octombrie 30, 2010

IL IUBESTI?


“Fiindca ma iubeste – zice Domnul – de aceea il voi izbavi; il voi ocroti caci cunoaste Numele Meu.” [Psalm 91:14]

Il mai iubesti pe Dumnezeu? Il mai iubesti pe Mantuitorul si Domnul Isus Cristos? Dacă esti la inceputul vietii de credinta, intrebarea nu are rost. Esti indragostit pana peste urechi de El. Turui intr-una  despre El, te trezesti devreme si te culci tarziu pentru a mai citi din Biblie, pentru a te ruga inca un pic, pentru a merge si la cor si la grupul de rugaciune, pentru a ajuta si pe X, pentru a vizita si bolnavul Y. Cei de acasa incep sa se intrebe cand vei plati serviciile hoteliere pentru ca tratezi casa si familia ca pe un hotel all inclusive.
Daca ai deja cativa ani pe Cale, stii la ce ma refer. E ca dragostea pentru sotul si sotia ta. Descoperi ca sforaie, el descopera ca nu stergi praful periodic. El uita sa duca gunoiul, tu te-ai saturat sa tot strangi dupa el ciorapii aruncati peste tot sau sa pui mormanul de haine de pe scaun in dulap sau in cosul cu rufe murdare. Apar o multime de obligatii si rutina care rod romantismul si incepi sa te intrebi daca il mai iubesti.
Cand e vorba de Dumnezeu, descoperi ca raspunde la rugaciuni cand vrea, iar alteori nu. Te trece prin probleme si incercari pe care nu le meriti. Il slujesti cu toata fiinta, dar El lasa copilul sa se imbolnaveasca, o ia pe mama de langa tine cand inca ai nevoie de ea, lasa guvernul sa-si faca de cap… Descoperi ca Dumnezeu nu e chiar asa cum ai crezut. Si incepi sa te intrebi daca Il mai iubesti.
Mantuitorul Insusi ne avertizeaza ca in zilele din urma dragostea celor mai multi se va raci si fata de oameni si fata de Dumnezeu. Esti intre cei multi sau Il mai iubesti pe Dumnezeu?
Dumnezeu promite ca-i va izbavi cu prioritate pe cei care Il iubesc. Cerceteaza-te mereu si vezi daca-L mai iubesti, daca-I mai cunosti si respecti Numele. Cand are prioritate in viata ta, tu ai prioritate pe agenda Lui.


Daniela

octombrie 29, 2010

IMPORTANTA CRUCII

“Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine.” [Matei 10:38]

 O cruce este formata din: 2 lemne si un cui. Ordinea asamblarii crucii:
Lemnul pe verticala, apoi cel pe orizontala, iar la sfarsit cuiul care finalizeaza, formeaza si tine crucea.
Spiritual este la fel. Intai trebuie sa dam importanta relatiei pe verticala fiind cea cu Dumnezeu, apoi cea pe orizontala fiind aceea cu oamenii. Nu le putem inversa. Fara relatia cu Dumnezeu, nu putem iubii oamenii, nu-i putem simti, nu-i putem ajuta.
Cuiul Il reprezinta pe Isus Hristos, care are un rol foarte important. Daca n-ar fi cuiul, crucea nu s-ar putea forma. Aceste 2 relatii pot ramane unite doar prin Isus Hristos, CENTRUL CRUCII.
Deci, eu nu vad crucea fiind o povara, o apasare, o amaraciune, cum cred majoritatea dintre noi, ci mai degraba o bucurie si o cinste pentru aceia care cred cu adevarat in Fiul lui Dumnezeu.
Domnul Isus a spus in Matei 10:38: “Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine.” Dumnezeu vrea sa fim vrednici de El, sa ne bucuram.
Incepand de astazi ar trebui sa privim astfel CRUCEA.  Slavit sa fie Dumnezeu pentru dragostea Lui nemarginita!!


             Felicia P. -Timisoara

octombrie 28, 2010

NU MAI FUGI, INFRUNTA!

“La Domnul este scapare! Cum puteti sa-mi spuneti: Fugi in muntii vostri ca o pasare?” [Psalm 11:1]

“Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa.” Majoritatea am crescut cu proverbul acesta. Si ne-a intrat in sange si fugim. Fugim de Dumnezeu, fugim de noi insine, fugim de consecintele faptelor noastre, fugim de oamenii care ne antipatizeaza sau chiar ne urasc, fugim de dusmanii nostri. Nu prea fugim de mandrie, nu prea fugim de pacat, nu prea fugim de iluziile cu care ne imbatam… Am devenit schizoizi, fugim de cele mai multe ori de cei de care trebuie sa ne apropiem si nu fugim de ce este mortal pentru noi.
Daca esti unul dintre fugari, vreau sa-ti reamintesc ca “la Domnul este scapare”. Fugi la El, iar impreuna cu El intoarce-te si infrunta-ti fricile, infrunta-ti pacatele, infrunta-ti dusmanii cu intelepciune. Inarmeaza-te si infrunta-ti adversarii, orice natura ar avea.
Ti-e teama de singuratate! Infrunt-o cu Dumnezeu. Ti-e teama de adevar? Stai lipit de Dumnezeu si accepta adevarul Lui. Ti-e teama de batranete? Infrunta si frica asta cu Dumnezeu. Ti-e teama de seful arogant si isteric? Cere-i lui Dumnezeu intelepciune daca mai trebuie sa ramai acolo si sa-l infrunti sau daca nu cumva trebuie sa pleci intr-un loc mai bun.
Nu mai fugi! Intoarce-te cu Dumnezeu si infrunta-ti inamicii. La Domnul este scapare!


Daniela

octombrie 27, 2010

LASĂ-ȚI LUCRĂRILE ÎNTĂRITE DE DUMNEZEU

“Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!” [Psalm 90:17]

De cand “buchetul vietii mele” e tot mai mare, am inceput sa fiu tot mai constienta de perisabilitatea lucrarilor mele si ale oamenilor in general. Eu scriu si vorbesc… Vorba zboara, scrisul pe internet se pierde, pe hartie arde. Poate tu faci haine. Hainele se rup, se strica in zece, 20-30 de ani. Tu faci paine si mancare. Se mananca imediat. Cei mai norocosi par constructorii de case si de masini. Astea tin ceva mai mult daca nu se intampla vre-un accident tragic.
Ce putem face pentru a dura, pentru a nu se distruge? Un cantec foarte frumos al lui Liviu Bocaneala spune dureros, dar mangaietor: “Cand voi pleca, toti vor uita ca am trait alaturi de ei, insa in gandul si-n inima Ta e ca si cum as fi numai eu…” Ma vor uita si cei pe care i-am iubit. Imi mai aduc aminte tot mai rar de tatal meu, de sora mea, si mai rar de bunicii si de unchii plecati. Si sunt familia mea.
Pentru ca ceea ce facem sa dureze trebuie sa le facem impreuna cu Dumnezeu, cu binecuvantarea Lui. Iar El va avea grija sa intareasca lucrarea mainilor noastre, haina cusuta de noi, painea si mancare, vorbele spuse sau scrise, casa sau masinile ridicate. Lucreaza impreuna cu Dumnezeu si cheama-L sa binecuvanteze lucrarea mainilor Tale. Si asa haina se va strica, mancarea va disparea repede intr-un stomac flamand, vorbele vor zbura, casa si masina se vor deteriora, dar tu vei ramane in inima lui Dumnezeu, iar faptele si vorbele tale intarite de El vor rodi. Si doar in cer le vom vede rodul.

Daniela

octombrie 26, 2010

SLUJIREA

„Isus i-a chemat si le-a zis: „Stiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie asa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; si oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească si să-Si dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:25-28)

„Între voi să nu fie asa.” Nicidecum „ar fi preferabil să evitaţi, pe cât posibil, asa ceva”... Totusi, de câte ori se întâmplă să nu deosebim slujirea cuiva de poziţia sa... Si, cu timpul, am ajuns să înteleg si de ce facem confuzia aceasta. Si de ce atâtea lupte, dezbinări, suferinte si reprosuri...
Credem că fratele nostru, care caută mereu oportunităti de slujire a celor din jur, doreste „pozitii” ... De ce? Fiindcă gândim doar din punctul de vedere al pozitiei sociale si nicidecum din cel al slujirii. De fapt, dacă privim la Domnul, avem doar două variante de ales... Slujirea sau domnia. Fără să uităm că slujirile sunt multiple, domnia una singură! Si că, la sfârsit, există doar expresia „Bine, rob bun si credincios” si nicidecum... „poftiti, sefu’!”...

Anonim

octombrie 25, 2010

CUNOSTI SUNETUL TRAMBITEI?

“Ferice de poporul care cunoaste sunetul trambitei, care umbla in lumina Fetei Tale, Doamne! El se bucura neincetat de Numele Tau si se faleste cu dreptatea Ta. Caci Tu esti fala puterii lui; si, in bunatatea Ta, ne ridici puterea noastra.” [Psalm 89:15–17]

Mare lucru sa recunosti un sunet de trambita? Pentru cei care nu se pricep la instrumente muzicale e chiar simplu, un sunet metalic, asurzitor. Pentru cei care stiu cate ceva despre alamuri, e altceva. Exista trompeta, trombon, corn, tuba, la care se adauga instrumentele de alama specifice fanfarei. Pe anumite intervale sunetele lor seamana foarte bine, e chiar greu sa le deosebesti. Poate Etan Erzahitul se gandea la fel ca apostolul Pavel la “sunetele deslusite si cele incurcate” pentru pregatirea de lupta. (1 Corinteni 14:7-8). Si intr-un caz si in celalalt trebuie sa iti exersezi auzul. In cazul nostru e vorba despre auzul spiritual.
Cum ne exersam auzul spiritual? Doar umbland in lumina Fetei lui Dumnezeu. Cand umbli in lumina sunt avantaje, dar si dezavantaje. In lumina, esti protejat, esti in siguranta. In lumina esti admirat. Dar in lumina nu poti “trece pe rosu” pentru ca toata lumea te vede. In lumina nu poti sari in balti. (Imi placea sa sar in balti, in copilarie. Imi place si acum, dar sunt mai mare si e multa lumina.)
Revenind la avantaje, in lumina te bucuri de Numele lui Dumnezeu si incepi sa te lauzi cu dreptatea Lui Dumnezeu. Lumina te constientizeaza cine esti tu si cine este Dumnezeu. Paradoxal, Lumina ne curata urechile spirituale si ne ajuta sa deosebim sunetele emise de diferite instrumente.
Sa umblam in lumina Fetei Lui si azi si maine si in fiecare zi!



Daniela

octombrie 24, 2010

ÎNDELUNGA RĂBDARE

„Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12)

Cârcotaşi cum suntem, ne întrebăm poate de ce ne-o fi cerând Domnul îndelungă răbdare şi nu pur şi simplu răbdare. O primă explicaţie este legată de atitudinea celor faţă de care trebuie să o manifestăm. Atitudine care necesită de multe ori nu o simplă răbdare ci una… îndelungă. E cea mai „comodă” explicaţie.
Dar mai sunt alte două motive care depăşesc, cu siguranţă, pe cel enunţat.
Să ne amintim…
„Roada Duhului… este… îndelunga răbdare” (Galateni 5:22), dar mai ales „când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare…” (1 Petru 3:20)…
Astfel, îndelunga mea răbdare are un „precedent” chiar la Dumnezeu şi este, indubitabil, o roadă a Duhului!
Dacă răbdarea mea este îndelungă doar fiindca „au tras” unii de ea, atunci chiar că am o problemă... Mare...

Anonim