decembrie 17, 2010

INTREBARI INTREBATOARE

"Mă rog ca toti să fie una, cum Tu, Tată, esti în Mine, si Eu în Tine; ca, si ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." [Ioan 17:21]

Te intrebi oare de ce lumea in ziua de astazi nu mai este atat de sensibila la Cuvantul Lui Dumnezeu? Te intrebi oare "de ce Doamne, lumea nu mai vrea sfintenia Ta?" ? Oamenii din ziua de astazi au o inima impietrita pe care Dumnezeu nu o va inlocui daca noi actionam in continuare la fel. Cand ii spui unui om despre Dumnezeu, ciuleste urechile, dar cand ii spui despre Domnul Isus incepe deja sa evite subiectul acesta. De ce exista aceasta necredinta in Domnul Isus in vietile lor? Oare Domnul nu ii mai cerceteaza? Oare Domnul nu se mai indura si de ei? Inima lor e chiar atat de impietrita incat Dumnezeu i-a lasat de izbeliste?
Raspunsul este cat se poate de simplu: "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." Ce trebuie sa facem NOI ca ei sa creada in Domnul Isus? Este foarte clar (chiar daca versetul acesta nu prea este luat in seama in zilele de azi):"Mă rog ca toţi să fie una(...)pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." Acel "una" inseamna unitate in biserica si biserica sa fie in unitate cu Tatal, Fiul si cu Duhul Sfant.
O concluzie este aceasta: daca noi nu avem o purtare care este axata pe dragoste si iertare in biserica si daca in biserica nu exista unitate, atunci lumea nu va crede ca Domnul Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Mesia pe acest pamant. Sa ne gandim ca noi daca nu ne vedem de lucrurile noastre in biserica (adica dragostea, iertarea, implicarea in vietile altora si implicit slujirea) si in schimb facem fapte cu care aruncam cu noroi in Dumnezeu (adica dezbinarea, barfa, batjocura, defaimarea, implicarea in vietile altora cu un scop rau si toate faptele care nu sunt in dragoste) atunci lumea niciodata nu va accepta Cuvantul care este Isus Hristos, Mesia!
Fie ca Domnul sa ne cerceteze si sa ne ajute ca sa fim mai atenti la lucrurile pe care le zicem sau pe care le facem pentru ca de multe ori nu stim cum omul de langa noi primeste aceste lucruri(mai ales daca nu il cunoastem)...si nici nu ne interesam cum le primeste si continuam sa facem la fel. Fie ca Domnul sa ne ajute sa facem totul in dragoste si spre slava Lui!
Amin!

Anonim

decembrie 16, 2010

VISE MARI


Era o după-amiază frumoasă! Obosită mă întorceam acasă după lectii. Discutam cu prieteni de ai mei despre diferite subiecte. De obicei îmi place să comunic si să-i cunosc pe cei care sunt în preajma mea. Asta făceam si acum…
Îl întrebam pe unul dintre prietenii mei de ce multi tineri nu acceptă să discute despre subiectul Inima de Tată a lui Dumnezeu. E vorba despre caracterul real a lui Dumnezeu fată de noi, copiii Săi. Fiindcă venim din familii disfunctionale, Îl vedem pe Dumnezeu ca tatăl nostru biologic. Or acesta este un mod gresit de-al vedea pe Dumnezeu…
Din discutie in discutie, am ajuns sa discutam despre ce am trait noi cand am inteles ca Dumnezeu e un Tata adevarat. Era chiar o discutie interesanta si plina de amintiri. Apoi un coleg ne impartasea ce fel de tata isi doreste el sa fie pentru copiii lui. Cand va avea copii vrea sa-i iubeasca cu adevarat, sa-i educe corect, sa-i pedepseasca corect. Astfel copiii lui sa creasca cu o imagine corecta despre Cine este Dumnezeu cu adevarat. El spunea ca isi doreste sa fie un model de tata care sa reflecte chipul lui Dumnezeu corect.
Pentru un moment am avut asa o bucurie in inima; o descoperire divina!!! Ma gandeam..  Doamne, noi suntem niste tineri asa simpli, dar ai pus in noi asa vise mari si frumoase. Suntem diferiti si venim din familii disfunctionale. Avem in mintea noastra amintiri dureroase despre familii noastre: nu am avut suficienta comunicare cu parintii nostri, nu am avut parte de imbratisari, nu am fost incurajati ca sa luptam in viata, nu am fost apreciati pentru ceea ce am facut, nu am fost invatati cum sa incepem o relatie de prietenie fata-baiat etc. Si toate aceste lacune ne-au facut sa crestem disproportional - pentru ca azi mai avem inca ranile “copilului orfan”. Am suferit destul de multe ca si adolescenti, apoi ca si tineri. Unii am ajuns la 19 ani sa spunem ca nu ne vom casatori niciodata, altii sa ne aruncam cu indiferenta pe caile vietii. Am ales un anturaj bolnav de alcool, droguri, distractie murdara etc. Ne-am refugiat in mediile acestea, considerand ca acolo vom gasi ceea ce nu am primit din familie…Dar ne-am inselat, cand am fost tradati si folositi…Apoi am suferit in singuratate si am ajuns la disperare…Viata nu mai avea nici un sens…la doar 20-21 de ani.
Si acum am descoperit ca inima noastra e plina de vise mari. Ne dorim sa ne facem viitorii copii cu adevarat fericiti. Vrem sa luptam pentru ca sa avem familii sanatoase, cu relatii in care sa-L reflectam pe Dumnezeu ca Tata. De unde vin toate aceste dorinte? Doar noi am trait in familii care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ne-au implinit multe dintre nevoile noastre…
Adevarat, ca numai Dumnezeul nostru, a schimbat inima noastra, a cucerit viata noastra cu dragostea Sa. A facut inima sensibila la dragostea Sa, la chemarea Sa de-a trai o viata implinita prin El. Apoi a pus vise marete si frumoase in noi!!!
A pus dorinta de a avea familii sanatoase; de a pretui ceea ce El a creat si a intentionat sa fie viata de familie. Ne-a facut chiar sa tanjim dupa asta. Ne invata cum sa Il reflectam ca Tata plin de dragoste in familie. Si minunat ca vindeca ranile din inima noastra, scoate mentalitatea de “copil orfan” din noi. Da, acestia suntem noi!!! Niste tineri simpli, dar care au vise mari de la Dumnezeul nostru, prin care El doresti sa schimbe lumea si societatea aceasta. Si eu cred ca vom avea putere suficienta de la El ca sa facem diferenta intr-o lume care are nevoie de dragoste.
PUTEREA LUI DUMNEZEU ESTE NEMARGINITA!!!!


Virginia Greceaniuc

AMR: 1 MEDITATII

“Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?” [Iov 36:22]

decembrie 15, 2010

NU ESTE PUTERE MAI MARE….

“Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant, cat si ce este in ceruri, facand pace prin sangele crucii Lui.” [Coloseni 1:19-20]

Frumusetea povestilor adevarate mereu m-au fascinat. Mereu m-am intrebat de ce sunt asa atragatoare.
Iata una dintre aceste povesti care m-a fascinat, ascultand-o intr-o duminica dupa cina.

Intr-un sat uitat, parca de lume si de toata modernitatea in care traim noi, locuia un trib. Viata lor parea simpla: fara autostrada, fara telefoane, fara computere, fara masina de spalat automata etc. Desi simpli, aveau pe cineva care ii conducea, ii conducea fara sa aiba un birou si o autoritate anume. Ii conducea prin secretele spiritualitatii, pe care, zicea el, ca le cunostea. De fapt, multi recunosteau aceasta. De ce? Pentru ca el era vraciul sau…vrajitorul satului. El ii ajuta sa se vindece, sa se casatoreasca, sa faca tot ce considerau ei ca ii este imposibil unui om de rand. Si asa ani si ani de-a randul….pana cand a venit un strain in satul lor. Un alb – asa il numeau ei.
¨Omul alb¨ si-a cumparat o casa. Si locuia acolo cu ei. Dar nu numai, ci mergea pe strazi si vorbea cu oricine intalnea in cale. Ii intreba despre viata, despre sanatate, despre….Dumnezeu. DUMNEZEU??? Cine o fi El? Si de ce ii intreaba tocmai despre El?
Dar ¨omul alb¨ imediat le raspundea si le povestea cine este Dumnezeu si ce a facut pentru ei, ca El nu e absent de viata lor, chiar daca satul lor e asa mai singuratic intr-un colt al imensei Africi. El ii iubeste si Si-a aratat dragostea aceasta profunda prin moartea Fiului Sau pe cruce. Iar cand a trait pe pamant a facut multe minuni, si nu numai atunci, dar si azi mai face minuni. Mai vindeca ologi, orbi, indraciti, boli grele etc.
NOU!!! Totul era nou pentru ei. Nu stiau ce sa creada si pe cine sa creada? Vraciul lor le-a spus ca numai el detine secretele spiritualitatii, ca numai el poate face minuni.
Cand a auzit vraciul despre ce spunea ¨omul alb¨, le-a interzis sa-l mai asculte. Nici vorba sa-l creada. Ba mai mult, l-au amenintat ca daca mai vorbeste ceva despre Dumnezeul lui, va fi batut sau….poate chiar omorat.
¨Omul alb¨ s-a retras in casa lui. Tot ce facea, dupa parerea satului, doar isi lucra gradina. Nimic mai mult. Nu le mai vorbea, cand ii intalnea pe strada, despre Dumnezeul lui, doar ii saluta respesctuos, le zambea si mai discuta cu ei despre una - alta.
Vraciul a inteles ca acesta nu va pleca usor din satul lor.
Albul isi traia viata mai departe. Au inceput sa-l viziteze vecinii, la inceput, apoi tot mai multi oameni in sat. Unul ii aducea fructe, altul legume. Mai stateau si mai discutau. Si asa pana intr-o zi cand unul intre cei care l-a vizitat l-a intrebat:
¨Care e secretul tau? De unde ai putere mai mare decat a vraciului nostru???¨
Bineinteles ca albul nu stia despre ce e vorba. Insa ei i-au spus: ¨De 5 zile iti tot aducem fructe si legume otravite de la vraciul nostru si inca mai traiesti.¨
Atunci el le-a spus secretul: “Dumnezeu e Atotputernic.”
Din acea zi tot mai multi veneau la el sa asculte despre Dumnezeul Atotputernic. Au inceput sa apara primele roade ale lucrarii lui de misiune acolo, in acel sat uitat de lume.
Vraciul s-a simtit amenintat si a incercat tot felul de vraji sa le transmita asupra lui. Dar totul a fost un esec. Tot mai multi oameni Il cautau pe Dumnezeu si se impacau cu El. Ba mai mult, vraciului i-a aparut o boala de piele, ceva bube foarte dureroase. A incercat tot felul de vraji, de oracole pe care le stia el, a aplicat toate secretele lui spirituale. Dar n-a reusit….Si satenii l-au trimis la ¨omul alb¨ ca sa cheme Numele lui Dumnezeu peste el si sa se vindece, sa nu moara.
Dar mandria si necredinta lui il tineau in loc. A ajuns in starea cea mai critica. Urma sa moara in cateva zile. Nu mai avea mult. Si mai rau… ca nu era impacat cu Dumnezeu. Dar pentru el era ok, zicea ca el e gata sa moara.
Intr-o seara in somnul lui tulburat de durere, vraciul a auzit o voce care ii spunea ca nu va muri pentru ca nu e impacat cu albul din satul lor.
A doua zi l-a chemat si i-a cerut sa se impace, sa fie pace intre ei, ca sa poata muri. Albul i-a spus: ¨Eu nu am nimic impotriva ta. Te apreciez asa cum esti. Eu cred ca tu trebuie sa te impaci cu Dumnezeu.¨
A fost dureros momentul pentru vraci. Dar in cateva zile s-a impacat cu Dumnezeu. Si in scurt timp….n-a murit, ci a fost vindecat de catre Dumnezeul Atotputernic. Caci ¨prin ranile Lui suntem tamaduiti.¨ (Isaia 53:5b)
Si mai multi oameni s-au impacat cu Dumnezeu.
Asa a fost restabilita Imparatia lui Dumnezeu in acel sat uitat de lume.
¨Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos si ne-a incredintat slujba impacarii¨ (2Corinteni 5:18)

Aceasta este o situatie adevarata. Doar unele descrieri imi apartin.

Anonim


AMR: 2 MEDITATII







decembrie 14, 2010

PRIN CREDINTA

“Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.” [Evrei 11:7]

Credinta inseamna sa crezi in lucrurile care nu se vad, sa crezi in Dumnezeul Cel Atotputernic, sa-L vezi doar pe El, sa urmezi tot ceea ce-Ti spune, fara sa vezi si sa simti lucrurile palpabile. Pentru oamenii care nu-L au pe Dumnezeu cu ei la drumul vietii lor, pare o nebunie curata, dar noi nu suntem straini de toate acestea. Noi, nu suntem bajbaitorii acestei lumi. Noi trebuie sa mergem la tinta. Cine este tinta noastra?
Evrei 12:2: “Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus.”
Dupa ce a fost instiintat de Domnul “despre lucruri care inca nu se vedeau”, Noe a crezut 100% si a actionat. Acest lucru este foarte important, sa actionam.
Noe, dupa ce a ascultat vocea Domnului, s-a pus pe treaba, chiar daca oamenii l-au aratat cu degetul, au ras si si-au batut joc de el, cu siguranta ca l-au facut in chip si fel, totusi toate acestea nu l-au putut opri, pentru ca mai presus de viata lui, era Dumnezeul lui in care se incredea.
Cum era daca Noe, construia corabia, conducand toate acele animale in ea si pe mai departe sa nu se fi intamplat nimic, niciun potop. I-a fost frica lui Noe ca-l va lasa Domnul de rusine? NU, deloc. Dumnezeu nu lasa de rusine pe aceia care se incred in El.
Domnul sa ne ajute sa facem si noi un chivot pentru a ne scapa familia de moarte, de lucrurile pieritoare, care nu aduc viata. Sa purtam cu noi acel chivot, care il reprezinta pe Dumnezeu, reprezinta prezenta Lui, sa fie cu adevarat chivotul inimii noastre, dar acesta sa nu fie gol, doar de forma, doar pentru a se vedea exteriorul lui cat este de frumos, doar pentru a arata la altii ca noi “credem” in Dumnezeu, cum este pentru unii, ci sa avem cu noi, cu adevarat acele 3 elemente de baza:
Ø Toiagul cel infrunzit, care a ramas verde = calauzire mereu vie.
Ø Tablele legii lui Dumnezeu = Cuvantul lui Dumnezeu.
Ø Vasul cu mana = painea cea cereasca, adica Isus Hristos. Acea hrana intr-adevar sfanta.
Aceste 3 elemente ne vor salva familia, ne vor salva din circumstantele in care ne aflam, ne va da biruinta mereu. Dumnezeu face minuni si astazi, dar El trebuie sa se foloseasca de credinta noastra. Fara ea suntem neplacuti Lui.
Pavel, a crezut si s-a avantat spre ce este inainte, (fara sa se uite ce era in urma lui), privind si alergand spre tinta care era Isus, si datorita acestui gand care l-a insufletit mereu, a reusit, a invins vrajmasii din viata lui: frica, necredinta, lipsurile, batjocura, etc.
Credinta lui l-a determinat sa faca acest lucru. Poti face tu acest lucru? Ochii tai pot ramane spre aceasta tinta de neclintit, Isus? Domnul sa ne ajute!


Felicia P.-Timisoara



AMR : 5 MEDITATII

decembrie 12, 2010

PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT

”Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” [Matei 24:35]

Daca citesti de mai multe ori acest verset, iti dai seama tot mai mult ce insemnatate are cuvantul rostit de gura ta. Prin rostirea Cuvantului, Dumnezeu a creat universul cu tot ce este pe el.
Ioan 1:3-4: “Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut , n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor.”
Ioan 1:14 - “Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar.”
Exista o putere extraordinara in cuvantul rostit. Dumnezeu a creat lumea pur si simplu prin CUVANT. El a vindecat si eliberat pe oameni, folosindu-se de cuvinte. Noi ne lansam armele spirituale prin VORBIRE. Credinta noastra trebuie eliberata in cuvinte si actiuni. Cuvantul ROSTIT devine cuvantul care da VIATA.
Credinta vine prin Cuvantul lui Dumnezeu. Noi trebuie sa avem inimile ANCORATE in Domnul si in Cuvant.
Daca ne folosim credinta ea va CRESTE continuu. Fie ea mare sau mica, trebuie folosita cu PUTERE. Credinta e dovada noastra in lucrurile spirituale. Dumnezeu ne-a dat-o. Este de datoria noastra sa o folosim. Ce mai stai, pune-o in aplicare.
Raspunsul la anumite nevoi fizice, psihice, spirituale vor fi primite, doar INSISTAND inaintea Domnului primindu-le prin CREDINTA.
Toate acestea SUNT ale noastre in lumea invizibila, dar in lumea vizibila nu sunt inca in posesia noastra. Stiu, pare o nebunie, asa-i? dar este un mare adevar, dragilor.
Noi, in aceasta perioada de asteptare si de incercari sa ne mentinem prin LAUDA si MULTUMIRE, marturisind ca am primit lucrurile cerute.
Deci, ne raman 3 lucruri, CERE cand te rogi, CREDE si VEI AVEA.
NU este usor sa cerem, dar oare credem ceea ce cerem??? Ar trebui sa ne revizuim viata spirituala si incepand de astazi, cat se mai poate spune ASTAZI, sa incepem sa credem intr-adevar ceea ce rostim. Daca toti crestinii ar fi crezut atunci cand au cerut in rugaciune, acum TOTUL ar fi fost ALTFEL...dar nu este prea tarziu nici acum. Dumnezeu nu se supara, chiar va fi BUCUROS si foarte INCANTAT de noua ta decizie. CREDE si VEI AVEA!!!
Victoria care este intotdeauna inaintea noastra, de acum trebuie sa vina in DUHUL NOSTRU.
Poate ti se pare o banalitate ceea ce ti-am scris, dar practic este un mare ADEVAR. Ce-ar fii sa-l pui in practica, impreuna cu mine si nu vei regreta, crede-ma. Aceste versete ne vorbesc mult, ne spun ce valoare avem in ochii lui Dumnezeu:
PSALMUL 8:5-9: "SI, FIUL OMULUI, L-AI FACUT CU PUTIN MAI PE JOS DECAT DUMNEZEU, SI L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE. I-AI DAT STAPANIRE PESTE LUCRURILE MAINILOR TALE, TOATE LE-AI PUS SUB PICIOARELE LUI. DOAMNE, DUMNEZEUL NOSTRU, CAT DE MINUNAT ESTE NUMELE TAU PE TOT PAMANTUL!!!!
Daca vrei sa vezi cresterea credintei tale, atunci pune-o in aplicare. ACUM!!!

Felicia P.-Timisoara
AMR: 5 MEDITATII