septembrie 02, 2014

PEDEAPSA

“Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.” [Proverbe 13:24] 

        De curand am citit o povestire care subliniaza adevarul acestui verset.

        Un om a comis o infractiune. Conform legii acelei tari, a fost condamnat la moartea prin spanzurare. A sosit si ziua in care nefericitul urma sa fie spanzurat. Cand astepta sa se indeplineasca sentinta, a fost intrebat daca mai are vreo dorinta. El a cerut sa i se permita sa o sarute pe mama lui. Mama a fost condusa la el. Atunci omul s-a aplecat la ea, parca ar fi vrut sa o sarute pe obraz. Spre uimirea tuturor, el a muscat-o insa de ureche. Socata, mama l-a intrebat pe fiul ei de ce a facut aceasta. El a raspuns: “Mama, eu mor acum din cauza ta. Cand eram un mic baiat, am inceput sa fur. Ti-am aratat ce luasem. Dar in loc sa ma oblige sa restitui ceea ce furasem, mi-ai permis sa le pastrez. Tu m-ai sustinut in facerea raului, in loc sa ma pedepsesti. Acum trebuie sa mor pentru infractiunea mea.”

        Multi parinti se mira de faptul ca de multe ori copiii lor ajung pe cai gresite. Dar au luat atitudinea fata de raul, nedreptatea, pacatul savarsit? L-au judecat mai intai in viata lor si l-au evitat, si apoi l-au pedepsit corespunzator in viata copiilor lor? Sa nu fim niciodata indiferenti sau toleranti fata de rau, nici in viata noastra, nici in viata copiilor nostril!

septembrie 01, 2014

CE SA FAC CU ISUS?

“Pilat le-a zis: <> <>, i-au raspuns cu totii.” [Matei 27:22]

        Presiunea exercitata asupra lui Pilat din ambele parti a crescut, el fiind hotarat mai mult ca oricand sat ermine cu aceasta problema. Insa momentul cand judecata a fost intrerupta din cauza ca sotia lui Pilat i-a transmis mesajul ei, a fost folosit de membrii Sinedriului ca sa mobilizeze poporul pentru alegerea lor. “Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare” (Matei 27:20). Sinedriul era constituit din conducatorii religiosi ai tarii. Manevrarea poporului in acest caz a fost un abuz al autoritatii lor date de Dumnezeu.

        Pilat a mai formulat o data intrebarea: “Pe care din amandoi voiti sa vi-l slobozesc?” Raspunsul lor arata cam area impotrivire fata de Isus le-a cuprins inima. Pilat nu a mai stiut ce sa faca. El a intrebat: “Dar ce sa fac cu Isus, care se numeste Christos?” Si multimea aceea a beneficiat de atatea binefaceri din partea Domnului, multimea aceea care cu putine zile in urma il aclama pe Isus, acum cerea sa fie rastignit. Lui Pilat nu-i venea sa creada ca toata multimea se purta cu dusmanie fata de Binefacatorul ei, si a intrebat: “Dar ce rau a facut?” Ei au inceput sa strige si mai tare: “Sa fie rastignit!”

august 29, 2014

DOR DE LUMINA

“Ferice de poporul.. care umbla in lumina Fetei Tale, Doamne!” [Psalm 89:15]

        Cel mai ilustru reprezentant al picturii olandeze din a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost Van Gogh. Influentat de impresionistii francezi in apropierea carora a trait, Van Gogh a fost marcat, daca se poate spune astfel, de un continuu dor de lumina si culoare. Tablourile din tinerete ale pictorului olandez au fost intunecate, dominate de cenusiul care invaluie adesea cerul Olandei. Abia mai tarziu, cand a coborat spre tarmurile insorite din sudul Frantei, lucrarile lui Van Gogh au inceput sa fie marcate de lumina.

        Putem aplica cele relatate despre pictorul Van Gogh la viata spiritual a fiecarui om. Atat timp cat viata omului este fara Christos, orizontul sau este intunecat, faptele sale dovedind acest adevar. Intunericul inseamna nestiinta cu privire la Dumnezeu. Mantuitorul a venit ca Lumina lumii pe pamant pentru a descoperi inima plina de dragoste a Tatalui ceresc. Lumina care s-a descoperit in lucrarile Mantuitorului, a condus pe multi oameni la eliberarea din intunericul in care ii tinea satan. Apoi aceasta lumina divina a fost vazuta in viata, gandurile si lucrarile oamenilor. Ferice de acei oameni, caci ei au o nadejde in lume si o nadejde pentru viata de dincolo de mormant!

august 28, 2014

CATASTROFA AERIANA

“Daca ar fi fost intelepti, ar intelege, si s-ar gandi la ce li se va intampla.” [Deuteronom 32:29]

        Una dintre cele mai mari tragedii din istoria zborurilor s-a petrecut la 27 martie 1977 cand, la ciocnirea a doua avioane, au murit peste 593 de oameni. Numai 60 de pasageri au supravietuit. Intr-unul din avioane s-a aflat si un barbat credincios. El a povestit mai tarziu despre acele clipe dramatice: “Eram inconjurat de oameni care au devenit faclii vii, tipand de durere si groaza. Dar ceea ce m-a miscat mai mult a fost faptul ca acesti oameni Il blestemau si Il injurau pe Dumnezeu din cauza nenorocirii care dadu-se peste ei.”

        Acest supravietuitor a adaugat inca ceva, care m-a intristat foarte mult si m-a pus pe ganduri: “Oamenii raman pana la ultima  suflare asa cum sunt. Daca nu se lasa schimbati inainte de moarte prin puterea lui Christos, atunci nu o vor face nici in ultima clipa a vietii lor.”

        Acum dorim sa intrebam pe toti cititorii: daca va va lovi maine o nenorocire, veti fi pregatiti sa-L intalniti pe Dumnezeu? Dumnezeu va iubeste! Dumnezeu nu gaseste nici o placere in moartea  pacatosului, ci vrea ca acesta sa se intoarca din calea lui sis a traiasca. “Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca.”

august 26, 2014

CUM AUZIM?

“Ei iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc” [Ezechiel 33:32]

        In apa calda a Oceanului Indian faceau baie si inotau multi oameni. Deodata suna sirena. Nu departe de tarm a fost observant un rechin. Acesti pesti rapitori ataca si oameni. Fara sa tina seama de semnal, un inotator continua sa inoate in larg. Rechinul se deplasa spre el. Atunci oamenii au inceput sa arunce cu pietricele. Au reusit sa atraga atentia inotatorului. Acesta a inteles ca era vorba de ceva neobisnuit si s-a intors la tarm. Acolo a aflat de pericolul spre care inota. El le-a multumit mult oamenilor pentru straduinta lor de salvare si a explicat: “Eu sunt surd.”

        Exista si alti “surzi” care se afla in pericol. Este vorba despre toti cei care au auzit chemarea lui Dumnezeu pentru intoarcerea si primirea mantuirii in Domnul Isus, dar care nu au reactionat la aceasta. Acesti “surzi” sunt avertizati. Dumnezeu spune: “Fiindca Eu chem si voi va impotriviti,.. de aceea si Eu voi rade cand veti fi in vreo nenorocire, Imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza… Atunci Ma vor chema, si nu voi raspunde; Ma vor cauta, si nu ma vor gasi” (Proverbe 1:24-28). Astazi, El Se lasa gasit ca Dumnezeul-Mantuitor; dar nimeni nu poate sti daca asa va fi si maine.

august 25, 2014

VA ESTE SCRIS NUMELE IN CER?

“Bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri” [Luca 10:20]

        In capela Sankt Georg din Londra exista o carte de aducere aminte al celui de-al doilea razboi mondial. Ea consta din patru volume mari cu numele celor 60.000 de morti din populatia civila, care au murit in Londra datorita atacurilor cu bomba. Fiecare din aceste volume este deschis pe altar, si o lampa lumineaza numele de pe respectivele pagini, care sunt schimbate zilnic.

        Aceasta carte, pe care am putea-o numi cartea mortilor, ne aduce aminte de o alta “carte” pe care Biblia o numeste Cartea Vietii. Ea este pastrata de Dumnezeu in ceruri. Acolo sunt trecute numele tuturor celor care si-au recunoscut starea lor pascatoasa si au crezut in jertfa lui Isus Christos. Intr-o zi, aceasta carte se va deschide si “oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc” (Apocalipsa 20:15). In Casa Tatalui au acces numai copiii lui Dumnezeu, adica cei care au intrat in familia Sa, prin nasterea din nou. Ei sunt “scrisi in cartea vietii Mielului” (Apocalipsa 21:27).

        Este scris si numele dumneavoastra in acest “registru” al lui Dumnezeu? Biblia il numeste “Cartea vietii Mielului injunghiat”. Christos Insusi a notat acolo numele tuturor celor pe care i-a rascumparat prin jertfa Sa.

august 22, 2014

“POT SA MA INCRED”

“Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El..” [Psalm 37:7]

        Intr-o imprejurare, cand cunoscutul misionar englez Hudson Taylor era bolnav, a spus: “Nu pot sa citesc, nu sunt in stare sa ma rog, dar pot sa fac un lucru: sa ma incred in Dumnezeu.” De cate ori crestinii aflati pe patul de boala sunt tulburati ca nu pot nici sa citeasca, nici sa se roage!

        Dumnezeu nu ne cere niciodata ceea ce nu putem face. El cunoaste durerea care uneori ne ia si puterea de a gandi. “Caci El (Dumnezeu) stie din ce suntem facuti; isi aduce aminte ca suntem tarana” (Psalm 103:14). Dumnezeu este Parintele indurarilor, ai mileio nesfarsite si al oricarei mangaieri. Ceea ce asteapta Dumnezeu de la rascumparatii Sai este ca ei sa accepte aceasta slabiciune, aceasta incapacitate – chiar daca deseori nu inteleg de ce – ca pe ceva ingaduit de El sis a se daruiasca in intregime purtarii Sale de grija.

        O pace adanca umple inima care se sprijina pe duiosia Tatalui din ceruri; atunci agitatia si ingrijorarea se potolesc. Sa ne bizuim pe Tatal Ceresc, sa ne lasam invaluiti de dragostea nepatrunsa a Aceluia care stie totul si a carui prezenta lumineaza calea vietii. El a spus: “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi: (Evrei 13:5).