decembrie 11, 2010

PILDA COLIVIEI

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” [2Timotei 3:16-17]

Astazi, Dumnezeu mi-a vorbit prin imaginea coliviei mele cu cei doi papagali. Sper sa aveti rabdare sa cititi pana la capat.
Acasa, am o colivie cu papagali: nimfa si perus; perusul meu, a avut aripa rupta si i s-a sudat gresit, neputand sa zboare cum trebuie si nici mult. Cand deschid colivia, nimfa este prima care iese, se prinde rapid de colivie si se aseaza deasupra ei....apoi, isi ia zborul prin bucatarie, in schimb perusul, gaseste mai greu iesirea, iese mai incet si se chinuie sa se prinda de colivie....intr-un final ajunge si el deasupra coliviei, dar cand da sa zboare, nu poate, zboara un pic si apoi cade, sta mai mult jos pe covor. De obicei, cauta unul din tabureti si zboara pe el; stie drumul spre colivie, dar nu poate zbura asa sus si de fiecare data trebuie sa-l ajut eu sa se intoarca, ridicand scaunul si indreptandu-l spre casuta lui.
In schimb, nimfa nu trebuie ajutata, stie exact cum sa se intoarca. De multe ori nimfa il ajuta pe perus, il cheama si atunci perusul se ia dupa ea....il ajuta prin indemnurile ei, prin actiunile ei, ciripitul ei. Cand le este foame, nimfa se intoarce prima in colivie, perusul mult mai greu. Daca le-as pune mancarea in alta parte, n-ar sti sa o gaseasca, ei sunt invatati ca mancarea sa fie in colivia lor; acolo o gasesc cu siguranta.
Dumnezeu ne prezinta acelasi tablou, dar cu doua intelesuri:
- Incatusare
- Eliberare
1. De multe ori suntem incatusati, la fel ca si aceste doua pasari, reusim sa iesim din aceasta incatusare, zburam si ne simtim liberi, si e bine, nu? dar, neveghind, ne intoarcem la aceasta colivie a incatusarii si ne hranim cu aceeasi mancare: amaraciune, tristete, deznadejde, fara chef de viata, plictisiti, etc, si ne mai miram de ce simtim acest disconfort, acest inconvenient.
2.Colivia reprezinta Scriptura. Imi place mai mult acest tablou. Ea, este locuinta noastra, in care gasim tot ce ne trebuie: siguranta, apa atunci cand ne este sete, hrana, atunci cand suntem infometati, curaj, indrazneala, putere, tarie, autoritate....tot ce doresti pentru a putea trai in zilele noastre.
Dumnezeu nu doreste sa ramanem in permanenta in aceasta colivie a Scripturii, sa ne inchidem in ea, ci doreste sa zburam, ducand mesajul Lui mai departe, ajutand pe cel de langa noi, incurajand pe altii, raspandind bucuria Duhului Sfant, atingandu-i si pe altii. Dupa ce am realizat toate acestea, abia atunci Domnul doreste sa ne intoarcem la casa noastra Scriptura si sa ne hranim din nou, ca urmatoarea zi sa ne luam zborul din nou. Aceasta doreste Domnul nostru Isus Hristos. Nu doreste sa devenim obezi hranindu-ne atata din Scriptura si ne mai putand sa ne miscam, deplasandu-ne foarte greu, NU, ci hrana trebuie sa fie pe masura noastra. Te poti hrani cate putin, dar des.
In care dintre cele doua pasari te regasesti? Perusul, cel cu aripa rupta, care gaseste mai greu iesirea, care se catara mai greu si ajunge mult mai greu deasupra coliviei, care zboara foarte putin si apoi cade jos? Sau nimfa cea sigura pe ea?
Esti unul care gasesti repede iesirea din probleme, din ingrijorari? Esti unul care reuseste sa se ridice deasupra acestora, ca apoi sa-ti poti lua zborul? Esti unul care arata traseul eliberarii si altora?
Daca esti ca si perusul, sa nu uiti ca numai Dumnezeu te poate reface, te poate restaura si-ti poate arata drumul spre colivia Scripturii.
Esti pe drumul incatusarii sau eliberarii? Cerceteaza-te si nu uita: discernamantul lui Dumnezeu este in tine. Aplica-l cu autoritate, nu-ti fie teama. Amin!


Felicia P.-Timisoara
AMR : 6 MEDITATII

decembrie 10, 2010

LEGEA DOMNULUI ESTE DREAPTA

"Frica de DOMNUL este curata si tine pe vecie. Judecatile DOMNULUI sunt adevarate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat; sunt mai dulci decat mierea, decat picurul de faguri." [Psalmul 19:9-10]

De cate ori de-alungul istoriei omenirii Cuvantul Lui Dumnezeu nu a fost dispretuit, urat, nerespectat sau ignorat? Cu toate acestea, el continua sa existe si astazi. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vesnic, neschimbator. Prin urmare, judecatile Sale drepte sunt vesnice.
Tatal si Creatorul nostru a avut grija ca mesajul Lui pentru noi sa se pastreze nealterat si sa ajunga la noi la momentul potrivit. Daca in trecut nu oricine avea acces la Biblie, astazi putem sa ne bucuram cu usurinta de Sfanta Scriptura chiar si printr-un simplu search, folosind internetul. Cu toate acestea, societatea in care traim ne indeamna sa consideram judecatile Domnului cuprinse in Cartea Sa demodate, inainte de a da raspunsuri satisfacatoare intrebarilor si problemelor mileniului III, in care totul se petrece cu viteza, este standardizat, mecanizat. Astfel, in dorinta noastra de a avea liber consimtamant intr-o lume aparent capabila de a raspunde tuturor nevoilor noastre, in care isi gasesc locul potrivit si homosexualul, si drogatul/-a, si adulterul/-a etc., uitam de sufletul nostru si devenim niste masinarii, victime ale manipularii- realizata in special prin mass-media.
Cerinta Lui Dumnezeu Tatal- care L-a dat pe Fiul slavei Sale, Isus, la moarte, ca plata a pacatelor noastre- de a-I respecta Cuvantul nu este o dorinta omeneasca, egoista si egocentrista, de pe urma careia cresc profitul si popularitatea, ci este o dorinta parinteasca, izvorata din iubire, pentru ca noi sa fim mantuiti si sa ne bucuram de binecuvantarile primite in urma ascultarii, aici pe pamant, dar mai ales in Cer. Asadar, indemnati-va si indemnati si pe ceilalti la ascultarea susurului bland al Duhului Sfant, care sopteste constant in inimile noastre, si ignorati zumzetul impregnant al unei societati corupte de diavol, prin pacat!


Mirabela

decembrie 09, 2010

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(2)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]


“Eli, Eli, Lama Sabactani?” acest strigat, a venit in urma durerii. Simtea o durere foarte profunda si nu ma refer doar la cea trupeasca, ci la durerea care apasa asupra Lui. Acea durere reprezenta Pacatul omenirii, acea greutate, acel miros greoi.
Domnul Isus a fost gasit cu cale, de Tatal, ca este singurul care poate duce aceasta povara imensa, aceasta apasa asupra Lui muuult.
Cand Dumnezeu pare ca nu vrea sa auda strigatele noastre, este nu pentru ca ne-a uitat sau pentru ca a uitat ce ne-a promis sau ca ne iubeste mai putin, NU, ci El are un plan cu noi. Ingaduie multe peste noi, deoarece avem multe de invatat, dorind sa fim niste luptatori desavarsiti. Isus a fost astfel. A luptat pana la sange. Dumnezeu si-a proslavit numele de multe ori prin Fiul Sau.
El poate ingadui multe in viata noastra, scopul fiind sa-si proslaveasca numele si prin noi. Daca nu prin copiii Lui, atunci prin cine?
Esti tu gata sa accepti orice are Domnul planuit pentru tine? Incurajarea mea este, sa ne incredem in Dumnezeu, chiar si atunci cand nu ne vorbeste. El nu uita de noi, asa cum nu a uitat de Fiul Sau.
Fiul Sau sade acum la dreapta Tatalui Ceresc. Ce har, ce onoare, unde a ajuns Domnul Isus…..acolo vom ajunge si noi, daca vom ramane supusi si increzatori Lui pana la capat.
Apocalipsa 3:21:” Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” Amin!

 


Felicia P.Timisoara


AMR : 6 MEDITATII

decembrie 08, 2010

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(1)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]

Dumnezeu, L-a insotit pe acest pamant, in tot ceea ce facea El. Duhul lui Dumnezeu era cu Isus si se manifesta prin El atat de frumos si miraculos, si totusi, a simtit abandonare. Dupa atatea lucruri marete, a simtit prabusire, a simtit o prapastie intre El si Tatal Sau.
A fost singura data cand Dumnezeu nu-i raspundea la intrebarea Lui, ci tacea si privea cum Fiul Sau atarna pe cruce. Multi oameni de pe vremea aceea n-au inteles, de ce pe El insusi nu se putea salva. A salvat atatea suflete….si totusi pe El, nu.
Citind doar acest verset reiese ca Dumnezeu a facut aceasta intentionat. Asa este, a facut intentionat aceasta lucrare, dar nu inspre raul Lui, nu sa-L vada cum se chinuie, nu sa-L vada biciuit, scuipat, nu sa-L vada plin de sange, nu sa-si bata joc de El, ci Dumnezeu, Tatal Ceresc stia cu siguranta ca Fiul Sau poate duce toate acestea.
Dumnezeu a lasat oamenii sa vorbeasca vrute si nevrute, dar in spatele a ceea ce se vedea, Tatal Ceresc avea un alt plan, unul divin.
De cate ori nu am strigat si noi catre Dumnezeu ca ne-a parasit, ne-a intors spatele, nu I-a pasat de noi, de necazurile sau de dorintele noastre???
Dar, oare chiar Dumnezeu ne-a intors spatele? Sau tacea si privea, cum a facut cu Fiul Sau?
Domnul Isus stia de lucrarea Tatalui Ceresc, a fost pus in tema prin ce va trece si cate va indura. Stia de planul de mantuire a omenirii, stia ca Dumnezeu isi doreste o familie numeroasa. El a acceptat sa fie o unealta in mana lui Dumnezeu.
Esti si tu un canal prin care Dumnezeu lucreaza? Esti si tu o persoana care sta la dispozitia Lui? Esti suta la suta pentru Domnul? Ramai tu in Dumnezeu, chiar daca nu stii ce te asteapta?

Felicia P.-Timisoara
AMR : 7 MEDITATII

decembrie 07, 2010

BUCURA-TE DE PRIVILEGIILE PE CARE LE AI

“Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mantuit de Domnul, Scutul care iti da ajutor, si sabia care te face slavit? Vrajmasii tai vor face pe prietenii inaintea ta si tu vei calca pe inaltimile lor.” [Deuteronom 33:29]

Uneori ma ingrozesc cand imi dau seama ce saracacios traiesc si ca nu ma bucur de privilegiile pe care le am ca fiica/fiu de Dumnezeu. Mai sunt cativa ca mine: mantuiti de Dumnezeu, dar care nu se bucura de privilegiile mantuirii. Poate am ajuns aici pentru ca scutul Lui ne da ajutor dupa alt program decat al nostru, iar sabia lui ne face slaviti doar din cand in cand. Dar pe langa aceste privilegii mai sunt si altele. Avem acces la pacea si bucuria Lui, la bunatatea Lui, la dragostea Lui, la generozitatea Lui. Dar eu merg in continuare incruntata, amarata, crispata … Nu vreau sa spun ca odata cu convertirea, problemele noastre se termina, iar daca nu se termina, convertirea nu a fost autentica. Nu, odata cu convertirea, problemele se inmultesc pentru ca avem un dusman in plus: Diavolul si legiunile lui. Dar avem si un aliat in plus: Dumnezeu insusi. Iar asta trebuie sa imi imbogateasca, sa imi schimbe viata, gandirea, perspectiva.
Am observat ca atunci cand nu te bucuri de un privilegiu pe care l-ai primit, de un dar primit, il pierzi. Israelul nu s-a bucurat in ascultare de privilegiile avute ca popor ales si, Doamne-Doamne, ce a venit peste el, si nu o data.
Indrazneste sa te bucuri de ceea ce ai in Dumnezeu si invata din istoria lui Israel. Asta e forma intelepciunii: sa inveti din greselile altora, in caz contrar le repeti. Asa ca sa ne bucuram de ce suntem si avem in Dumnezeu!

Daniela

AMR 6 MEDITATII

decembrie 06, 2010

PRIETENIA CU DUMNEZEU

“ Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” [Ioan 15:14]

Avraam era un foarte bun prieten cu Dumnezeu. Exista 6 secrete pentru a avea o prietenie buna cu El:
1. SA AI O CONVERSATIE CONTINUA CU EL.
O conversatie nu inseamna neaparat sa stai pe genunchi si sa te rogi, poti sa-I vorbesti Domnului, oriunde ai fi; gandul tau sa fie mereu la El. Spune rugaciuni scurte, de exemplu: Fii binecuvantat! Te laud Doamne! Iti multumesc! etc. Deci rugaciuni scurte.
2. SA CITESTI CUVANTUL DOMNULUI SI SA MEDITEZI LA EL.
Asta place Domnului foarte mult. Nu trebuie sa citesti mult deodata, mai putin, dar sa meditezi la ceea ce ai citit.
3. SA FII CINSTIT CU DUMNEZEU.
Spune-I Domnului tot ce simti si bune si rele; si asta place mult Domnului. Vede sinceritatea ta si sunt convinsa ca va aprecia asta la tine; va vedea cu ce te lupti si ca vrei sa scapi de unele gunoaie care se tin de tine.
4. SA TE SUPUI LUI IN CREDINTA.
Indiferent ce se intampla in viata ta, increde-te in Domnull. Sunt momente cand El ne lasa pentru cateva clipe, nu ne raspunde imediat la rugaciuni. Vrea sa vada credinciosia noastra in El, este ca un test, dar noi trebuie sa invatam sa acceptam TOT ce se-ntampla in viata noastra, pentru ca El este CU noi si IN noi, trebuie sa credem aceasta din toata inima; NU UITA! Domnul este DRAGOSTE!!! El niciodata nu ne va parasi!!! Trebuie sa ne punem mai mult credinta in El.
5. SA DAM VALOARE LA CEEA CE DUMNEZEU DA VALOARE.
Cu cat mai mult devii prieten cu Dumnezeu, cu atat mai mult tu vei avea grija de lucruri pe care-L intereseaza, adica te mahnesti de lucruri de care El se mahneste, si te bucuri de lucruri care-I aduc Lui placere. Ca prieten al lui Dumnezeu, tie trebuie sa-ti pese de toti oamenii din jurul tau de care Lui ii pasa. PRIETENII LUI DUMNEZEU SPUN PRIETENILOR DESPRE DUMNEZEU!
6. SA DORESC PRIETENIA CU DUMNEZEU MAI MULT DECAT ORICE ALTCEVA.
Secretul este ca noi suntem aproape de Dumnezeu cat alegem sa fim.
Dumnezeu nu ne forteaza, dar in schimb are o mare rabdare cu noi. Nu noi L-am ales pe Isus, ci El pe noi. Sa nu uitam acest lucru extraordinar.
APROPIATI-VA DE DUMNEZEU SI EL SE VA APROPIA DE VOI.
Ioan 15:15: “ Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.”


Felicia P. -Timisoara



decembrie 05, 2010

LASA-L PE CRISTOS SA TRAIASCA IN TINE

"Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc … dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” [Galateni 2:20]


De curand am redescoperit o poezie din anii 50, scrisa in inchisoarea de la Aiud. “O Isuse imparate,/ Iarta greseli si pacate./ Vin de-nchizi usor/ Ranile ce dor, /Visul ni-l descuie./ Noi Te-om astepta, /Căci pe crucea Ta/ Stam batuti în cuie.” Cantata de Tudor Gheorghe, poezia m-a socat si zguduit bine.
Sunt tot pe cruce sau traiesc cu Cristos? Pe cruce trebuie sa ramana firea mea. Am ramas blocata in inceputul credintei, bebelus spiritual sau am inceput sa traiesc prin Cristos, sa cresc prin credinta in “Fiul Care m-a iubit si s-a dat pe Sine Insusi pentru mine”? Ii ajut pe noii convertiti sa creasca sau ii tin blocati in regrete pentru ce au facut cand erau fara Cristos? Ii las pe oameni sa invete sa rada si sa vorbeasca cu Dumnezeu sau le aplic periodic palme pentru a le vedea din nou lacrimile, pentru ca e mai bine sa planga decat sa rada? Ii las sau invat sa viseze sau le distrug si blochez visele? Am curaj sa visez in mijlocul adunarii si al fratilor sau imi blochez mie insami visele date de Dumnezeu?
Domnul si Mantuitorul nostru ne cheama la viata, cu tot ce inseamna ea, de la disciplina si munca la bucurie, dragoste si multumire, la necaz si incercari, la biruinta si esecuri. Iar unei vieti atat de complexe si de complicate ii putem face fata doar cand Il lasam pe Cristos sa traiasca in noi prin credinta. Si nu orice fel de credinta, ci credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.


Daniela