aprilie 16, 2011

CA SI NICODIM..!

"Nicodim I-a zis: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îti spun, că, dacă nu se naste cineva din apă si din Duh, nu poate să intre în Împărătia lui Dumnezeu. [Ioan 3:4-5]

Nicodim, raportat la zilele noastre, era un cunoscător al Cuvântului lui Dumnezeu, era dintre cei pusi în fată, să predice oamenilor, însă, ascultând vorbele Domnului Isus, Nicodim a fost atras de El, felul Domnului Isus de a predica l-a incantat pe Nicodim, nu mai auzise asa ceva, îi plăcea foarte mult... asa că Nicodim si-a dorit să aibă o convorbire cu Isus, în ascuns, fiindcă se temea de colegii lui teologi, care erau împotriva lui Isus.
Asa că s-a decis să-l viziteze noaptea, ca să nu fie văzut de nimeni, si s-a dus noaptea la Domnul Isus vorbindu-i măgulitor, ca si cum Isus nu stia ce era în inima lui, de aceea Domnul Isus îi vorbeste direct lui Nicodim, spunându-i că: trebuie să se nască din nou, altfel orice ar fi făcut, era degeaba, fiindcă fără nastere din nou nu ajungea la Dumnezeu.
Nicodim se raporta doar la ce vedea, chiar că era învătător al Legii, dar el nu stia ce înseamnă să te nasti din nou, fiindcă tot ce el vedea nu se potrivea deloc cu nasterea, el vedea un trup îmbătrânit, si o mare neputintă, imposibil de regenerat.
Personal cred că Nicodim se vedea prea "mare în ochii lui", fiind un cunoscător al Legii, iar Domnul Isus îi cerea acum să devină "mic în ochii lui", un bebelus spiritual, să o ia de la zero cu Isus si pas cu pas să împlinească ceea ce urma să învete direct de la Isus.
Nasterea din nou reprezintă o hotarare personală de a-i da viata lui Isus, hotărârea că vei face voia Lui, că vei dori să împlinesti Cuvântul, da, e o nastere de Sus. Nicodim n-a inteles si I-a zis Domnului Isus: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" ba chiar se mira, cum era cu putintă asa ceva?
Nasterea din nou regenereaza fiinta, schimbă si transformă viata si gândirea, iar asta se face nu prin ce se vede, ci prin Duhul lui Dumnezeu. Duhul poate da viată din nou, o viată vesnică si prin ea se face diferenta dintre lumea materială si lumea spirituală.
Carnea e carne, e omenesc, e firesc, e puterea limitată de a sta în fata păcatului si de a nu păcătui, dar Duhul este Puterea lui Dumnezeu pusă în fiinta ta, de aceea Isus a spus: trebuie (este obligatoriu), fiindcă El stia că fără nastere din nou este imposibil să ajungi la Dumnezeu si fără ea nu poti lua chipul Domnului Isus pe fata ta.
Nasterea din nou se face în taină, nu stii când si cum lucrează Dumnezeu. Domnul are timpul Lui când îi cercetează pe oameni, când le vorbeste, când îi cheamă, când îi învată, iar apoi le spune că TREBUIE, că acum e momentul să fie nascuti din El, din Duhul Lui, născuti la viată, dar dacă omul refuză, e pierderea lui. Dumnezeu nu obligă pe nimeni, El nu e vinovat că omul L-a refuzat si alege moartea, prin respingerea nasterii din nou...


Cristina



aprilie 15, 2011

ROBUL CREDINCIOS (2)


"Dacă robul va zice: "Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod", atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." [Exod 21:5-6]

Omul care devenea rob, slujea sase ani din silă, de nevoie, iar apoi i se dădea ocazia să fie liber, fără stăpân. Dar dacă robul spunea: ”Eu îmi iubesc sotia si iubesc si pe stăpânul meu” atunci, ca si semn al dragostei sale, urechea lui era străpunsă pe viată… arătând pentru totdeauna că nu de nevoie rămânea el rob, că nu din obligatie îsi slujea el stăpânul, sau sotia …ci de bună voie alesese să rămână în slujba aceea.
Poate o vreme si tu-i slujesti lui Dumnezeu din obligatie, dar la un moment dat vei fi pus în fata unei alegeri: ori hotărăsti că esti liber, fără Stăpân (ceea ce este o iluzie, fiindcă automat esti rob al păcatului), ori devii de bună voie rob Stăpânului (Domnului Isus)… iar asta înseamnă să te hotărăsti că Îl iubesti pe Stăpânul tău si esti gata ca, de bună voie, să Îi dai ascultarea ta pe viată, dorind ca urechea spirituală să-ti fie străpunsă, să poti auzi vocea Stăpânului tău.
Dar astăzi multi oameni spun că slujesc lui Dumnezeu, că fac lucrarea Lui… dar ei nu se supun stăpânilor lor pământesti, nu se supun părintilor lor, sau sotilor lor, sau sefilor lor … si se amăgesc că trăiesc în ascultare de Dumnezeu. Da, doar se amăgesc si atât, fiindcă Dumnezeu nu e om ca să treacă cu vederea ceea ce El a poruncit...
Tu ce faci dacă ai făcut o promisiune unui om, prin căsătorie, si vremea contractului tău nu a expirat, ca să poti fi liber de promisiunea ta… ? Rămâi credincios cuvântului dat? Ti-ai scris promisiunea pe piatră, sau doar pe-o ”hârtie”, despre care multi spun că nu valorează nimic? ...
Felul în care ne vom achita de promisiunile făcute, va vorbi clar, celor din jurul nostru, precum si lui Dumnezeu, despre mărturia vietii noastre si despre integritatea caracterului nostru. De aceea, o promisiune netinută va afecta mărturia celui ce nu si-a respectat cuvântul dat, va întrista si va amărî pe cel fată de care nu ne-am respectat promisiunea si va arăta celor din jur lipsa mărturiei de crestin, care aduce mari daune Împărătiei Cerului.
Dar dacă ne vom tine promisiunile, chiar si în paguba noastră, atunci acesta va fi „semnul” că urechea ne-a fost străpunsă si astfel suntem robi credinciosi Stăpânului, la bine si la greu....
Cristina


aprilie 14, 2011

ROBUL CREDINCIOS (1)

"Dacă robul va zice: "Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod", atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." [Exod 21:5-6]

Domnul Dumnezeu este Credincios si cunoaste cel mai bine inima omului, de aceea s-a gândit la toate lucrurile, care pot pricinui rău omului, si a dat porunci speciale, detaliate, prin care oamenii să înteleagă exact cum să trăiască în pace si armonie.
În vremea Harului, Legea aceasta este scrisă în cugetul nostru si atunci când producem o vătămare aproapelui nostru, sau bunurilor lui, cugetul ne înstiintează că acel lucru nu i-a plăcut Domnului, de aceea avem nevoie ca zilnic să ne punem viata în ordine fată de cei cărora le-am gresit si abia apoi să ne rugăm.
Mă gândesc la pasajul de mai sus, care se referă la robi... si este scris că robul putea fi liber în al saptelea an, însă: „dacă robul va zice: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod”, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.”
Rob înseamnă o persoană aflată într-o dependentă totală fată de stăpân, iar în contextul versetului de mai sus, legea iudaică specifica sase ani de robie, urmând ca în al saptelea an, robului să i se dea drumul.
Dacă la momentul intrării în slujba stăpânului, robul era căsătorit, atunci intra si sotia lui împreună cu el în acea robie, timp de sase ani, iar la momentul când ar fi putut fi liber si ar fi dorit să plece de la stăpânul lui… pleca si sotia lui cu el.
Însă, dacă robul nu era căsătorit si s-ar fi căsătorit în timpul celor sase ani de robie, după expirarea celor sase ani de robie nu era liber decât bărbatul, doar el putea pleca de la stăpân, lăsându-si sotia si copiii în continuare în robie, la acel stăpân.
Posibil că erau si robi care abia asteptau să "scape" de sotia aceea, pe care cu greu o "suportaseră" sase ani, insa, dacă robul îsi iubea sotia si dorea în continuare să rămână împreună cu ea, manifestarea dragostei lui pentru ea trebuia să fie „însemnată”, trebuia să fie vizibilă de toti, printr-un semn pe tocul usii si pe urechea bărbatului aceluia …



Cristina

aprilie 13, 2011

ITI FACI PARTEA TA?

„Acum, dacă veti asculta glasul Meu, si dacă veti păzi legământul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veti fi o împărătie de preoti si un neam sfânt." [Exod 19:5-6]

Citind acest verset m-am tot gândit la modul cum vorbeste Dumnezeu si la felul nostru gresit de a întelege voia Lui... fiindcă de cele mai multe ori Dumnezeu pune o conditie, înaintea unei binecuvântări, ca să ne încerce inima si să vadă dacă suntem ascultători, ca si în cazul acesta, când Dumnezeu spune poporului Lui: „dacă veti asculta… atunci tot ce Am, vă apartine!”.. acest dacă fiind conditia...
Domnul Dumnezeu este neschimbat si asa cum a lucrat va mai lucra, fiindcă El este acelasi astăzi, ca si pe vremea lui Moise, si nu se schimbă după vremuri, generatii sau sisteme politice, ci dacă ne dorim binecuvântarea Lui, atunci trebuie să ascultăm glasul Lui, păzind poruncile Lui…
Am cunoscut persoane care spun ca Dumnezeu sigur va împlini ceea ce le-a promis…, si nu contest asta, însă ciudat este că aceste persoane nu-si schimbă viata după cum le cere Dumnezeu, ci asteaptă în continuare ca Dumnezeu sa-Si împlinească promisiunile fată de ele… se roagă si postesc, apoi iar se roagă si postesc, însă trec ani si nu se întâmplă nimic...
Da, se poate întâmpla să asteptăm mult si bine, dar să asteptăm degeaba, dacă conditia dinaintea promisiunii nu este îndeplinită, fiindcă promisiunea lui Dumnezeu începe cu dacă... asa că mai întâi să ne verificăm viata si să vedem în ce situatie ne găsim? ... Asteptăm doar ca Dumnezeu să-si împlinească promisiunile fată de noi, fără să ne fi sfintit viata mai întâi?... Să verificăm acum dacă am împlinit ceea ce Dumnezeu ne-a cerut, altfel nu am înteles exact ceea ce El a rostit...
Cineva spunea că rugăciunea este ca si o convorbire telefonică: formezi numărul si astepti ca din partea cealaltă să ti se răspundă... abia apoi începi conversatia, stiind că esti ascultat. Dar rugăciunea ta cum este? Răspunde Dumnezeu la "telefonul" tău?... Ridică El "receptorul"?... Sau pentru tine nu e important, fiindcă tu continui să te rogi oricum?... David spunea că dacă ar fi cugetat lucruri nelegiuite nu l-ar fi ascultat Domnul... ! Dar tu, gândesti ca si David, sau nu...?
Dacă nu acceptăm conditia lui Dumnezeu, atunci vom astepta tot atâta vreme cât si Dumnezeu va astepta să ne facem partea… fiindcă fără sfintire nici un om nu va putea sta în fata lui Dumnezeu. Sfintirea înseamnă să fim separati de lucrurile pe care Dumnezeu le urăste, desi pe noi tare mult ne atrag… însă doar dacă trăim în ascultare si în sfintenie vom putea auzi vocea lui Dumnezeu.
Dar dacă cineva nu doreste sa dea importanta sfintirii vietii lui, va pieri, asa cum este scris in v.22: „Preotii, care se apropie de Domnul, să se sfintească si ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea." Da, preotii suntem noi, cei ce rostim Numele Ava (Tată) si cei ce spunem că stăm aproape de Dumnezeu, de aceea să nu ne amăgim, mergând oricum înaintea Lui, ci să apelăm la sângele Domnului Isus, ca să ne sfintească.
Cine ascultă de glasul Domnului Isus si împlineste Cuvantul Lui, asa cum El este scris, va fi iertat, vindecat si eliberat, pentru că El este Credincios si Drept ca să ierte tot ceea ce-I vom mărturisi, si apoi El este si capabil să împlinească tot ce ne-a promis...


Cristina

aprilie 12, 2011

STII CINE ESTE ISUS?

"Pilat L-a întrebat: "Esti Tu Împăratul Iudeilor?" "Da", i-a răspuns Isus, "sunt." [Luca 23:3]

Marele Pilat stă fată în fată cu Domnul Isus si nu-l poate recunoaste, ca fiind Dumnezeul Întrupat, ce trist!... de fapt Pilat îl întreabă pe Domnul Isus dacă El era împăratul iudeilor, si sigur nu gândea că Domnul Isus ar fi fost Împăratul împăratilor, fiindcă asa ar fi trebuit să-l considere si Împăratul lui... dar de mare ce era, Pilat nu putea accepta.
Da, Pilat se credea superior Domnului Isus... si chiar spunea ca el „are putere asupra Domnului Isus”... Câtă eroare...! Ca si în vremurile noastre: multi se cred, ca si Pilat, stăpânii propriilor vieti, considerând că ei pot detine controlul vietilor lor, iar în situatiile când stau si ei fată în fată cu Domnul Isus, „se spală pe mâini” si scapă de El, trimitându-L la altii... crezându-se prea "mari" ca să aibă nevoie de un Mântuitor.
Asa a făcut Pilat, l-a trimis pe Domnul Isus la Irod, Irod fiind fascinat de minuni, nu de Dumnezeul Cel viu... si se gândea ca aceea era ocazia când va vedea împlinită sub ochii lui vreo minune, însă Domnul Isus cunostea inima lui Irod si stia că indiferent ce minune ar fi făcut, Irod n-ar fi crezut, având inima prea împietrita si nimic nu l-ar fi sensibilizat, asa că Domnul Isus a tăcut.
Cred că tăcerea aceasta a Domnului Isus este cheia biruintei. El stia când trebuia să vorbească si când să tacă, arătând astfel că erau prea importante Cuvintele lui Dumnezeu, ca să le irosească înaintea celor ce nu le credeau, posibil că Irod ar fi dispretuit, batjocorit si ironizat chiar si minunile pe care le-ar fi văzut, fiindcă Minunea stătea chiar în fata lui, dar el n-o vedea, de "orb" ce era.
Nici Irod n-a găsit ce să facă cu Domnul Isus, nu l-a acceptat personal si din nou l-a trimis la Pilat, Domnul Isus fiind puntea lor de legătură... Normal, fiindcă viata Domnului Isus are scopul de a uni oamenii, iar acolo unde este prezenta Lui, oamenii se împacă.
Ciudat este că, desi Pilat spune ca Domnul Isus este nevinovat, tot pune să-l bată… de frica multimii, Pilat având un caracter slab si fricos, de vreme ce se temea de oameni, un om fără stabilitate emotională, un om care se lasă prea usor influentat, doar ca să nu-si piardă scaunul de împărat, asa că alege să fie nedrept, eliberându-l pe Baraba, desi stia prea bine Pilat de câte păcate se făcea Baraba vinovat...
Însă, ca sa rămână în gratiile oamenilor, Pilat încalcă dreptatea... exact ca si azi, multi devin una cu răul, doar ca să fie acceptati de multime si ajung chiar să clevetească un nevinovat, si multi au mărturisit mai târziu cum s-au „distrat” pe seama nenorocitilor fără ajutor, doar ca să le facă altora pe plac, desi stiau că aceia erau oameni buni si nevinovati de lucrurile pentru care erau acuzati...
Să nu fim ca si Pilat, să nu ne temem de oameni, ci să apăram dreptatea lui Dumnezeu, mila si neprihănirea, iar atunci când fratii nostri sunt batjocoriti pe nedrept, să nu ne dăm de partea multimii, ci să fim de partea lui Dumnezeu, trăind si noi cum a trăit Domnul Isus si doar asa vom sti cu adevărat cine este El!


Cristina