aprilie 12, 2012

CERE-I DOMNULUI CEEA CE AI NEVOIE SI VEI VEDEA CUM LUCREAZA

„Daca ramaneti în Mine, si daca raman în voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.. “[Ioan 15:7]



În timpul iernii anului 1940 sotul Josephinei Knutz, un zugrav si lucrator cu produse textile, a ramas temporar fara lucru. Era un timp deosebit de greu pentru familie; literalmente ei ramanand fara nici un ban. Fiica lor Rachel de numai 18 luni, era în covalescenta dupa ce avusese pneumonie. Pentru ca era foarte slabita, doctorul i-a prescris ca în fiecare zi lui Rachel sa manance un ou fiert. Pentru aceasta familie fara nici un venit si acest lucru neînsemnat pentru unii, era imposibil.

De ce nu te rogi pentru un ou? i-a sugerat un prieten mai tanar. Ei mergeau la Biserica cu regularitate, dar ideea de-a se ruga pentru nevoile lor actuale, era ceva ce nu luasera înca în considerare.

Josephine n-a mai pierdut timpul; plecandu-se pe genunchi a cerut ca Dumnezeu sa-i pregateasca un ou în fiecare zi, pentru fetita ei. Mai tarziu în acea dimineata Josephine a auzit o cotcodaceala venind din partea din spate a gradinii casei lor. De sub niste crengi a aparut o gaina rosie. Ea nu mai vazuse aceasta gaina înainte si nici nu stia cum a ajuns acolo. Pe cand înca privea cu uimire, gaina a plecat în lungul drumului facand acelasi zgomot. Cand s-a uitat sub crengi a observat ca acolo era un ou.

Asa s-a întamplat în fiecare zi mai mult de o saptamana. În acest fel micuta Rachel a avut un ou proaspat în fiecare zi, asa cum mama sa se rugase!

Dupa acest timp, vremea s-a înbunatatit si sotul Josephinei s-a reîntors la lucru. Cand el a început sa lucreze, Josephina s-a uitat pe fereastra sa vada din nou gaina rosie. Aceasta n-a mai venit!

Tu ai vorbit Domnului Isus, despre nevoile tale?



Anonim

aprilie 11, 2012

FII UN PRIMITOR PLIN DE BUNATATE

”Fără plată ati primit, fără plată să dati” (Matei 10:8)



Domnul Isus ne-a poruncit să dăm si să primim. Trebuie să existe un echilibru sănătos între cele două. Porunca Lui de a dărui provoacă egoismul nostru înnăscut. Porunca Lui de a primi ne face realisti în privinta propriilor noastre limitări, dependenta noastră de Dumnezeu si de ceilalti. Pentru unii dintre noi, este mai greu să primim decât să dăruim. Nu avem nici o problemă când dăm idei, când încurajăm, când dăm sfaturi, când oferim sprijin, bani sau chiar când ne dăm pe noi însine. Nu, cea mai mare provocare pentru noi este să învătăm să primim cu bucurie. Primind, recunoastem nevoia noastră de altii si lucrul acesta este greu pentru eul nostru. Totusi prin faptul că primim îi arătăm celui ce dăruieste că are ceva valoros de dăruit; dăm valoare vietii lui. În ochii celui care primeste dătătorul descoperă valoarea vietii lui. De exemplu, când cineva ne oferă un ceas, dar nu-l purtăm niciodată, acel ceas este el primit cu adevărat? Când ni se oferă o idee si nici măcar nu o luăm în calcul, este acea idee apreciată în mod autentic? Când cineva ne prezintă unui prieten, dar îl ignorăm, este acel prieten cu adevărat acceptat?

Primirea este o artă, una care necesită bunătate din partea noastră. Le permite altora să de­vină parte a vietii noastre, si chiar să devenim dependenti de ei în anumite domenii. Din partea noastră ni se cere smerenia de a spune: “Am nevoie de tine; mă faci o persoană mai bună; fără tine nu as fi cine sunt”. Primirea din inimă ne cere să crestem în bunătate. Prea multi oameni se simt răniti si nu mai dăruiesc altă dată pentru că darurile lor nu sunt pretuite. Asa că astăzi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii un primitor plin de bunătate.





Anonim