“Dumnezeu
a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.”
[Geneza 1:4]
Lumina nu avea cum sa
nu fie buna, de vreme ce a rasarit la porunca bunatatii “sa fie lumina” (Geneza
1:3). Noi, cei care ne bucuram de ea, am fi mai recunoscatori daca am vedea mai
mult din Dumnezeu in ea si prin ea. In mod fizic, Solomon spune ca lumina este
dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai pretioasa, fiindca descopera
lucrurile vesnice si slujeste firii noastre duhovnicesti. Cand Duhul Sfant ne
da lumina spirituala si ne deschide ochii sa vedem “slava lui Dumnezeu pe chipul
lui Isus Christos” (2Corinteni 4:6), vedem si noi pacatul sub adevarata lui
fata si ne vedem si propria pozitie. Il vedem pe Cel Prea Sfant asa cum ni se
descopera, planul milei asa cum ni-l ofera, si lumea care va veni asa cum este
descrisa in Scriptura. Lumina spirituala are multe fatete si culori prismatice
dar fie ca inseamna cunoastere, bucurie, sfintenie sau viata, toate sunt bunuri
divine. Daca prin lumina primim aceste lucruri bune, cat de esentiala este ea
si cat de glorios este locul in care El ni se descopera. Cand un lucru bun
apare in lume, este nevoie imediat de o despartire. Lumina si intunericul nu au
de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a despartit, sa nu ne inselam. Fii luminii
nu trebuie sa se intovaraseasca cu fapte, invataturi sau inselari ale
intunericului. Fii zilei trebuie sa fie cumpatati, cinstiti si harnici in
lucrul Domnului, lasand lucrarile intunericului pe seama celor care locuiesc in
intuneric. Bisericile noastre trebuie sa desparta lumina de intuneric prin
disciplina, si astfel vom putea fi despartiti de lume. In judecatile noastre,
in actiuni, relatii, invataturi si ascultare trebuie sa discernem intre bine si
rau, si sa pastram marea distinctie pe care Dumnezeu a facut-o din prima zi a
lunii. O Doamne Isuse, fii Lumina noastra in toata aceasta zi, fiindca lumina
Ta este lumina oamenilor.
Postări
