martie 15, 2012

NIMIC NU E INTAMPLATOR!

“Duceti-va în toata lumea, si propovaduiti Evanghelia, la orice faptura.” [Marcu 16:15]



Multi dintre noi am avut în viata, experienta unor furtuni napraznice: dificultati, încercari, suferinte sau pierderi. De multe ori am fost ca acel fermier care a avut o singura oaie, care a dat nastere la doi mieluti. Cand unul dintre ei a murit , fermierul a afirmat : „ mai degraba cu un singur miel gras, decat cu doi slabi”! Dar nu mult dupa aceea si celalat miel a murit. Atunci fermierul a afirmat : „Pai; toate lucrurile sunt spre bine; sarmana oaie n-are sa mai fie necajita de ei! N-are sa mai fie muncita atunci cand acestia aveau sa suga!

O saptamîna mai tarziu a murit si oaia! Fermierul a ramas tot filozof, spunand: „Toate-s spre bine; cat de ocupat as fi fost daca ar fi trait si oaia si mieii!”

Modul în care lucreaza Dumnezeu nu trebuie sa ne faca indiferenti! Trebuie sa învatam din ceea ce ni se întampla si apoi sa ne încredem în felul în care Dumnezeu, ne va purta de grija. Dumnezeu este în control, de aceea trebuie sa împlinim poruncile Lui, asteptand ajutorul care va veni la vremea potrivita!



Anonim

martie 13, 2012

CERE AJUTOR LUI DUMNEZEU SI-L VEI PRIMI

„Toti au mancat si s-au saturat ; si s-au ridicat douasprezece cosuri pline cu ramasitele de faramituri” [Matei 14:20]



Una din lectiile pe care Domnul Isus a încercat sa învete pe ucenici, a fost cu privire la abundenta lui Dumnezeu. Dumnezeu este acela care întinde pentru noi o masa îmbelsugata, în fata potrivnicilor nostri si Cel care umple paharul nostru pana ce da peste el.

Întelegem aceasta amintindu-ne ca la nunta din Cana, Domnul Isus a poruncit ca vasele sa fie umplute; „si au fost umplute pana sus!” Cand fiul risipitor s-a întors acasa; a fost taiat vitelul îngrasat si a fost pregatita o mare sarbatoare.

Multe din îngrijorarile care ne coplesesc, dispar în momentul în care ne asezam si ne odihnim, contand pe abundenta resurselor pe care Dumnezeu le pregateste pentru noi, copiii Sai în nevoie.

Întreaga creatie certifica marinimia lui Dumnezeu. Sa luam în considerare imensitatea universului: Soarele are 856.000 mile în diametru si se afla la 93 de milioane de mile departare de pamant. Iar Pluto, planeta de la marginea sistemului solar, se afla la 2,7 miliarde mile departare de soare. Care este scopul acestor astri? Dumnezeu i-a creat pentru a ne bucura privindu-i si pentru a fi fascinati de imensitate.

Dumnezeu a adus în existenta aceasta creatie magnifica, avand ca singur scop sa ne dovedeasca cat de mari sunt resursele lui, pentru nevoile copiilor Sai. Nu-i uimitor aceasta pentru mintea umana?



Anonim

martie 12, 2012

PRIN DURERE INVATAM SA IUBIM

„Eu sunt Domnul! Eu va voi izbavi din muncile cu care va apasa egiptenii, va voi izbavi din robia lor, si va voi scapa cu brat întins si cu mari judecati.” [Exod 6:6]



Fostul prim ministru israelian Golda Meir, a spus odata: „mi-am dat seama ca la înfatisare, nu sunt frumoasa. Dar lipsa frumusetii exterioare a fost o binecuvantare ascunsa; pentru ca m-a determinat sa dezvolt frumusetea din interior.”

Asa cum a spus cineva: ”dezamagirile” noastre sunt „ oportunitatile” lui Christos. Prin harul lui Dumnezeu, experientele si situatiile dureroase ne ajuta sa crestem!

John Kllinger, a spus odata o pveste provocatoare despre un cuplu al carui baiat nou nascut era retard mental. Cunoscand aceasta boala, parintii au fost distrusi .Desi bolnav fiind, parintii lui l-au iubit mult, pentru ca nu mai aveau un alt copil .

Ei au construit un dormitor cu pereti de sticla, pentru ca oriunde s-ar fi aflat în casa sa-l poata supraveghea. Timp de 17 ani mama a dormit langa baiatul sau, punandu-si mana langa inima copilului. Daca el avea probleme cu respiratia, mama se trezea repede si îi punea aparatura pentru respiratia artificiala. Timp de 17 ani au trait astfel!

Într-o zi o fetita a unui vecin a cazut din pom si si-a rupt mana. Mama a lasat baiatul si a mers cu masina, sa ajute pe vecina ei sa ajunga la spital cu fetita accidentata.

Pe cand astepta în sala de urgente a spitalului, cu micuta ce urma sa primeasca îngrijirile medicale, sotul ei a venit purtand pe brate trupul baiatului lor. Acesta murise în timp ce mama se afla la spital, iar tatal sau a încercat în zadar sa-l resurciteze.

În timp ce baiatul asezat în fata lor, dormea somnul pacii; parintii plangeau. În acele momente de durere cu mainile prinse împreuna, ei au multumit lui Dumnezeu pentru darul copilului lor despre care mama sa a spus : “El ne-a învatat cum sa iubim”!



Anonim