AIDOMA ZILELOR LUI LOT

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel si în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau si se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; si a venit potopul si i-a prăpădit pe toti. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasă din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si în ziua când Se va arăta Fiul omului.” [Luca 17:26]

Citind versetele acestea, mi se pare identic felul de viată al oamenilor de pe vremea lui Lot, cu felul de viată al oamenilor care trăiesc în zilele noastre... si chiar este scris acest cuvânt: aidoma, care înseamă: vizibil, întocmai, cu precizie... altfel spus: vremurile noastre sunt vremurile Fiului omului, vremuri in care multi se cred profeti si se vor autointitula "Hristos", vor face chiar semne si minuni, amăgind pe multi prin lucrarea lor, dar viata lor nu va fi „aidoma” vietii Fiului omului, iar acest lucru va trebui să ne dea de gândit.

De aceea avem nevoie de discernământ, în vremurile acestea, ca să putem deosebi falsul de adevăr, si să nu-i credem decât pe cei care trăiesc ca si Domnul Isus, altfel ne vom rătăci, mergând după ceea ce ei "propovăduiesc", însă nu trăiesc ei însisi ceea ce vorbesc.

Cred că astăzi, mai mult ca oricând, trăim vremurile lui Lot, si văd cum oamenii sunt preocupati cu a face cumpărături, de tot felul, iar aceasta arată si numărul mare de magazine ce se tot deschid, desi oamenii au putine resurse financiare.

Apoi: mancare, bautura, haine, case, masini, lucruri de tot felul, sunt pe primul plan în viata oamenilor, însă nu Împărătia Cerurilor si, preocupati fiind de ele, satan le ocupă timpul, exact asa cum este scris despre vremea lui Lot.

Un alt lucru de remarcat: pe vremea lui Lot se însurau si se măritau, si nu cred că ar fi fost un lucru rău în sine, dar aici este dat ca si exemplu negativ, din pricina preocupării tinerilor de gândul căsătoriei.

Exact ca si pe vremea noastră, tot ceea ce caută un băiat sau o fată astăzi, este să se căsătorească, neapărat, cu orice chip, iar pentru asta investesc timp, energie, suflet, în fel de fel de relatii, de multe ori nepotrivite, care-i conduc la tot felul de păcate, si ajung să se compromită, doar din dorinta de a se căsători…

Însă Dumnezeu cere copiilor Lui să caute mai întâi Împărătia Lui, tineri si tinere deopotrivă, trebuind să-si investească viata pentru Împărătie, nu căutând căsătoria, acesta este partea lui Dumnezeu, El o face pentru cel ce Dumnezeu va dori să se căsătorească, însă satan i-a amăgit asa de rău pe tinerii de azi că, si dacă participă la o lucrare crestină, ei au gândul spre a cunoaste fete sau băieti, mai mult decât de a-L sluji pe Dumnezeu, iar asta înseamnă o inimă împărtită.

Da, exact ca pe vremea lui Lot este si astăzi, si cu părere de rău spun că asa cum a venit atunci potopul si i-a găsit nepregătiti, la fel poate veni mânia lui Dumnezeu in orice clipă si-i va nimici pe cei ce gândesc ca si oamenii din vremea aceea.

Multi spun că trăim vremuri de har, si sunt de acord cu asta, dar harul ne învată să o rupem cu păgânătatea, iar dacă păgânii fac lucrurile acestea, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să trăiască aidoma, fiindcă harul nu va îngădui nimănui să trăiască gândind asa.

De aceea să ne separăm de lume, să nu trăim după gândirea multimii, ci să acceptăm să fim pusi deoparte pentru Dumnezeu si să trăim în sfintenie, încredintati fiind că Dumnezeu va purta de grijă si cu privire la căsătorie, iar preocuparea principală să ne fie la: ziua venirii Lui!

Cristina

FII UN OM DE ÎNCREDERE!

"Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan, si le-a zis: "Duceti-vă de pregătiti-ne Pastele, ca să mâncăm." "Unde voiesti să pregătim?" L-au întrebat ei. El le-a răspuns: "Iată, când veti intra în cetate, vă va iesi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeti după el în casa în care va intra, si spuneti stăpânului casei: "Învătătorul îti zice: Unde este odaia pentru oaspeti, în care să mănânc Pastele cu ucenicii Mei?" Si are să vă arate o odaie mare de sus, asternută gata: acolo să pregătiti Pastele.” [Luca 24:8-12]


Petru si Ioan erau ucenicii Domnului Isus, ca si astăzi, crestini născuti din nou, si acesti ucenici primesc din partea Domnului Isus o sarcină: să se ocupe de organizarea pregătirii unui loc, în care urmau să fie toti, împreună cu Domnul Isus, la masă.
Întrebarea pe care ei o pun Domnului Isus: Unde voiesti să pregătim?" este o intrebare logică, arătându-ne că în acelasi fel trebuie să-l întrebăm si noi pe Domnul Isus, de fiecare dată când facem ceva pentru El, ca să stim exact voia Lui cu privire la locul în care ne întâlnim, si astfel Domnul Isus să stea la masă cu noi.
Însă îmi atrage atentia răpunsul Domnului Isus: "Iată, când veti intra în cetate, vă va iesi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeti după el…”, de fapt, prin acest răspuns, El dorea să-i învete pe cei doi ucenici ai Săi, ce însemna călăuzirea Duhului Sfânt, dorind ca ei să înteleagă cum le vorbeste Duhul în inima, si să-i învete să actioneze auzind înăuntrul lor vocea Domnului Isus, asa că Domnul Isus le dă acel „inexact” răspuns.
Complicat, asa-i? Nu era mai simplu să le fi spus adresa unde se strângea grupul, sau numele bisericii, sau al păstorului?… Asa ar fi găsit si Petru mai usor locul acela! Însă Domnul Isus le dă „semne pe drum”, ca să-i învete să recunoască oamenii duhovnicesti, pe cei plini de Duhul Lui, de Cuvântul Lui, pe oamenii de încredere, pe care se puteau baza apoi, stiind că urmau vremuri rele pentru ucenicii Lui…
Cu sigurantă multi oameni se aflau în cetatea aceea în acea zi, posibil multi aduceau apă pentru familii, însă omul cautat de ei avea un vas pe umeri, nu tinea vasul pe cap, nici în mâini, nici pe spate, ci pe umăr, iar evreii stiind bine ce însemna asta fiindcă si chivotul lui Dumnezeu fusese purtat tot pe umeri, lucrul acesta semnificând responsabilitatea, seriozitatea si discernamântul omului care făcea slujba lui Dumnezeu.
Domnul Isus nu-i trimete la un om care să facă lucrurile de suprafată, în pripă, la un om fără cuvânt, contând pentru el mai mult părerile oamenilor despre el, decât ar fi contat ce spunea Însusi Dumnezeu, ci Domnul Isus i-a trimis la un om de încredere, la un om care avea „vasul plin”, care putea să-i conducă în „camera de sus”, iar acestui om nu-i este specificat numele, întelegând prin asta că oricare am putea fi acel om.
Pentru mine si pentru tine este acest cuvânt, Domnul Isus dorind ca si noi să fim oameni de încredere, să avem vasul plin de Cuvântul Domnului si să-l purtăm pe „umeri”, adică să fim cunoscuti în orasul nostru ca fiind copiii Domnului, ca fiind unii care ne facem cu responsabilitate lucrarea la care am fost chemati si Domnul Isus va trimite la noi multi oameni, care au nevoie de ajutor, ca să le dăm din Apa Vietii si să le arătăm locul unde Domnul Isus vine să cineze cu noi…

Cristina

INCHINA-TE DOMNULUI PRIN ASCULTAREA DE EL (2)

“.…Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” Avraam s-a sculat dis-de-dimineată, a pus saua pe măgar si a luat cu el două slugi si pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot si a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

Si Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneti aici cu măgarul; eu si băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, si apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, si a luat în mână focul si cutitul. Si au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreună înainte”. [Geneza 22:1-6]

Atunci cand ne hotaram sa ascultam de Cel in care credem cu toata fiinta noastra, atunci Dumnezeu ne recompenseaza, ne rasplateste si se bucura de fidelitatea noastra pentru El.

Avraam nu s-a dus cu mana goala sus pe muntele Moria: “a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, si a luat în mână focul si cutitul.”

Atunci cand aduci inaintea Domnului o jertfa si nu una oarecare, ci una placuta, trebuie sa iei cu tine “in spinare” acele lemne, care trebuie sa le duci tu si nu altcineva in locul tau, reprezentand: credinta, siguranta, bucuria, pacea, dragostea, nadejdea, cu acestea iti formezi altarul, focul care este Duhul Sfant, cu el se aprinde jertfa lui Dumnezeu, arzand pacatele din viata ta, greselile care le tot repeti, iar cutitul are si el un rol foarte important, cu el se taie E-ul nostru, lucrurile la care tinem mai mult decat la Dumnezeu, tot felul de “mici” idoli, si ne abandonam cu TOTUL la picioarele Domnului.

Observati ordinea: lemnele, focul si cutitul.

Dumnezeu are in mana Lui, atat focul cat si cutitul. Acestea trebuie sa fie la El, fie ca ne place, fie ca nu. El stie ce sa arda si cat sa taie.

Daca respectam acesti pasi, atunci jertfa noastra va fi de un miros imbietor cu care se va desfata Domnul in care te increzi si pentru care faci lucrul acesta.

Observam ca in Vechiul Testament, Dumnezeu cerea foarte des folosirea jertfelor, punea un mare pret pe acestea ca sa-i fie aduse.

“Avraam s-a sculat dis-de-dimineata.” Si ce a facut, a actionat, n-a mai stat pe ganduri, a renuntat la treburile lui, pentru a-I da prioritate Domnului, punanadu-se deoparte pentru Domnul lui, acolo pe muntele Moria, un loc linistit, unde era doar el si jertfa. Ce frumos!!

Pune-te deoparte pentru Domnul tau, care spui ca-L iubesti, care spui ca-L asculti, slujindu-I. Incarcati “bateriile pe munte” in acel loc unde esti TU si Domnul si tot El se va ingriji de restul lucrurilor, de planurile tale, de nevoile tale. Cand mergi sa te inchini Domnului, cobori altfel de pe munte, esti ca nou, plin de putere, de bucurie, facand lucrurile cu intelepciunea Lui si nu a ta, lupti altfel.

Geneza 22:18: “te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult sământa, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tărmul mării; si sământa ta va stăpâni cetătile vrăjmasilor ei….pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Cand noi ascultam, Dumnezeu promite binecuvantare, promite ca acea samanta fie ea cat de mica, va creste si se va inmulti.

Samanta pacii, a dragostei, a credintei, a nadejdii….aceasta va creste treptat, daca noi ascultam mai intai de Domnul. El nu ramane dator. Aceasta samanta va stapani peste cetatile vrajmasilor tai, peste lucrurile de care simti ca nu mai scapi, care se tin lant de tine de mult timp…Da, aceasta samanta va stapani peste ele, daca crezi si asculti.

Vrei tu sa-ti incepi ziua inchinandu-te Domnului prin ascultarea de El?

Felicia P.-Timisoara