septembrie 25, 2010

MERGI “CU BINE”

„ La inceput a fost Cuvantul...“ [Ioan 1:1]

De cate ori nu v-ati despartit de cineva folosind expresia “cu bine”? Ne folosim de cuvinte in fel si chip, de cele mai multe ori pierzandu-le sensul.V-ati gandit ce spuneti de fapt atunci cand spuneti “cu bine”? Mie mi-a atras atentia aceasta expresie atat de uzatata, intr-o zi, cand fratele meu, luandu-si ramas bun , mi-a spus, ca de obicei, ”cu pace”. Si dintr-o data mi-a venit sa-i raspund “cu bine”, adunand in aceasta expresie tot sensul ei, toata incarcatura de urari pe care o cuprinde. Ce-i poti ura mai frumos unui om decat “cu bine”? “Mergi cu bine”, “sa te intorci cu bine”, “ramai cu bine”. Ce inseamna acest “cu bine”? Inseamna tot ce e bine in lume, tot ce e bine in suflet, tot ce e bine in cer: pace, dragoste, grija, sanatate, fericire si inca multe altele in aceeasi nota de optimism si bunatate. De cate ori ati simtit toate acestea cand ati folosit la despartirea de cineva expresia “cu bine”?
Haideti sa incercam sa fim mai atenti la cuvintele pe care le folosim si sa le incarcam cu tot sensul lor, sa nu ramana doar niste expresii goale de continut. Cuvantul este ceva foarte important in viata noastra.Cuvantul este Cineva foarte important in viata noastra: “ La inceput a fost Cuvantul...” (Ioan 1:1)


Carmen

septembrie 24, 2010

SCOALA-TE, IA PRUNCUL SI DU-TE! (2)

“ …scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si du-te in tara lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia viata Pruncului.” [Matei 2:20]
 
Dumnezeu a iubit si inca iubeste poporul evreu, a fost singurul popor care credea in Dumnezeu, Tatal Ceresc. El doreste sa toarne binecuvantarea Lui peste acest popor, care era candva sarac, era sub robie, nu avea pe nimeni, totusi Dumnezeu Tatal s-a coborat in mijlocul lui, facandu-l cel mai bogat popor.
Chiar daca noi nu vedem eliberarea din partea lui Dumnezeu in acele momente, chiar daca inca se mai tin dupa noi unele legaturi care nu sunt de la Dumnezeu, totusi Dumnezeu prin credinta ne porunceste sa MERGEM spre poporul Lui. (Du-te!) spune Domnul.
Galateni 5:5: “Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii.” Noi reprezentam noul Israel.
Dumnezeu ne cere sa ne sculam, sa-L luam pe Isus Hristos si sa mergem.
Aceste lucruri trebuie sa le facem prin credinta in Dumnezeu, chiar daca nu stim ce ne asteapta pe mai departe, e spre binele nostru. Facand pasii acestia, Dumnezeu ne asigura ca: “au murit cei ce cautau sa ia viata”, doar cand il avem pe El in inima, abia atunci cei ce vroiau sa ne omoare spiritual, AU MURIT ei inaintea noastra, a murit planul diavolului care-l avea cu privire la noi. Este un proverb:” Cel ce sapa groapa altuia, cade singur in ea”. Cam asa s-a intamplat cu diavolul, atunci cand noi nu am cedat in fata lui, cand noi am hotarat o noua viata cu Isus Hristos. De multe ori ,el cauta sa ia viata din noi, dar cand ramai tare in Isus, El nu te dezamageste, ci din contra, El iti promite in Isaia 54:10:” Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine."
In 2 Corinteni 5:17 spune:” Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (sau: zidire) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.”
A venit ELIBERAREA!!!
Cum spuneam mai sus, El este SINGURUL care ne elibereaza cu adevarat daca credem. Aceasta este conditia….sa credem. Cine poate face fata lui Isus Hristos? El este Puterea, Taria, Eliberarea si Vindecarea noastra!! Diavolul nu poate sta fata in fata cu Cel Prea Sfant….Lumina Domnului il orbeste, iar acea lumina este in noi. Lumina distruge raul, spulbera intunericul, arde tot ce este strain.

Amin!









Felicia P.-Timisoara

septembrie 23, 2010

SCOALA-TE, IA PRUNCUL SI DU-TE!(1)

“ …scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si du-te in tara lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia viata Pruncului.” [Matei 2:20]

Avem 3 porunci: Scoala-te, ia Pruncul si du-te. Asa ne vorbeste Domnul.
1. SCOALA-TE!
Suntem cumva ‘’adormiti”? Dormim bine in “E-ul” nostru? Ne place confortul lui? Nu “gadilati” E-ul, ci din contra, rupeti-o cu el!! Nu ne este de niciun folos.
Coloseni 2:3 “…dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti.”
Scoala-te,trezeste-te, deschide ochii, nu mai dormita in starea ta….ridica-te!!! Poti mai mult de atat, zice Domnul. Nu esti singur. Este vremea trezirii!!!
2. IA PRUNCUL!
De multe ori Dumnezeu ne-a vorbit spunandu-ne sa-L avem pe Hristos in inima noastra, mereu si mereu sa-L luam cu noi la drum. De cate ori am ascultat acest indemn? De cate ori diavolul nu ne-a soptit sa-L lasam pe Isus, nu este ceva real, este un mit, de cate ori nu a furat diavolul, din cauza nevegherii noastre, ceea ce Dumnezeu a pus in noi, fie pace, bucurie, fie siguranta mantuirii, cea a iertarii, de cate ori nu a incercat sa omoare “Pruncul” din noi, Isus Hristos, care stim bine ca El este: Calea, Adevarul si Viata??
Sfatul meu este sa-L iei pe Isus...Ia-L, cat inca mai poti!
3. DU-TE!!!
Dumnezeu iti spune: “Du-te! Ce mai astepti?”
De ce Dumnezeu l-a indemnat pe Iosif sa ia Pruncul si sa mearga tocmai in Israel? Este poporul in care Dumnezeu vrea sa ne introduca in mijlocul lui.
Dupa ce l-ai primit pe Isus in inima, Dumnezeu te trimite (du-te!), te calauzeste sa te indrepti spre copiii Lui, spre cei care au facut legamant cu El, pentru a invata cum sa ne iubim unii pe altii, cum sa ne purtam sarcinile unii altora, in centrul nostru ramanand Isus Hristos.
Eu, personal, cred ca Israel este o tara foarte importanta in ochii lui Dumnezeu, este poporul care trebuie sa-L asculte pe Domnul Dumnezeu, iar noua ne cere Dumnezeu sa-L luam pe Hristos la drumul vietii noastre, traseul fiind spiritual si sa ne indreptam spre Tara Sfanta, spre promisiunea Lui.


Felicia P.-Timisoara



septembrie 22, 2010

INVATA SA FII RECUNOSCATOR, INCEPAND CU DUMNEZEU

„Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Cristos.“ [Efeseni 5:20]

Cum te simti cand faci un serviciu cuiva si nu spune multumesc? Ba considera ca erai obligat sa faci acel lucru, desi nimic nu-l indreptateste la asta? Ma indispune teribil ingratitudinea indiferent ca e fata de mine sau fata de altii. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu asta, asa ca uneori cand fac un serviciu unui ingrat, ii spun “cu placere”, desi “multumesc” nu a iesit de pe buzele lui.
In asemenea momente, ma intreb oare cum se simte Dumnezeu cand uit sa-I spun multumesc, sau Ii arunc un “merci” peste umar si merg mai departe. Am inceput sa-mi impun sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile de care imi amintesc. Primii pasi pe calea asta au fost teribil de greu de facut. In trei fraze terminam toate motivele de multimire. Acum am inceput sa imi notez pe o foaie binecuvantarile pe care mi le-a dat azi si constat ca am mult mai multe motive de multumire.
Cat de bogate sau de sarace sunt multumirile noastre? Ne concentram asupra binecuvantarii si uitam de Datator?
Multumeste-I lui Dumnezeu “pentru toate lucrurile”. Dumnezeu nu se “ingrasa” cu asta, dar este onorat in fata cerului si al pamantului, iar tu te transformi tot mai mult dupa chipul lui Cristos.


Daniela

septembrie 21, 2010

DOAR PENTRU BUNATATEA LUI

“Sa stii dar ca nu din pricina bunatatii tale iti da Domnul, Dumnezeul tau, acea tara buna ca s-o stapanesti, pentru ca tu esti un popor tare incapatanat!”

Din vremea lui Iov, sau poate dinainte, cand cuiva i se intampla ceva rau, suntem tentati sa spunem ca a pacatuit sau a facut ceva de-l “bate” Dumnezeu asa. Cand se intampla cuiva ceva bine, suntem tentati sa spunem ca a “invartit ceva”, a facut o necuratie, altfel nu se putea. (Poate e valabil doar pentru cei care suntem in tara.) Daca noi suntem cei binecuvantati cu bine, suntem tentati sa spunem ca Dumnezeu ne-a dat “asta” pentru ca am fost buni, ascultatori, pentru ca suntem mai talentati, mai charmanti, mai… “Hmmm, ce persoana deosebita are Dumnezeu in mine si ce noroc ca ma are! Cad in extaz in fata mea!”
Si totusi, nu e asa! Dumnezeu ne binecuvanteaza pentru ca pur si simplu asa vrea. In momente de apropiere intima de El, te trezesti uneori cu cate una dupa ceafa de nu stii de unde sa te culegi, iar in momente de cadere si disperare, te trezesti cu cate o binecuvantare care iti taie respiratia. Si stii ca nu mai e din cauza ta. E pur si simplu bunatatea Lui, e harul Lui.
Azi am fost binecuvantata intr-un mod special, fara sa ma astept. Am ramas fara aer, in prima clipa. Apoi a venit gandul: ce bine ca sunt talentata! De mult nu am mai vazut Duhul Sfant mai rapid ca azi cand mi-a readus aminte de acest verset: “nu din cauza bunatatii si a talentului tau, Daniela, te-am binecuvantat. Tu chiar esti tare incapatanata”. Ego-ul meu s-a dezumflat, dar am inceput sa cant Psalmi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui.
Si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu din nou atenta sa nu pun etichete oamenilor in functie de cum ii binecuvanteaza Dumnezeu. Nici macar nu imi pot da seama daca un succes e o binecuvantare sau daca o boala e o pedeapsa. Lauda-L pe Dumnezeu pentru intelepciunea si bunatatea cu care ne binecuvanteaza pe fiecare si fii tu insuti o binecuvantare!



Daniela

septembrie 20, 2010

ONOREAZA-L PE DUMNEZEU, NU TE TRAGE DE SIRETURI CU EL

„Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.“ [Isaia 57:15]

Cred ca marea majoritate dintre noi am fost mangaiati de finalul acestui verset. Ii sarim in brate lui Dumnezeu si-I spunem printre sughituri unde ne-am lovit si unde sa mangaie sau sa “fufle” pentru a ne trece durerea, asa cum fac copiii nostri. Zburam in jurul Lui ca niste ieduti cand suntem fericiti. Ne-am obisnuit atat de mult cu imaginea Lui de tata iubitor (cum si este de altfel), incat am ajuns sa neglijam maiestuozitatea Lui.
Constat, la mine cel putin, ca uneori ajung sa “ma trag cu Dumnezeu de sireturi”, si uit ca El e monarhul in fata caruia se pleaca orice genunchi. Cand Ii neglijez maiestuozitatea, inchinarea devine deficitara. E ca si cum as recita “Tatal nostru” direct de la “painea cea de toate zilele” pana la “izbaveste-ne de cel rau”. Daca Mantuitorul nostru nu si-a permis “sa se traga de sireturi cu Tatal”, “macar ca avea chipul lui Dumnezeu”, cine sunt eu, cine suntem noi sa ne permitem asta? Sa-L acceptam pe Dumnezeu intreg, nu doar Tata, ci si Domn, Monarh. Daca presedintii renunta la demnitatea functiei, Dumnezeu nu o face si asteapta sa-L onoram si ca monarh. Pe de alta parte, cand Il onoram ca monarh sa nu omitem totusi ca e Taticul nostru ceresc, care ne mangaie si “fufla” unde doare, care rade cu noi in hohote cand ii impartasim bucuriile noastre. Dumnezeul nostru e fascinant de complex si de frumos! Sa-L laudam si sa I ne inchinam!



Daniela