aprilie 16, 2015

MARETIA LUI DUMNEZEU IN NATURA

“Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde.” [2 Cronici 6:18]

 

Fiinta umana este limitata in cuprinderea maretiei lui Dumnezeu. Am stat vreodata uimiti in fata maretiei creatiei lui Dumnezeu sau in fata minunilor naturii? Am admirat intr-o noapte cerul instelat sau am privit un abis creat de mana lui Dumnezeu? Am stat vreodata pe malul marii admirand venirea si plecarea valurilor in larg? In toate aceste lucruri care ne inconjoara trebuie sa recunoastem maretia lui Dumnezeu.

Multe lucruri din creatie sunt si vor ramane enigme pentru noi. Omul insusi este ceva necunoscut pe deplin. Tot de nepatruns ramane pentru noi si lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu. In aceasta privinta ne aflam in fata unei mari lucrari aducand elogiul inimilor Aceluia care este Initiatorul mantuirii noastre. Fiecare rascumparat se poate apropia de Cel pe care cerul  nu-L poate cuprinde si faptura nu-L intelege, dar care S-a descoperit deplin in Fiul Sau.

Dumnezeu intinde mana tuturor oamenilor, ca sa-i aduca la mantuire. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu va umple vesnic cu admiratie gandurile noastre. Dar chiar de aici, de pe pamant putem sa ne ocupam cu planul lui Dumnezeu, asa cum este el prezentat in Cuvantul Sau.

aprilie 09, 2015

ZIUA DINTAI A SAPTAMANII

“In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant...; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” [Ioan 20:1]

 

La lasarea intunericului, scurt timp inainte de inceperea sabatului, Domnul Isus a fost pus in mormant. In ziua dintai a saptamanii, adica duminica, Maria Magdalena s-a grabit dis-de-dimineata la mormant. Nu mai putea suporta sa ramana acasa, dorea cel putin sa fie aproape de mort la mormantul Sau. Dar ce vazu? Piatra era rostogolita, era data la o parte de la deschizatura mormantului. Acesta a fost primul semn vizibil al invierii. Fiecare putea recunoaste acum, ca mormantul era gol. Pentru Domnul nu a fost necesar ca piatra sa fie data la o parte. Nicio piatra nu L-ar fi putut impiedica pe Cel inviat, care putea trece prin usi incuiate, sa paraseasca mormantul.

Ce triumf! Christos a inviat, El, Cel care prin moarte a nimicit pe diavolul, cel ce are puterea mortii. Aceasta s-a intamplat in ziua dintai a saptamanii. Cu aceasta zi a inceput o noua ordine. Sabatul, care apartinea legii, a fost dat deoparte. Prima zi a saptamanii, amintita de Ioan 20 de doua ori, a introdus perioada crestina. Astfel, duminica a devenit ziua deosebita a crestinilor credinciosi.

aprilie 07, 2015

DEASUPRA NORULUI

“Nu va ingrijorati de nimic...” [1 Petru 3:15]

 

Ploua; cerul este intunecat. Dar in mai putin de cateva minute dupa decolarea avionului, soarele straluceste pe un fond albastru orbitor, in timp ce dedesupt, cat se vede cu ochii, este o mare de nori.

Acesti nori amintesc de nenumaratele probleme si ingrijorari care intuneca orizontul oamenilor. Nesiguranta internationala, inflatia, somajul, actele de terorism, dispretul fata de drepturile omului sunt, in adevar, realitati intunecoase, care pot umple de ingrijorare pe toti cei care nu au alt orizont decat cel al pamantului.

Daca privim deasupra acestor “nori”, vom vedea cerul albastru si vom intelege mangaietoarele cuvinte: “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau” (Isaia 41:10). Ceea ce risipeste teama nu este puterea noastra, ci increderea in cuvintele lui Dumnezeu. Sa privim cu incredere peste evenimentele zilnice la Dumnezeul atotputernic, si atunci vom putea exclama cu multumire:

“Nu te uita la tine ca esti atat de slab,

  Nici la vrajmasul care te-ar nimici degrab’

   Nu te uita la ziduri, la portile de fier

    La ura ce scrasneste, ci uita-te la cer!”

aprilie 01, 2015

CAMPUL SINGURATATII

“David, s-a ascuns in camp..” [1 Samuel 20:24]

 

Cu toate ca David nu a cautat singuratatea in mod intentionat, acest “camp” poate fi vazut in viata lui. Dupa ce a cazut in dizgratia imparatului Saul, a fost nevoit sa fuga si sa se ascunda de acesta.

Exista oare printre cititorii nostrii, barbati si femei, tineri si varstnici, care stau ascunsi pe “campul singuratatii”? Ei fug, lasandu-se amagiti de potrivnicul sufletelor, diavolul, si nu frecventeaza niciun loc unde se vesteste Cuvantul lui Dumnezeu.

 Pe toti cei care au ajuns intr-o astfel de stare, ii indemnam sa actioneze dupa exemplul pastorilor de pe campiile Betleemului! Dupa ce acestia au auzit ca S-a nascut Mantuitorul, au parasit turma, ca sa-L vada pe Cel care fusese vestit in Scripturi cu mult timp in urma. Iesiti din izolarea pe care ati ales-o de bunavoie, parasiti “campul singuratatii”! Puneti capat acestei stari, care va produce neliniste in suflete, si veniti la Mantuitorul! Daca cereti astazi Domnului si Mantuitorului izbavirea de toate aceste constrangeri ale firii vechi, atunci veti fi liberi si veti experimenta ce inseamna mantuirea in dar de Fiul lui Dumnezeu.

O, de-ati parasi chiar acum “campul singuratatii”! nu ramaneti ca pasarea singuratica pe un acoperis.

martie 30, 2015

MEDITATII

“Intelepciunea pretuieste cat o mostenire, si chiar mai mult pentru cei ce vad soarele.” [Eclesiastul 7:11]

 

Caminul este seminarul tuturor celorlaltor institutii din lume.

Caminul poate fi: ori cerul pe pamant, ori iadul in viata. Cand caminul este condus dupa Cuvantul lui Dumnezeu, ingerii ar putea sa fie invitati sa locuiasca acolo, si ei s-ar simti bine.

Ca o gradina fara flori si ca o privighetoare fara glas este casa in care lipseste dragostea.

Sufletele noastre trebuie sa-si aiba muntii lor de inaltare, vaile lor de odihna pasnica la umbra Stancii celei vesnice, noptile lor sub stele cand intunericul invaluie materia si reduce la tacere activitatile omenesti, opunandu-i perspectiva vesniciei.

Crestinul sincer este un dusman al prefacatoriei. El arata intotdeauna ceea ce este, atat inaintea oamenilor, cat si inaintea lui Dumnezeu.

Daca oamenii L-ar cunoaste pe Dumnezeu, ar gasi o deosebita placere in a-i sluji ca Aceluia care are fata de ei cele mai duioase ganduri de dragoste si de fericire.

 

martie 27, 2015

VIOARA

“Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit.” [Psalm 55:22]

 

Intr-un teren, un om canta la vioara, dar canta asa de rau, incat iti venea sa te dai jos la prima statie si sa nu-l mai auzi. Dar a venit un om care a acordat vioara si a inceput sa cante. Iti era mai mare dragul sa-l ascultati. Ai fi mers pana departe ascultand vibratiile sonore ale viorii. Era aceeasi vioara, dar s-a schimbat cel care canta la ea.

Asa este si cu sufletul omului. Cat timp este manuit de diavolul, vei auzi numai vorbe nechibzuite, fapte de rusine, lacomie, viclesuguri, inselaciune, hula, mandrie, nebunie si multe altele asemanatoare acestora. Dar cand iti predai sufletul in mainile bunului Mantuitor, se va auzi de pe coardele inimii o melodie a bucurie, a pacii, a indelungii-rabdari, a bunatatii, a facerii de bine, a vorbirii frumoase, a credinciosiei, a blandetii, a infranarii poftelor si multe alte sunete frumoase, asemanatoare acestora.

Vioara – adica sufletul nostru – poate fi incredintata marelui Maestru sau poate fi lasata in mainile rautatii diavolului. Depinde de vointa noastra, de alegerea noastra. Fiecare are o zi a cercetarii. De aceea sa alegem partea cea buna. Astazi este momentul alegerii; maine poate fi prea tarziu.

martie 26, 2015

DUMNEZEU ESTE ORIUNDE

“Numai in Dumnezeu se increde sufletul; de la El imi vine ajutorul.” [Psalm 62:1]

 

Cu multi ani in urma, in Londra bantuia ciuma. Acolo traia un om bogat numit Craven. Deoarece epidemia se raspandea tot mai mult, Craven s-a decis sa plece din Londra la mosia sa de la tara. Totul a fost pregatit pentru calatorie. Inainte de plecare a intrat inca o data in holul casei. Atunci l-a auzit pe un slujitor negru intreband unul din lachei: “Dumnezeul stapanului meu locuieste la tara? Stapanul pleaca de aici, pentru ca este ciuma. Nu locuieste stapanul meu si in oras?” Craven a ramas uimit, cuvintele slujitorului au facut o impresie adanca asupra lui. Rusinat si-a spus: “Nu, Dumnezeul meu locuieste pretutindeni. El ma poate pazi in oras la fel ca la tara. Voi ramane aici. Intrebarea negrului mi-a fost o predica folositoare.” El a recunoscut in fata lui Dumnezeu necredinta sa. Dumnezeu Si-a dovedit puterea si omul bogat nu s-a imbolnavit, desi a ingrijit un vecin bolnav.

Cand intalnim greutati, Ii cerem lui Dumnezeu ajutorul si sprijinul, dar deseori, in loc sa ne incredem numai in El, incercam nnoi insine o cale de iesire. Ne punem increderea nu in El, ci in noi sau in oameni. Atunci, inimile noastre nu pot fi linistite si in pace, ci sunt nelinistite si pline de teama. Dar daca increderea noastra este numai in El, ne va veni in ajutor mai mult decat am cerut sau decat am putea intelege.