noiembrie 13, 2010

UMBLAREA NOASTRA PE PAMANT

 "Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă esti Tu, porunceste-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie si a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; si, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat si i-a zis: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:28-31)

Mai trebuia destul timp până ce Petru urma să ajungă la credinta adevărată. Si, la fel cu el, si noi am dori să fim parte din lucrările neobisnuite ale Mântuitorului. Numai că, înainte de a dori să umblăm pe ape, ar trebui, vorba unui cântec, să învătăm corect umblarea pe pământ! „Lepădati, dar, orice răutate, orice viclesug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă si de clevetire; si, ca niste prunci născuti de curând, să doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el să cresteti spre mântuire, dacă ati gustat în adevăr ce bun este Domnul. Apropiati-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă si scumpă înaintea lui Dumnezeu. Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca să fiti o casă duhovnicească, o preotie sfântă si să aduceti jertfe duhovnicesti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:1-5)
Teoretic pare usor de împlinit ceea ce spune Petru. Teoretic, fiindcă practic... Ne încurcă mai ales acel „orice”... Avem de foarte multe ori impresia că dacă învelim în cuvinte frumoase atitudinea noastră fată de ceilalti am rezolvat problema, uitând că Domnul nu se uită niciodată la buzele noastre, ci la inima care trimite acolo cuvinte... Si, „perseverând” în această auto-înselare, credem că suntem „ziditi”...
Poate ar trebui să ne mai gândim din când în când că „zidirea” noastră de acest fel are mai degrabă „aerul” zidirii la un popor care a născut legenda mesterului Manole, în care orice sacrificare a altuia e justificată în vederea păstrării propriei imagini!

Anonim

noiembrie 12, 2010

CE POT SĂ-MI FACĂ NIȘTE OAMENI?

„Mă încred în Dumnezeu si nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niste oameni?” [Psalm 56:4b]
 
Versetul acesta m-a „bântuit” tot anul. La fiecare căzătură si piedică intervenită în calea vietii mele, revenea în minte întrebarea: „ce pot să-mi facă niste oameni?”. Si, mai apoi, reuseam să ridic capul, să privesc înainte si să continui drumul.
Ce pot să-mi facă niste oameni? Multe si nimic. Mă pot răni prin cuvinte si fapte, îmi pot întoarce spatele, mă pot lovi fizic, îmi pot „răpi” oamenii iubiti, mă pot trăda sau urî. Se pot comporta rece cu mine, îmi pot pune piedici, pot bârfi despre mine, îmi pot lua toate lucrurile. Si mă pot chiar si ucide...
Dar nu pot face nimic cu sufletul meu! Decât dacă eu le permit să-l atingă...
Ce pot să-mi facă niste oameni? Multe si nimic. Toate sunt spre slava Lui, si-n ciuda a ceea ce fac unii, sufletul meu aduce acum mărire lui Dumnezeu.
Pentru că mă încred în El...

Diana T.

noiembrie 10, 2010

CAND TREBUIE SA TAC PENTRU EL..

“Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” [Isaia 53:7]

Acum ceva timp am inteles ca trebuie sa ma smeresc atat de mult incat sa fie format in mine caracterul Domnului. La inceput eram entuziasmata si ziceam ca prin orice incercare voi fi trecuta, voi rabda cu stoicism. Insa timpul a trecut si la cateva saptamani a venit o incercare in care am falimentat. Avand o fire puternica si o dorinta de a se face dupa cum eu zic, am esuat cand sora mea mi-a explicat un lucru pe care nu-l faceam bine. In acel moment am cedat si ca orice om am ripostat amintindu-i de momente in care si ea a gresit.
Duminica la biserica am cantat melodia "ca un trandafir" iar versul "Tu venit si Te-ai gandit" mi-a amintit ca Isus a indurat multe pe cruce pentru mine fara sa zica un cuvant, pentru ca un cuvant din partea Lui insemna moarte pentru noi toti. Sper ca de acum inainte sa-mi aduc aminte ca si eu trebuie sa tac pentru El asa cum El a tacut pe cruce pentru mine.



Anonim

noiembrie 09, 2010

ÎN OCHII LUI AI VALOARE

„Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti.” [Evrei 10:14]

Bănuiesc că si tu ai trecut prin momente în care, în mintea ta, răsuna o voce: „nu esti bun de nimic. Esti un nimeni”. Şi cu cât mesajul si vocea se intensificau, cu atât mai mult tristetea si amărăciunea îti umpleau inima.
Există momente si oameni care, vrând-nevrând, îti aduc la cunostintă ideea aceasta, si începi să te simti trădat, singur, dezamăgit, neiubit. „Nimicul” pare a-ti fi tovarăs si încerci, cumva, să arăti celorlalti cine esti cu adevărat si să-ti demonstrezi si tie însuti că esti valoros...
Personal, oricât am încercat aceste 2 lucruri, nu am reusit prea multe. Doar Cuvântul Domnului m-a scos din acea stare. Am înteles că în ochii Lui am cea mai mare valoare, pentru El eu am însemnătate. Nu privirea lumii îmi mângâie inima, nu cuvintele lumii mă sprijină în căderi, nu grija lor mă salvează! Ci Domnul meu Isus. Înaintea Lui sunt o fiintă nepretuită... El e singurul care a murit pentru mine, singurul care si-a dat viata astfel încât eu să trăiesc.
Da. Sunt si perfectă si desăvârsită în ochii Lui Dumnezeu. În ochii Lui eu am valoare. Si tu la fel...
Si asta e tot ce contează!

Diana T.

noiembrie 08, 2010

ESTI CHEMAT CUMVA SA FII DREGATOR DE SPARTURI?

“Eu am ridicat pe Cir, in dreptatea Mea, si voi netezi toate cararile lui. El Imi va zidi iarasi cetatea, si va da drumul prinsilor Mei de razboi, fara pret de rascumparare si fara daruri, zice Domnul ostirilor.” [Isaia 45:13]

Ce onoare si ce privilegiu pentru Cir de a fi ales pentru a zidi din nou cetatea Ierusalimului si de a elibera din robie poporul Domnului! Cir a raspuns chemarii,si si-a dat toata contributia, lasandu-se calauzit. Domnul deja pregatise totul!
In versetul 2-3 aflam ca :,,EU voi merge inaintea ta,voi netezi drumurile muntoase, voi sfarama usile de arama. Iti voi da vistierii ascunse, bogatii ingropate, ca sa stii ca EU SUNT Domnul care te chem.”
Domnul il tine de mana, i-a vorbit cu bunavointa inainte ca Cir sa-L cunoasca. Ce frumos iubeste Domnul! Si nu doar pe Cir, ci pe fiecare dintre noi.
Esti chemat cumva si tu sa fii dregator de sparturi? Sa dai alinare si sa conlucrezi cu Domnul, pentru eliberarea celor apasati? Domnul a pregatit deja totul, mai trebuie doar colaborarea ta, sa te lasi dus de mana, sa te lasi incins cu platosa neprihanirii, sa cauti sa-L cunosti pe Facatorul tau! Domnul Dumnezeul lui Israel vrea sa fie si Dumnezeul tau, trebuie doar sa raspunzi invitatiei :,,Intoarceti-va la Mine si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci EU SUNT Dumnezeu si nu altul... " versetul 22.



Anonim



noiembrie 07, 2010

FĂ-L PE DUMNEZEU SĂ ZÂMBEASCĂ

“El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant.” [Psalm 102:19]

Nu te apuca uneori mila de Dumnezeu? Stiu ca intrebarea suna prosteste, dar uneori mi-e atat de mila de Dumnezeu pentru ca vede tot si stie tot. Am obosit de rautatea din jur si nu ma mai uit la stiri. Mi-ajunge cat citesc. Daca intamplator nimeresc pe un canal la care este ceva ce ma ingrozeste, imediat schimb canalul de televiziune. Dar Dumnezeu nu poate schimba canalul. El vede tot si aude tot. Lucrurile de care aflu si care ma ingrozesc sunt 0,00000000001% sau poate si mai putin din ce Ii e dat lui Dumnezeu sa vada si sa auda intr-o zi. Iar asupra Lui au un efect mult mai mare pentru ca majoritatea Ii ranesc sfintenia si dreptatea si dragostea. Dumnezeu Ii vede pe cei care abuzeaza copii, adulti sau batrani, Ii vede pe cei ce exploateaza alti oameni, Ii vede pe cei ce inseala, Ii vede pe cei ce fac atentate teroriste, vede gandul de la nastere pana la infaptuire … Ceea ce vad eu la stiri e doar n% din ce a vazut Dumnezeu din acel eveniment. Si-atunci plang cu Dumnezeu si nu stiu cum sa-I sterg lacrimile si sa-L fac sa zambeasca. Si-mi doresc si mai mult sa umblu in caile Lui, sa-I fac o multumire cat de mica in ziua de azi. Printre atatea lacrimi pe care le varsa sa rasara si un zambet.
Iti propun sa ne unim si sa-L facem pe Dumnezeu sa zambeasca: eu aici, tu acolo, tu dincolo… Sa impanzim pamantul cu luminite care sa-L faca pe Dumnezeu sa zambeasca!
 
Daniela