A DOUA SANSA (1)

“..Acest fiu al meu era mort si a inviat; era pierdut si a fost gasit.” [Luca 15:24]  

Ai simtit vreodata ca ti s-a oferit o a doua sansa? Am sa enumar cateva din multele sanse care le-a oferit Dumnezeu oamenilor:

Ø Noe si familia lui.

Dumnezeu ofera o a doua sansa intregii omeniri, prin salvarea celor opt insi.

Geneza 7:1: “Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu si toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.”

Ø Avraam si Lot, Sodoma si Gomora

Avraam prin credinta lui, are trecere inaintea Tatalui ceresc, mijlocind pentru nepotul lui Lot si rudele lui. Ce credincios este Domnul! Cata dragoste ne arata.

Geneza 19:12: “Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice si tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”

Ø Iosif a fost aruncat de fratii lui intr-o groapa.

Si totusi Dumnezeu ingaduie toate acestea, deoarece avea un mare plan cu Iosif. L-a invatat pe Iosif ce inseamna smerenia si totodata ce inseamna IERTAREA. Este foarte dureros cand cineva drag, te raneste si-ti face atata rau… Iertarea este una din multele calitati ale lui Dumnezeu. Prin aceasta calitate suntem eliberati si totodata eliberam pe altii, prin ea suntem vindecati si putem vindeca pe altii prin puterea data de sus.

Geneza 37:23: “Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. L-au luat si l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

Ø Inaltarea sarpelui de arama.

Oamenii de atunci au primit o a 2-a sansa, pentru a putea trai incontinuare. Dupa cum bine stim, Dumnezeu l-a folosit pe Moise. El trebuia sa inalte o rugaciune pentru acesti oameni. Oare, n-ar fi putut Domnul sa vindece acele persoane, fara rugaciunea lui Moise? Da, ar fi putut, dar tocmai ca Domnul doreste sa lucreze prin noi oamenii, doreste sa rostim Cuvant de viata peste altii. Ce favoare avem, sa gustam din aceste secrete si minuni ale lui Dumnezeu, sa experimentam ceea ce face El.

Numeri 21:8,9: “Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat si spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat si va privi spre el va trăi.”

Moise a făcut un şarpe de aramă si l-a pus într-o prăjină; si oricine era muşcat de un şarpe si privea spre şarpele de aramă, trăia.”

Ø Imparatul Ezechia.

Vedem din nou ca Dumnezeu asteapta ca Ezechia sa se caiasca inaintea Domnului, sa regrete atitudinea si comportamentul lui… Ezechia stia ca aceasta boala este ingaduita de Domnul, spre mantuirea lui. El recunoaste ca Domnul a ales sa arunce inapoia Lui, toate pacatele lui. Dumnezeu, in bunatatea Lui, alege sa-l ierte, oferindu-i o noua sansa de viata.
Ezechia 38:1,3,5: “Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credinciosie si inimă curată si am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. „Du-te si spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta si am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.”

Felicia P. – Timisoara

O VIATA DEOSEBITA (2)

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească!” [Romani 12:1]

Este o contradicţie ca cineva să spună că-i aduce lui Dumnezeu trupul ca pe o jertfă vie, în timp ce el ar mai sluji idolilor. O relaţie idolatră cu Dumnezeu se caracterizează şi prin încercarea de a-L manipula pe Dumnezeu, găsind diverse modalităţi prin care să obţinem de la El binecuvântările dorite, dar fără să trăim vieţi sfinţite de El.

Dacă îl mărturisim pe Isus cu gura noastră dar cu restul fiinţei noastre facem contrariul, asta înseamnă făţărnicie şi este o gravă necinstire a lui Dumnezeu, care este urmată de arătarea mâniei Lui.

Domnul Isus ne vrea martori vii, exemple de trăire, jertfe vii, sfinte, plăcute Lui, trăind după voia Lui, iar un astfel de exemplu ne-a fost şi apostolul Pavel, aplicând el mai întâi ceea ce i-a învăţat pe oameni, şi aşa trebuie să trăim şi noi.

De aceea, cercetează-ţi astăzi inima şi răspunde înaintea Domnului Isus: Cum arată „templul tău”? Se simte Dumnezeu bine să locuiască în casa vieţii tale? Duhul Domnului nu doreşte să stea în orice loc, El este atent la detalii, El vrea o viaţă sfântă şi o inimă curată. Este aşa inima ta? Cum este mărturia vieţii tale? Este viaţa ta plină de cârtire, revendicări şi pretenţii, sau este mulţumitoare pentru orice lucru şi în orice situaţie s-ar afla, fiind plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeul Suveran?

E vremea ca fiecare să fim sinceri cu noi înşine şi să ne îndreptăm viețile, fiindcă astăzi încă se mai poate să ne întoarcem de pe calea auto-înşelării şi să umblăm drept pe calea veşniciei.

Cristina

O VIATA DEOSEBITA (1)

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească!” [Romani 12:1]

Domnul Dumnezeu se aşteaptă ca aleşii Lui să trăiască o viaţă deosebită, o jertfă de sine plăcută Lui şi pentru totdeauna, iar asta înseamnă că după ce ne-am adus Eu-l pe altar ca jertfă, să-l lăsăm să ardă acolo şi nu din nou să-l luăm de pe altar, dorind să se facă voia noastră proprie.

Dacă jertfa nu va arde necurmat atunci ea este adusă degeaba. Dacă sinele este jertfit doar parţial sau temporar, de ochii lumii si nu din dorinţa de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, atunci nu va folosi la nimic jertfa aceea, e în zadar.

Jertfa va fi bine primită doar dacă este adusă cu o atitudine de inimă corespunzătoare dorinţei lui Dumnezeu, cu o dragoste de fraţi neprefăcută, cu râvnă şi cu bucurie, cu răbdare şi stăruinţă în rugăciune, binecuvântând şi nu blestemând, având o inimă smerită.

De fapt arderea-de-tot reprezintă dedicarea totală a vieţii celui născut din nou, dăruirea trupului său în întregime lui Dumnezeu, nu doar din vorbe, ci prin trăirea unei vieţi deosebite înaintea tuturor, împlinind Cuvântul lui Dumnezeu şi părăsind cu desăvârşire păcatul.

Dar dacă omul nu-şi aduce trupul ca jertfă pentru Dumnezeu, automat şi-l va aduce ca jertfă satanei, dăruind acestuia mădularele trupului său, deoarece omul a fost creat să trăiască închinându-se unui singur Dumnezeu, în funcţie de trăirea lui.

Dumnezeu i-a dat libertate omului, să-şi aleagă Stăpânul, însă omul nu are libertatea să trăiască fără un dumnezeu, şi nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, spune Biblia, astfel că omul fie va aduce trupul lui ca jertfă lui Dumnezeu, fie îşi va dărui trupul satanei, iar asta se va vedea din felul în care îşi va trăi viaţa.

Cristina