februarie 24, 2012

INGRIJORAREA – MARELE URIAS (1)

"O nădejde amânată îmbolnăveste inima, dar o dorintă împlinită este un pom de viată!” (Proverbe 13:12)



Ceea ce nu întelegem noi astăzi este că Dumnezeu, dincolo de împrejurări, se gândeste la noi si este preocupat tot timpul de noi, chiar si în această săptămână El se gândeste la tine si la mine, la tot ce este bun pentru noi si stie exact ce va lucra pentru noi, ca să ne meargă bine.

Totusi, problema noastră este că nu realizăm lucrul acesta si pentru că vrem să stim totul dinainte, de aceea insistăm, rugându-ne: „Doamne dacă mi-ai spune cum vei lucra în situatia aceasta, m-as linisti... Te rog descoperă-mi, explică-mi planul Tău ... si mă voi încrede în Tine…” Oare aceasta să fie credinta?… Nu! Credinta înseamnă să ne încredem în El oricând, chiar că nu stim ce ne va aduce ziua de mâine...

Însă, există „uriasi” în viata noastră, uriasi cu care avem de-a face, uriasii fricii si ai îngrijorării, de exemplu, care vin nu doar o dată... ci ei vin tot timpul, dimineata si seara, zi după zi, vin si bat la usa mintii noastre, încercând să ne intimideze, să ne mintă, să ne aducă confuzie, acesti uriasi luând forma unei persoane, a unei circumstante sau a unei îngrijorări apăsătoare. Sunt temeri ce bat asemenea unui ciocan în inima noastră ... mai ales atunci când încercăm să le facem fată cu puterea proprie si uităm să ne folosim de Puterea Domnului Isus, chemându-l pe El să vină si să preia controlul gândurilor noastre.

Dar de câte ori ne speriem de acesti „uriasi”, amutim... gândurile ne sunt încurcate si... nici cum să ne rugăm nu mai stim. Dar oare ce gândeste Dumnezeu despre noi, când vede temerile noastre, scris fiind că Domnul Isus niciodată nu ne va lăsa singuri? Mai mult, Domnul Isus ne spune în fiecare zi: ”Nu te teme! Ai la îndemână puterea Mea. Ai încredere în Mine!”... Nu te voi lăsa…!” Si noi ce facem? Credem sau luptăm singuri, acceptând să fim înfrânti de acesti uriasi? Oare credem că prin puterea noastră vom păcăli vrăjmasul, că suntem noi mai vicleni decât el? Dacă asta credem, avem destule motive să ne temem de uriasi, fiindcă nu-i putem birui singuri, însă Domnul Isus este capabil să ne ajute... să apelăm la El si vom fi biruitori.



Cristina

februarie 23, 2012

EXISTA MEREU O SPERANTA

 
„Am în Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei însisi, ca va fi o înviere a celor drepti si a celor nedrepti. De aceea ma silesc sa am todeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor.” [Fapte 24:15-16]

Misionarul Benjamin Weir, a fost arestat si tinut ostatec în Beirut, timp de 16 luni. În aceasta perioada el a fost provocat cu tot felul de vesti si scrisori pe care cei ce l-au întemnitat pretindeau ca le-au primit de la familia lui.

Prin toate minciunile pe care i le spuneau în fiecare zi, rapitorii doreau sa-l ruineze din punct de vedere psihologic. Cu toate acestea Weir a îndurat cu rabdare izolarea si a suferit cu curaj si demnitate faptul ca a fost pus în lanturi.

În cartea pe care a scris-o mai tîrziu, intitulata: „Ostaticul legat, Ostaticul eliberat”, Weir a marturisit pe larg despre ceea ce l-a încurajat si l-a sustinut în tot acel timp cat a fost tinut într-o pivnita fara lumina.

Într-o zi cand era scos la baie, a descoperit ca daca se urca pe vasul de la toaleta, poate sa priveasca pe fereastra. Tragînd dupa sine mai mult lantul cu care era legat, s-a ridicat si a privit spre privelistea de afara. Era o dimineata radianta, cu un soare ce lumina puternic valea Bekka. În întreaga vale, recoltele erau de un verde crud ce contrasta cu albul stralucitor al zapezii care înca mai acoperea muntii înalti din departare. Aceasta panorama i-a dat lui Weir o inspiratie puternica, care l-a marcat profund.

Acea privelliste, spunea el, mi-a descoperit maretia Creatorului nostru si mi-a vorbit de felul cum El poarta de grija întregei lumi, binecuvantand chiar pe cei care se poarta cu atata rautate. Aceasta priveliste mi-a dat nadejde ca într-o zi voi fi eliberat din acest întuneric.

Ca întemnitat nu-i era permis sa se uite pe geam. Pentru ca a fost descoperit de cei care l-au capturat, acestia i-au lasat lantul mult mai scurt, pentru ca nu cumva sa ajunga sa mai priveasca afara. Cu toate ca lantul i-a fost scurtat, imaginatia si mintea lui au ramas libere. El îsi amintea mereu acea priveliste, încercand sa fixeze fiecare amanunt. Acea vie amintire a fost pentru el ca un înger a lui Dumnezeu, care l-a sustinut si motivat în cele mai grele clipe.

Aceasta experienta ne arata ca si atunci cand viata ajunge dificila, Dumnezeu ne mai da un sambure de nadejde .





Anonim

februarie 22, 2012

ALERG SPRE TINTA

“Alerg spre tintă” [Filipeni 3:14]



Pavel scrie: “eu nu cred că l-am apucat încă; dar… alerg spre tintă” (vs. 13-14). Te simti însu­fletit să vezi că un lider îsi împarte succesul cu tine. Dar uneori ne este folositor mai mult când îsi împarte luptele cu noi. În cartea sa “Leadership Gold” [Aurul liderului], Dr. John Maxwell vorbeste în mod sincer despre aspecte la care a avut de lucru în viata sa: “Nu am răbdare, nu sunt realist referitor la termenele anumitor sarcini si la cât de dificile sunt anumite procese. Nu-mi place să acord prea mult timp sau efort preocupărilor emotionale ale oamenilor. Supraestimez abilitatea celorlalti. Presupun prea mult. Vreau să deleg responsabilitatea prea repede. Vreau optiuni; poate îi înnebunesc pe toti. Nu-mi pasă de reguli sau restrictii. Îmi stabilesc prioritătile repede si astept ca ceilalti să aibă atitudini similare. Procesez problemele foarte repede si vreau să merg mai departe; chiar si când ceilalti nu sunt pregătiti”.

Cu totii avem domenii la care trebuie să lucrăm mereu. Cineva a spus că greseala tinerilor este să creadă că inteligenta poate înlocui experienta. Adevărul este fie că suntem tineri fie că suntem bătrâni, nu trebuie să încetăm să crestem nicio­dată. Trebuie să ne multumim cu ce avem, dar nu cu ceea ce suntem. Cresterea personală este ca mersul pe bicicletă; fie mergem înainte, fie cădem. Deci care sunt domeniile din viata ta în care remarci o crestere vizibilă? Care sunt domeniile în care ai nevoie de crestere? Cresterea se întâm­plă numai când recunosti absenta ei, când te dedici ei si când persisti în ea.



Anonim

februarie 21, 2012

INCREDE-TE IN DOMNUL

“Domnul a zis lui Noe: Intra in corabie, tu si toata casa ta… Apoi Domnul a inchis usa dupa ei.” [Geneza 7:1,16]



        Corabia era un adapost pentru oricine fusese poftit de Dumnezeu inauntru. Dumnezeu pazea usa si fara El, nimeni nu putea intra sau iesi. Corabia avea o usa si o fereastra. Cu mana Sa atotputernica, Dumnezeu tinea usa inchisa, lasand lui Noe fereastra prin care putea privi in sus, de unde coborase judecata. Familia salvata nu putea privi decat in sus, caci acolo se afla fereastra. Noe si ai lui nu puteau vedea apele judecatii, nici moartea, nici pustiirea pricinuita de acele ape. Ei puteau vedea – prin credinta – doar un cer fara nori, vesnica locuinta a Celui care osandise lumea si ii scapase pe ei. Mantuirea lui Dumnezeu, simbolizata prin “lemnul de gofer” era intre Noe si potop.

        Nimic nu lamureste mai bine desavarsita siguranta a celui care crede in Christos decat cuvintele: “Domnul a inchis usa dupa ei”. Cine ar putea deschide usa, cand Dumnezeu a inchis-o? Familia lui Noe era intr-o siguranta desavarsita, cum numai Dumnezeu poate sa o dea. Nici o putere ingereasca, omeneasca sau diavoleasca n-ar fi fost in stare sa deschida usa de la corabie, ca sa navaleasca apele inauntru. Tot asa in Christos, credinciosul are o siguranta deplina.



Anonim

februarie 20, 2012

CATE ROADE AI ADUS PENTRU DOMNUL?

“Semanatorul a iesit sa semene samanta. Pe cand semana el, o parte din samanta a cazut langa drum: a fost calcata în picioare, si au mancat-o pasarile cerului .” [Luca 8:5]



Într-o noapte o doamna a visat ca mergea printr-un magazin nou. În timp ce trecea de la un raion la altul, a ramas foarte surprinsa cand L-a vazut pe Domnul Isus lucrand în spatele unei case de marcat. Ce este de vanzare la acest raion? a întrebat ea foarte curioasa. Tot ceea ce-ti doreste inima a raspuns Domnul!

Era de necrezut pentru ea ca putea sa vorbeasca cu Domnul, fata în fata, iar Domnul tocmai îi spusese ca poate sa primeasca tot ceea ce-si doreste. De aceea dupa ce s-a gandit putin, acea doamna a cerut Domnului: pace, dragoste, eliberare de frica si multa fericire! Doresc aceste roade nu numai pentru mine, ci pentru toti locuitorii pamantului.

Auzindu-i cererea, Domnul a zambit, apoi i-a zis: „Cred ca ai înteles gresit, draga mea. Aici noi nu vindem roade, ci numai semintele acestora!

Domnul Isus a spus o pilda despre semanatorul care a mers sa semene samanta. Nu toate semintele pe care acesta le-a semanat au ajuns sa germineze. Unele au cazut langa drum si au fost mancate imediat de pasari. O alta parte au cazut pe stanca unde nu au gasit sol adecvat pentru încoltire . Iar o alta parte au cazut între spinii ce au înabusit noile plante.

Au fost însa si seminte care au cazut într-un pamînt bun care au încoltit , au crescut si au adus roada . Unele 100 % altele 60 % iar altele 30 %.

Cred ca multi dintre cei ce au ascultat aceasta pilda îsi ziceau în inima lor: „ Ce vrea sa spuna Domnul cu acest exemplu ? Ei se asteptau sa auda învataturi teologice mult mai profunde , iar Domnul le vorbea despre ceea ce era atat de cunoscut si obisnuit pentru ei !

Folosind însa aceste adevaruri arhi- cunoscute , Domnul Isus a dorit sa arate ca nu toate semintele ajung sa aduca roada. Iar cele ce rodesc nu au aceiasi masura de rod !

Samanta Cuvantului lui Dumnezeu care a ajuns în inima ta va aduce roada? Iar procentul rodirii va fi de 100 %?



Anonim