“Încolo fratilor,
rugati-va pentru noi ca, Cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa fie
proslavit cum este la voi, si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai;
caci nu toti au credinta.” [2 Tesaloniceni 3:1-2]
Patronii din comert si industrie, sustin ca cei mai
multi oameni îsi pierd slujbele nu din cauza ineficientei personale, ci din
cauza esecului în a pastra relatii bune si a lucra împreuna cu ceilalti colegi.
Cand un angajator intervieveaza un nou angajat
acesta ia în consideratie nu numai cunostintele acestuia, îndemanarile practice
sau experienta dobandita, ci si abilitatea noului angajat de a lucra în echipa.
De aceia sunt repetate mereu întrebari precum: „Cat de bine poti lucra cu altii?
Cat de repede te poti adapta? Care a fost perioada cea mai lunga în care ai fost
angajat în aceiasi slujire?”
Angajatorii doresc sa descopere daca noul angajat
este o persoana provocatoare de conflicte printr-un exclusivism major, gandind
todeauna doar în termenii „Eu”. Sau este o persoana care poate gandi în termeni
generali, inclusivi, în termenul „noi” cuprinzandu-i si pe ceilalti pentru
binele companiei?
Cu cat în viata învatam mai devreme sa gandim în
termenii „noi” cu atat ne va fi mai usoara integrarea în colectivitate.
Într-o gluma se spune ca un redactor de ziar a fost
informat ca o furtuna a rupt un cablu de înalta tensiune, pe o strada în oras.
Ca sa fie sigur ca cineva va transmite stirea, la acest eveniment a trimis doi
reporteri spunandu-le: Va rog sa colaborati între voi! Nimeni nu stie daca
acest cablu mai este conectat la curent, sau deja este decuplat. De aceea as
dori sa cooperati: unul dintre voi îl va atinge, iar celalalt va redacta
evenimentul!
Pentru a arata dragostea lui Dumnezeu si a sluji pe
cei din comunitatea unde suntem asezati, si noi trebuie sa cooperam. Nu ca si
reporterii trimisi la evenimentul ce urma a fi prezentat publicului prin
paginile ziarului, ci actionand cu întelepciune, pentru a evita orice pericol.