noiembrie 20, 2010

POȚI SĂ TE ASCUNZI?

"..El.. spune omului pana si gandurile lui" [Amos 4:13]

El poate patrunde adanc, El ne cunoaste in adancime, in profunzime. Omul spune: cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, (Ps 139:17-18), pentru ca ele sunt multe, ca boabele de nisip. „Dar in ceruri este un Dumnezeu care descopere tainele”, Daniel 2:28, "..El..spune omului pana si gandurile lui" Amos 4:13.. Oricat de nepatrunse ni s-ar parea gandurile lui Dumnezeu sau planurile Sale, El totusi lucreaza la descoperirea acestora in viata noastra. Dumnezeu descopera taina gandurilor Sale si astfel arata copiilor Sai Voia Lui cu privire la viata lor.
Cum ti se descopera Dumnezeu tie? Crezi ca Dumnezeu iti cunoaste gandul? Crezi ca Dumnezeu descopera tainele?
O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele, spune Psalmul 139:6. Pana nu-mi ajunge cuvantul pe limba, Domnul mi-l cunoaste IN TOTUL. El cunoaste mai mult decat putem sa exprimam noi in cuvinte. Ce minunat! DOMNUL IMI PATRUNDE DE DEPARTE GANDUL. Simti si vezi cum Domnul iti patrunde de departe gandul? Da, poti vedea cum El iti vorbeste din Cuvantul Sau exact asa cum tu ai nevoie si la momentul cand ai nevoie.
Poate au fost momente cand ai spus cuiva: „suntem pe-un gand” sau „am avut acelas gand”. Dumnezeu e pe-un gand cu noi, ba mai mult, El e Cel care cunoaste profunzimea si adancimea gandului, de departe, numai El il patrunde.

Delia R

noiembrie 18, 2010

VORBA, SFATUL! (2)

“Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.” [Coloseni 4:6]
   
Daca privim la ucenici, ei erau foarte diferiti si nu cred ca Dumnezeu le-a vorbit tuturora la fel. De exemplu Petru era o persoana mai aspra. Dumnezeu putea comunica cu el si aspru, poate mai dur, deoarece il cunostea foarte bine, Petru primind intonatia vorbelor Lui, fara suparare. Sa nu uitam ca in tot ce facea Domnul Isus, se simtea DRAGOSTEA!
Ioan, era o persoana foarte blanda, gingasa, mai fragila, sunt convinsa ca Domnul Isus i-a vorbit conform felului sau de a fi, nu i-a vorbit ca si lui Petru. Domnul Isus a cunoscut pe fiecare in parte. Cand te intalnesti cu cineva, nu te grabi sa vorbesti tu primul, ci asteapta, prin aceasta Dumnezeu iti va deschide ochii sa vezi cum este acea persoana, iti va da un duh de cunostinta despre el/ea si atunci vei stii cum sa vorbesti, ce trebuie sa-i spui sau daca trebuie sa-i spui ceva. Asa o importanta au aceste lucruri. Cuvintele, sfaturile si  invataturile lui Isus Hristos erau UNSE cu untdelemnul lui Dumnezeu. Nu erau aruncate asa pur si simplu, doar ca El sa-si faca “datoria” ci TOTDEAUNA erau cu HAR si DRESE cu sare.
Sfatul tau poate RIDICA sau DARAMA persoana respectiva, tu nestiind ca ai facut acest lucru. Tu, bazandu-te ca ai facut sub impulsul Duhului Sfant. Avem tendinta sa ne grabim spiritual.
Nu te grabi sa transmiti mesajul lui Dumnezeu. Ai rabdare, pentru ca Dumnezeu este Rabdare. Da, intr-adevar, sunt momente cand mesajul trebuie spus urgent,este urgenta Duhului Sfant, dar nu toate se spun astfel, ci din contra poate trebuie sa lucri la ceea ce ai primit, sa mijlocesti pentru acea persoana, sa meditezi la felul de comunicare pe care-l vei avea, poate acea persoana nu-i pregatita sa primeasca acel sfat…sunt mai multi de ‘’poate’’. Nu va grabiti sa vorbiti, chiar daca este Cuvantul  lui Dumnezeu. Nu trebuie sa cadem la extreme sa nu mai vorbim deloc, fiindu-ne frica sau sa vorbim prea mult, fara dirijarea lui Dumnezeu, ci din contra sa fim echilibrati. Acest echilibru se formeaza avand si dorind RABDAREA lui Dumnezeu Tatal.
Iacov 1:19: “…Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire…”
Sa nu uitam ca Nu toate sfaturile sunt de la Dumnezeu, ci multe au o structura crestina, imbracate cu “ceva” crestinesc, dar care provin din firea noastra sau poate din prea multa ravna pentru Dumnezeu. Sunt convinsa ca si Domnul Isus a avut multa ravna pentru Cuvantul lui Dumnezeu., dar NU s-a grabit.
Sunt multe persoane care “bombardeaza” cu sfaturi in momente nepotrivite, ma repet, crezand ca fac bine ceea ce fac, dar, sincer, putini sunt aceia care au primit mesajul sau un gand bun, tinandu-l  in taina pana la vremea potrivita de a-l spune. Nu intotdeauna lucrurile spuse franc in fata, au un efect pozitiv.
Credeti ca numai Dumnezeu vorbeste urechilor noastre, mintii noastre sau inimii noastre? TOTAL GRESIT.
Nu va bazati ca sunteti calauziti numai de Duhul Sfant sau ca numai Dumnezeu va vorbeste… Ar fi super sa credem ca totul este de la Dumnezeu, dar nu este asa. Avem mare nevoie de discernamant pentru cele 3 voci care ne vorbesc: Dumnezeu, Diavolul si nu in ultimul rand persoana noastra.
Sa nu uitam ca noi inca traim intr-o lume pacatoasa, inca nu am ajuns in atmosfera divina, acolo sus, unde vom sti sigur ca numai Dumnezeu ne vorbeste, acolo unde nu este amestec: sfant cu firesc. Nu uita mediul care te-nconjoara. Dumnezeu ne cere sa fim :”inceti la vorbe”. Sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze cu multa rabdare la caracterul nostru, la ceea ce suntem noi. Amin!
 
                       Felicia P.-Timisoara

AMR : 10 MEDITATII

noiembrie 17, 2010

VORBA, SFATUL! (1)

 “Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.” [Coloseni 4:6]


   Astazi, Dumnezeu mi-a atras atentia asupra acestui cuvant “Sfat”.
    Nu sunt rele sfaturile, dar conteaza continutul si imbracamintea lor!
Sfatul nostru, Dumnezeu ni-l cere sa fie TOTDEAUNA cu HAR si DES cu sare.
Daca esti o persoana care are o relatie personala cu Dumnezeu, comunici cu El zi de zi, primind de la El un mesaj, un gand, un sfat bun pentru o alta persoana….ai mare grija cum il transmiti mai departe.
Mesajul lui Dumnezeu trebuie sa fie sub ungerea Lui, nu sub ungerea firii, sau a E-ului nostru.
Foarte multi i-am auzit spunand: “Dar, simt sa-i spun cutare sau cutare lucru…e de la Dumnezeu … Dumnezeu ma indeamna sa-i spun.”
Eu iti spun ai mare grija ce spui, cum spui si mai ales cand spui. Nu te grabi.
In ultimul timp, m-am gandit foarte des la acest lucru. Gafam de cele mai multe ori, pentru ca nu suntem atenti, pentru ca ne grabim sa vorbim, chiar daca este Cuvantul Domnului.
Multi ar spune: ” bine, bine, dar trebuie transmis Cuvantul lui Dumnezeu …, raspandit cat mai repede…cum sa tac? “
Daca tie Dumnezeu ti-a vorbit ca un tunet, trezindu-te din “amorteala” acestei lumi, aceasta nu inseamna ca trebuie sa aplici aceeasi metoda si cu cel de langa tine. Pe unii Dumnezeu ii trezeste spunandu-le ferm si direct ce e mai bine pentru ei, dar pe altii ii ia cu gingasie, acestia fiind mult mai sensibili.
Se confunda foarte des simtul care vine din Duhul lui Dumnezeu cu simtul care vine din firea noastra, sunt atat de aproape si diavolul stie acest lucru, incercand mereu si mereu sa ne deruteze, sa fim confuzi si nu in ultimul rand sa-L imite pe Dumnezeu, care candva, a fost Tatal lui.
Sfaturile pot fi ca oamenii: Dure , severe, chiar aspre sau pot fi blande, gingase, fragile.
Sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze cu multa rabdare la caracterul nostru, la ceea ce suntem noi.

Felicia P. – Timisoara

AMR : 2 MEDITATII

noiembrie 16, 2010

LUPTA PANA LA CAPAT!

„De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în stramtorări, pentru Hristos; căci cand sunt slab, atunci sunt tare.” [2 Corinteni 12:10]

Desi prin mesajul acestui verset am fost de multe ori mangaiati, întrebarea pe care as dori sa o ridic în aceasta zi potrivit adevarurilor pe care acest verset le contine, este: ce faci atunci cand dusmanul te ataca chiar în punctul forte al vietii tale? David a fost un om cunoscut pentru integritatea sa. Despre el,  Scriptura ne spune ca a fost un om dupa inima lui Dumnezeu. Aceasta calitate care L-a îndreptatit pe Dumnezeu sa-l ridice pe David la rangul de rege al lui Israel, a fost însa si punctul în care diavolul l-a atacat! Care este cel mai puternic punct al vietii tale? Este vreun domeniu din viata ta despre care poti sa spui: aici sunt acoperit? Sau, în acest domeniu sunt în siguranta, fiindca aici toate lucrurile le am sub control? Chiar daca ai ajuns sa traiesti acesta experienta, as vrea sa-ti spun sa nu cumva sa-ti lasi garda jos, asa cum David a facut-o, ci fii pregatit împotriva oricarui atac al celui rau, purtand toata armatura lui Dumnezeu. Aceasta armura spirituala pe care apostolul Pavel ne-o prezinta în Efeseni 6:13-17, ne descopera de fapt ceea ce este Hristos pentru noi.
De aceea sa nu uiti niciodata ca cei credinciosi sunt îmbracati în Hristos, dupa cum si Hristos a venit sa traiasca îmbracand un trup asemenea noua. De fapt, noi suntem chemati sa stam în pacea Lui, în Adevarul Lui, în neprihanirea Lui si în Cuvantul Lui. Traind în aceasta stare de har, noi putem sa-L laudam pe Dumnezeu  în orice vreme, fiindca atunci cand suntem slabi, El este tare ! NU-TI LASA GARDA JOS, CI ÎMPOTRIVESTE-TE CELUI RAU PURTÎND TOATA ARMURA LUI DUMNEZEU!

Anonim

AMR : 3 MEDITATII

noiembrie 15, 2010

IN URMA CREDINTEI!(2)

"Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mâinile peste ea, si va învia." [Matei 9:18]

Ce a mai facut Domnului Isus? Ajuns in casa sutasului, nu s-a grabit sa intre, ci a privit la niste oameni care nu aveau credinta deloc, i-a scos afara si datorita unei singure credinte venite din partea sutasului, Dumnezeu a vindecat acea copila…Datorita unuia singur.  Ce minunat! Dumnezeu a tinut cont de un singur om.
Cand dorim sa ne apropiem de Domnului Isus, trebuie sa eliminam indoiala, ingrijorarea din inima noastra, asa cum a facut si Fiul lui Dumnezeu. Daca noi purtam cu noi aceste roade ale firii pamantesti si nu renuntam la ele, atunci Isus nu poate intra, nu poate fi activ in noi, in cerintele noastre, deoarece noi nu-I dam voie. Dumnezeu nu forteaza nota in viata noastra.
El a vazut indoiala, amaraciunea, disperarea si multe alte duhuri care erau peste oamenii din acea odaie si “ i-a scos afara” pentru a putea intra si lucra.
Dumnezeu lucreaza luand cerintele noastre si dandu-le viata. “ a luat pe fetita de mana si ea s-a sculat.” Ce minunat!
Credinta lui Dumnezeu este mereu activa, putem accesa aceasta credinta non-stop. Noi gasim la Domnului Isus, tot ce dorim…ele ne asteapta, noi trebuie doar sa mergem sa le luam, dar pentru aceasta avem nevoie de credinta. Fara credinta nu suntem placuti Lui, fara credinta nu putem intra in posesia minunilor lui Dumnezeu, fara credinta batem pasul pe loc. Avem noi credinta, astazi??
Marcu 6:5-6 scrie: “ N-a putut sa faca nicio minune acolo, ci doar Si-a pus mainile peste cativa bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor.”
Daca in viata ta nu se intampla mai nimic bun, rugaciunile nu primesc raspuns, atunci intreaba-te: ”am eu credinta cu adevarat? Acele cereri in rugaciune sunt ele insotite de credinta?” Minimul de credinta care ni-l cere Dumnezeu este cat un bob de mustar. Avem noi acest bob? Samanta acestui bob este aruncata in pamant pentru a se putea inmulti? Aruncati bobul de credinta in rugaciunile voastre pentru a se putea dezvolta!!

                                                      Felicia P.-Timisoara

noiembrie 14, 2010

IN URMA CREDINTEI! (1)

"Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mâinile peste ea, si va învia." [Matei 9:18]

Cand noi avem credinta, Isus Hristos reactionează imediat. El “s-a sculat… a plecat dupa el”, n-a mai stat pe ganduri. Acel om, tata, avea nevoie de El, de vindecarea care iesea prin punerea mainilor Lui. Mare credinta a avut acest om. Pana si acea femeie cu scurgere s-a vindecat, datorita atingerii sale de Haina Domnului Isus. Acea haina reprezinta NEPRIHANIREA, SFINTENIA Lui.
“A venit pe dinapoi”, deci ea l-a urmarit pe acest Isus, minunat si a indraznit sa se atinga de resursele care le avea Domnul Isus. Domnul Isus, simtind ca iese o putere din El, s-a intors si a vazut (nu L-a incomodat indrazneala ei si nici nu a certat-o) cine se atinsese de El… o simpla femeie cu o credinta puternica, era singura ei scapare: doctorul ISUS HRISTOS! Cand noi cerem prin rugaciune, vindecare sau alte lucruri, credeti ca Domnul Isus nu vede? Sta El, oare, cu spatele la noi? Nu. Daca ramanem in smerenie inaintea Lui, daca-L recunoastem pe El in viata noastra, in cererile noastre zilnice, atunci El nu sta cu spatele, poate noi avem impresia ca El are pozitia aceasta, dar la vremea potrivita va implini ce am solicitat de la El si prin El. Femeia aceasta a avut acea scurgere de sange 12 ani…credeti ca Domnului Isus nu a stiut de ea? Dar a asteptat momentul ca EA sa vina la El, ca EA sa creada si sa apeleze la eliberarea si vindecarea ei, ca EA sa vina sa-si ia acea vindecare care ii apartinea, care o astepta demult. Ce sarbatoare a fost pentru ea! Ceva atat de pur, atat de sfant s-a atins de ea, o pacatoasa ca oricare dintre noi…Mare i-a fost bucuria! Domnul Isus a avut cu El, haina neprihanirii, haina sfinteniei, dar sa nu uitam ca si pe noi Tatal Ceresc ne-a imbracat cu aceasta Haina deosebita. Trebuie sa o folosim si noi, ca oamenii sa vada cat de deosebiti suntem avandu-L pe Hristos in noi (ceea ce face diferenta) ca prin urmare sa-si doreasca si ei sa fie imbracati cu acest accesoriu minunat si atat de benefic.
Daca noi hotaram astazi sa ne atingem de Domnului Isus, vom vedea minuni in dreptul nostru. In toate aceste lucruri sta la baza credinta.

Felicia P.-Timisoara