȘTINȚĂ CU DUMNEZEU?

"Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a pogorat acasa socotit neprihanit..." [Luca 18:14]

Intr-una din pildele Domnului Isus, ni se vorbeste despre zece fecioare care asteptau venirea mirelui. Cand acesta a sosit, doar jumatate au fost pregatite pentru intalnirea mult asteptata, celelalte, chiar daca au incercat sa mai faca ceva, a fost prea tarziu si au primit o replica dureroasa: "Adevarat va spun ca nu va cunosc!"
Nu va cunosc!! Este posibil sa frecventezi biserica, sa fii consecvent, iar la sfarsit sa te trezesti la o usa inchisa si sa ti se spuna: "Nu te cunosc"? Dar ce trebuie sa facem sau mai bine spus cum sa face cunostinta cu Dumnezeu ca sa ne cunoasca?
Intr-o alta pilda in Noul Testament, citim: "Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage, unul era Fariseu, si altul vames. Fariseul sta in picioare, si a inceput sa se roage in sine astfel: "Doamne, iti multumesc ca nu sunt la fel ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta" ...Vamesul sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer, ci se batea in piept si zicea: "Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul!"
Si eu, la fel ca vamesul din relatarea Bibliei, am stat inaintea Domnului prin credinta la Golgota, locul de intalnire cu Dumnezeu prin Domnul Isus, acolo mi-am deschis inima, i-am spus cine sunt si tot ce am facut, si El a iertat toata vina pacatului meu.
Dar aceasta nu este suficient, sau mai bine spus este doar inceputul, trebuie sa traim tot timpul cu atentie, ca inaintea lui Dumnezeu, pentru ca la sfarsit sa fim gata si sa nu auzim acea replica dureroasa.
Tu ai facut cunostinta cu Dumnezeu?

Anonim

iulie 20, 2010

BISERICA ÎN LUME SAU.. LUMEA ÎN BISERICĂ?

„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, si mădularele n-au toate aceeasi slujbă, tot asa si noi, care suntem multi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora” (Romani 12:4-5)

Îmi este dat să constat că biserica seamănă din ce în ce mai mult cu tara în care trăim! Adică... „exportă” din ce în ce mai putin si „importă” tot mai mult! Şi nu mă refer nicidecum la oameni, ci la obiceiuri. Printre acestea, două foarte dureroase sunt cele ale auto-evaluării si functionării. Ori ne credem prea neînsemnati, ori mult prea „speciali”. Din păcate, cea de-a doua categorie predomină. Că doar suntem români! Şi îmi stăruie în minte cuvintele Mântuitorului. .. "între voi să nu fie asa..."
Si totusi... Importanti sau mai putin importanti, facem parte dintr-un singur trup. Fiecare îsi are rolul său si fiecare contează. Sau ar trebui...
Imaginati-vă cum ar fi fost ca mesterul zidar care v-a construit casa n-ar fi pus una dintre cărămizile de la mijlocul peretelui de la sufragerie, fiindcă... „n-are importantă”...
Multi „functionăm” în „regim de avarie”... Si ne mai mirăm că biserica „schioapătă” si „n-are viziune”...

Anonim

iulie 19, 2010

TRANZACTIA UNIVERSALĂ COSMICĂ

“Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, cari sunt ale lui Dumnezeu.” [1 Corinteni 6:20]

Într-o lume a tranzactiilor universale astăzi primesti o veste colosală. Afli cu uimire că tu esti parte a tezaurului cumpărat de Dumnezeul Universului. Pretul dat pentru tine a fost însăsi viata Fiului Lui Dumnezeu. El este răcumpăratorul tău încă pe când tu nici nu te-ai născut. Atunci de ce te îngrijorezi de necazurile acestei vieti ? Bucură-te în inima ta pentru o salavare atât de minunată si dă slavă celui ce a făcut cerurile, pământul si marea cu bucuria sufletului tău. Nu lăsa ca îngrijorarea “de o clipă” să cuprindă viata ta si astfel să uiti de Gloria Dumnezeirii.
Deci, dacă ai fost deja cumpart de Făcătorul tău de ce te vinzi tu pe tine însuti păcatului? Oare aceasta este răsplătirea Ta?
Oare trupul tău si mintea ta pot fi locasuri ale fărădelegilor trupesti? Astăzi ai primit o veste minunată, ai primit vestea iertării si certitudinea că nu mai esti al acestei lumii ci apartii Cerului. Bucură-te dar si dă slavă în sufletul tău pentru o asa mare răscumpărare.
Lauda gurii tale să fie o căntare adusă ca multumire Celui ce a dat jos haina Dumnezeirii ca să se coboare si să te aducă în Visteria lui Dumnezeu. Bucură-te dar si te veseleste cu căntări de laudă, cu o inimă veselă si multumitoare, cu o privire către nădejdea răscumpărării tale.
Nu te lăsa pradă îngrijorărilor acestei lumi, chiar dacă azi treci prin valea umbrei mortii, chiar dacă ai doar numai pâine si apă, chiar dacă păcatul te cuprinde asa de des si uiti că Răscupărătorul tău Te-a cumpărat cu un pret asa de mare.
Trezeste-te si dă lauda ta lui Dumnezeu! Astăzi ai vestea bună a mântuirii Tale, a casei tale, a copiilor copiilor tăi. Laudă dar pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot cugetul tău si cu tot trupul tău, căci ai fost cumpărat cu un pret al Universului mânuirii tale.

Felician Rosca

iulie 18, 2010

JUGUL IUBIRII

"Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la mine, caci eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu e bun si povara mea este usoara" (Matei 11:29-30)


In copilarie, tatal meu mi-a spus: atunci cand ai ceva de facut, fa-o din toata inima, astfel incat la lucrul mainilor tale nimeni sa nu aiba ceva de adaugat... Daca nu ai indemn sa muncesti astfel, mai bine lasa lucrul mainilor tale nefacut... Si altcineva, cu tragere de inima o va face in locul tau... asa cum trebuie... Fara sa-i dea acest nume, tatal meu ma invata atunci sa port "jugul IUBIRII"...
Multe in viata ne par grele... si cu greu ne induplecam sa le acceptam... poverile... Dar de indata ce inima noastra "adera" la acele cauze ce ne par impovaratoare, totul devine usor: povara devine o bucurie, o inaltare! IUBIREA care cere sa fim "blanzi si smeriti cu inima" ... acesta este "jugul" care face ca totul sa para usor si "odihnitor pentru suflet".


Nicoleta-Anca