CARE SUNT LUCRURILE PENTRU CARE LUPTI?

“Cum se îndura un tata de copiii lui asa se îndura Domnul de cei ce se tem de El.” [Psalmi 103:13]

 

În anul 1920 o concurenta acerba a antrenat doua companii din New York. Proprietarii cladirii companiei Chrysler, si proprietarii cladirii bancii din Manhattan, îsi disputau pretentia de-a avea cea mai înalta cladire din lume.

Arhitectii acestor cladiri si proprietarii lor îsi revizuiau planurile si faceau ajustari si modificari, unele chiar dintre cele mai îndraznete, numai ca sa poata afirma ca detin cea mai înalta cladire din lume.

Constructorii cladirii bancii din Manhattan, au crezut ca ei au castigat aceasta pozitie atunci cand au instalat pe cladirea bancii o structura de otel pentru a instala un reflector si un suport pentru steag.

Imediat însa dupa ce aceasta structura a fost montata, arhitectii si constructorii cladirii companiei Chrysler au anuntat ca nici cladirea lor nu este completa. Au montat o turla pentru incendiu si o bara lunga pentru protectia împotriva trasnetelor. Aceasta adaugire, a facut acum cladirea companiei Chrysler sa fie cea mai înalta cladire din lume.

Ce competitie nebuna! Ce importanta are sa detii cea mai înalta cladire din lume, sau cel mai bun stadion de fotbal, sau cea mai frumoasa rochie la o petrecere?

Ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce este înauntru. Valoarea nu este data de înaltime, sau de frumusete. Valoarea este data de esenta lucrurilor: cat de performanta este banca în tranzactii, sau cat de competitive sunt masinile în timpul curselor! La sfarsitul unei partide de fotbal, nu-i atat de important stadionul, ci scorul cu care aceasta se încheie. Rochia poate fi cu adevarat frumoasa, dar mai important este cine o poarta!

Ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce este în inima! Unii sunt antrenati în acesta competitie înalta si înfrumuseteaza exteriorul. Dumnezeu are în atentie însa, continutul. Omul se uita la ceea ce izbeste ochii dar Dumnezeu se uita la inima.

Care sunt lucrurile pentru care lupti? Ce loc ai ocupa daca ai fi evaluat nu dupa înfatisare ci dupa standardul inimii tale?

RASPLATA TI-O CASTIGI SINGUR!

“Nu-i asa? Daca faci bine vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” [Geneza 4:7]

 

Stephen Covey, în una dintre cartile sale vorbeste despre doua categorii de oameni: Sunt oameni spunea el, cu o mentalitate absolutiva, globala. Si oameni care au o mentalitate restrictiva, finita. Cei ce au o mentalitate limitata vad lumea ca pe o placinta finita.

Daca cineva din aceasta placinta ia o bucata mai mare, acestia au sentimentul ca lor le ramane mai putin. Oamenii cu aceasta mentalitate, ajung foarte greu sa recunoasca valoarea celuilalt, sau sa acorde credit, autoritate si pretuire altei persoane.

Acestia se bucura foarte greu de succesul altcuiva, chiar daca uneori acestia sunt rude sau prieteni apropiati. Au todeauna sentimentul ca cineva le ia din ceea ce li se cuvine.

Ai întalnit astfel de oameni? Este usor sa-i identifici pe cei ce au o mentalitate restrictiva-limitata, dupa reactiile pe care le au si comentariile pe care le fac, atunci cand cineva reuseste într-un anumit domeniu. Este o situatie trista atunci cand fericirea altora, într-un anume fel o diminueaza pe-a ta! Aceasta este experienta traita de acesti oameni!

Ceilalti oamenii ce au o mentalitate absolutiva, globala, vad lumea ca avand posibilitati si resurse infinite. Este destula „glorie” si sunt destule situatii prin care fiecare poate fi apreciat si onorat într-un anume domeniu.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al abundentei si nicidecum al restrictionarii.

Pastrand în atentie cele doua tipare, sa ne întoarcem la prima carte a Bibliei, la istoria prezentata de Cuvantul lui Dumnezeu, despre Cain si Abel. Dumnezeu a privit cu placere la jertfa lui Abel, dar nu si la cea a lui Cain! De aceea Cain s-a înfuriat!

Stiti cuvintele cu care l-a atentionat Dumnezeu? Dumnezeu l-a întrebat: „de ce te-ai înfuriat si ti s-a posomorat fata?” „Daca faci bine vei fi si tu bine primit!”

Cain avea o mentalitate restrictiva. El credea ca Abel a luat toata cinstea si toata onoarea iar lui, nu i-a mai ramas nimic. De aceea el voia sa scape de concurenta!

Atentionandu-l Dumnezeu i-a spus: „vei fi primit si tu în acelasi fel, numai daca faci bine!”

Acelasi cuvant îl are Dumnezeu si pentru noi astazi. Daca faci bine, si tu vei fi bine primit! Noi nu suntem în competitie cu nimeni. Dumnezeu are pentru fiecare aceeasi rasplata!

CE LOC OCUPA DUMNEZEU IN VIATA TA?

“Asa vorbeste Domnul, Împaratul lui Israel si rascumparatorul lui, Domnul Ostirilor: Eu sunt Cel dintai si cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu.” [Isaia 44:6]

 

O povestire fascinanta a circulat în zilele ce au urmat dupa sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Odata ce s-a auzit ca Hitler este mort, cel ce a ajuns a fi tinta Serviciilor Secrete ale Aliatilor, a fost comandantul Gestapoului: Heinrich Himmler.

Dupa caderea Germaniei, el si doi dintre adjutantii sai, au facut tot ceea ce le-a stat în putinta sa-si piarda identitatea. Ei s-au deghizat în membri ai politiei Germane. Deghizarea lui Himmler, era destul de reusita; el si-a ras mustata si purta ochelari negri.

Avand un orgoli deosebit pentru hainele militare, n-a vrut sa accepte haine civile. De aceea a ales sa poarte uniforma unui sergent de politie. Himmler n-a stiut însa ca Serviciile Secrete ale Aliatilor, au primit ordin sa aresteze toti politistii începand cu gradul de sergent. Putea sa scape, dar a fost prins; pentru ca n-a vrut sa se coboare la statutul unui civil!

Ce diferenta poate fi între un civil si un sergent? Pentru unii aceasta este cea mai mare diferenta din întreaga lume! A fi sergent; este statutul ce-i face sa fie mandri si sa se considere deosebiti.

Avem o parte a fiintei noastre careia nu-i place sa fie numarul doi. Todeauna vrea sa fie cea dintai, si sa i se acorde prioritate. Toti cei care îl cunosc pe Dumnezeu stiu însa ca numai unul singur merita locul I; acesta-I Dumnezeu.

PASESTE IN NOUL AN CU INCREDERE!

“Încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta! Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.” [Proverbe 3:5-6]

 

John Claypool a povestit despre experienta traita de o misionara care a mers sa predea limba engleza într-o scoala din China. Ea a început întreaga aventura a acestei noi slujiri, avand o convingere deplina a chemarii lui Dumnezeu.

În timp însa ce traversa Pacificul într-un vas de pasageri ce o ducea spre China, o multime de temeri au început sa-i framante inima. La fel ca si Petru care si-a început umblarea pe mare plin de încredere, dar cand si-a îndepartat privirea de la Domnul Isus a fost prins de frica furtunii, la fel si ea a ajuns stapanita de anxietate si teama.

În sufletul ei au început sa apara tot mai des întrebari precum: „Cum îmi voi purta de grija? Voi fi oare în stare sa învat limba? Care va fi reactia si raspunsul oamenilor pe care îi voi întalni?”

Într-o seara a mers sa se culce avand sufletul framantat de toate aceste întrebari si incertitudini. În timpul somnului a avut un vis deosebit: Se facea ca era în mijlocul Oceanului Pacific singura, neavand nimic altceva decat o platforma de scandura pe care abia putea sa stea în picioare si care o sustinea la suprafata. În acel moment a auzit o voce care i s-a adresat direct: “Paseste spre China!” Ea a raspuns imediat: “Nu pot! Nu pot sa merg pe apa. Daca voi parasi acest loc, cu siguranta ma voi îneca.”

Vocea însa a insistat vorbindu-i a doua oara: „Ti-am spus; paseste!” Porneste pasind spre China! Plina de frica, tremurand, dar în deplina ascultare, ea si-a ridicat piciorul si a încercat sa paseasca înainte. În momentul cand talpa piciorului a atins suprafata apei, o alta platforma de scanduri ca aceea pe care statea înainte, a aparut din adanc. La fiecare pas care a urmat apoi, de fiecare data o alta platforma se ridica din apa ca sa o sustina. Cand s-a trezit din somn nu mai avea nici un fel de teama si din acea zi a avut încredere deplina în Dumnezeu.

În Noul An, vor fi situatii cand si noi vom fi în mijlocul apei! În cine ne vom pune încredererea în acele momente?

 

ARATATI DRAGOSTEA FATA DE APROAPE!

“Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa te întrebam: “Tu esti Acela care trebuia sa vina sau sa asteptam pe altul?”  [Luca 7:20]

 

Exista o lupta continua în inima noastra între întuneric si lumina, manie si bunatate, sau invidie si afectiune. Aceasta lupta a trait-o si Ioan Botezatotrul, experienta pe care multi nu o iau în considerare. Chiar si Ioan Botezatorul, care a avut un rol proeminent în planul lui Dumnezeu, a avut un moment cand si-a ridicat întrebari cu privire la identitatea Domnului Isus. Pentru a afla adevarul, pe cand se afla în închisoare, Ioan a trimis pe ucenicii sai sa-L întrebe pe Domnul Isus: “Tu esti Acela care trebuia sa vina, sau sa asteptam pe altul?

Cu toate ca mai avea semne de întrebare în inima lui, Ioan L-a prezentat pe Domnul Isus ca fiind Unul mai mare decat el. Apoi i-a îndemnat pe ucenicii sai sa-L urmeze spunand ca Domnul Isus are o lucrare mai mare decat a sa. El trebuie sa creasca, spunea Ioan, iar eu trebuie sa ma micsorez.

Poate tocmai aceasta atitudine L-a facut pe Domnul Isus sa spuna despre Ioan: “Nu este nici unul nascut din femeie, mai mare decat Ioan Botezatorul.” [Matei 11:11]

Numai o persoana deosebita se poate comporta asa cu cineva care este mai mare, mai talentat, mai capabil si mai atragator decat el.

Ce lucruri vor birui în inima ta în relatiile pe care le vei întemeia în Noul An? În inima lui Ioan Botezatorul putea sa apara amaraciunea, invidia si nemultumirea. El a fost deosebit si este mare, pentru ca fata de Cel ce este mai bun a aratat apreciere, dragoste si încredere. Ca si Copil a lui Dumnezeu, sa nu-ti fie teama sa arati acelasi fel de dragoste oricui; chiar si fata de acea persoana care într-o anume zi îti poate fi rival.