decembrie 10, 2011

BINECUVANTARILE CERULUI (1)

„Si pe când istorisea Ghehazi împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: "Împărate, domnul meu, iată femeia, si iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." Împăratul a întrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: "Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până acum!" [2 Împărati 8:5-6]



Citind despre Sunamita ajutată în trecut de Elisei, care a mărturisit cu gura ei minunea pe care Dumnezeu o făcuse în viata ei, când în trecut îi înviase fiul, am înteles că Domnul Isus are nevoie si de mărturia mea, de a o vorbi celor de lângă mine, de a povesti lucrarea Lui, dorind să fiu un martor viu si sa vorbesc despre minunile Lui, trăite de mine, asa cum a mărturisit si femeia din Sunem.

Mă gândesc si la curiozitatea împăratului Ioram, de a auzi despre lucrarea lui Dumnezeu si cum insista el la Ghehazi sa-i povestească mai multe lucruri despre Elisei, dar mă gândesc si la impactul pe care l-a avut in inima lui chiar prezenta „minunii” în locul acela, când împăratul, cu urechile lui, a auzit-o pe Sunamita cum confirma ceea ce deja i se povestise despre învierea fiului ei.

Da, stiu că cititul Bibliei este bun ... dar nu doar pentru cunostinte generale, dar stiu că Scriptura ne învată să si ascultăm de Cuvânt, mai stiu si că e bine să mergem la biserică ... fiindcă suntem oameni si trebuie să socializăm, ne face bine să cunoastem alti oameni, să fim în comunitate, să avem cu cine schimba doua cuvinte…

Multi crestini gândesc asa astăzi, de aceea merg la biserică si tot asa am trăit si eu multi ani, crezând că e bine dacă asta fac, si nimic mai mult, de aceea multi crestini azi nu au idee ce înseamnă adevărata părtăsie, n-au idee ce înseamnă realitatea vietii de crestin, ci se străduiesc din răsputeri să nu piardă nici un program de biserică, ca si cum prezenta în biserică ar însemna totul…



Cristina

decembrie 09, 2011

ORBIREA SPIRITUALA (5)

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]



Dumnezeu se poate îndura si de cei orbi spiritual si le poate deschide ochii, dacă ei realizează cât de rău au ajuns, purtând păcatul asupra lor si strigă apoi cu sinceritate la Dumnezeu, cerându-I să-i scape de cei amăgitori. Dar, abia după ce orbilor li se deschid ochii, realizează ei felul gresit în care au trăit, desi se numeau crestini, apoi realizează cât de amăgiti si înselati au fost de oameni si câti au profitat de orbirea lor spirituală, unii chiar au construit clădiri de biserici, în starea de orbi spiritual, iar când s-au trezit au înteles că nu Lui Dumnezeu i-au făcut un favor, ci celor ce au profitat din plin de naivitatea si orbirea lor…

Dumnezeu ne cere să ne rugăm pentru cei orbi spiritual, fiindcă ei se înseală că văd, arătând cât de mult cunosc Scriptura, chiar povestesc despre zecile de cărti pe care le-au citit, sau faptele bune pe care le-au făcut… dar ei nu stiu că sunt orbi spiritual si nu recunosc că nu-si pot vedea păcatul din viata lor, păcat care-i tine înselati si dependenti de învătături nefolositoare, care în loc să-i sfintească, îi coboară si mai rău în păcat…

Da, trăim vremuri de orbire spirituală, trăim vremuri de îndărătnicie si încăpătânare… ca si persoane, ca si familii, ca si biserici, ca si natiune, si în loc să căutăm fata lui Dumnezeu, să ne smerim si să scăpăm de păcatul din inimă, noi ne luptăm cu oamenii care au un mesaj radical, împotriva păcatului, prigonindu-i… Credeti că poate exista o orbire spirituală mai mare decât cea din bisericile noastre…?

Sunt atâtia frati si surori care se invidiază, se urăsc, se clevetesc, profită unii de altii, sunt chiar si păstori care-si însusesc bani din colectă, ca si Ghehazi, sunt profeti care, desi spun „asa vorbeste Domnul!”, se ceartă apoi ca la usa cortului, tipă si strigă, dezbrăcându-se de caracter… si de orice morală crestină.

Dar oare văd doar eu aceste lucruri? Atât de mare să fi ajuns orbirea spirituală de azi încât să acoperim răul în loc să ne pocăim, scotând totul la lumină, iar bărbatii lui Dumnezeu să vorbească de la amvoane împotriva păcatului?... Dar dacă asa va continua starea bisericii, nu e de mirare că va urma cât de curând peste omenire o foamete ca si cea din Samaria… si sigur că Dumnezeu le poate cere oamenilor să se hrănească la propriu cu găinat de porumbel, dacă spiritual ei se hrănesc zilnic cu mizerii, cu clevetiri, cu imoralitate si cu păcate ascunse, murdărind astfel Numele Sfânt al Domnului Isus!

Femeia din Sunem putea vedea adevărul, ea nu era oarbă spiritual, ci stia că Elisei este un om sfânt, de aceea să-i cerem Domnului Isus să ne ajute să ne vedem starea inimii, El să ne arate fiecăruia starea spirituală în care trăim, de orbire spirituală sau de trezire spirituală, iar dacă starea reală este de orbire, atunci să acceptăm sfatul lui Dumnezeu: să ne pocăim si să revenim la Tatăl, spunând: „am fost orb, dar acum văd!”… Amin!



 Cristina

AMR : 0 MEDITATII

decembrie 08, 2011

ORBIREA SPIRITUALA (4)

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]



Foarte grele întrebări si cu sigurantă că nu-ti mai vine să acoperi păcatul si să faci pe „sfântul” când stii că îl minti pe Dumnezeu cu trăirea ta, făcând totul de ochii lumii… Astfel că povestea lui Ghehazi trebuie să ne provoace să nu mai gândim superficial, ci să ne gândim foarte serios la modul cum ne trăim viata de crestin…, altfel vom fi orbi spiritual, ca si Ghehazi.

Lepra lui Ghehazi a fost consecinta trăirii lui în păcat, iar lucrul acesta trebuie să ne pună în fata unei realităti de necontestat, si chiar că cel mai mult ne place să spunem că Dumnezeu este Dragoste, Iubire, Milă, Compasiune, Ajutor si Mângâiere, că El vede totul, aude totul si stie totul ... trebuie să ne lipim pe inimă si faptul că Dumnezeu este Sfânt, Sfânt, Sfânt, de aceea e vremea să constientizăm cât de Drept este Domnul Isus. 

Domnul Dumnezeu nu se joacă cu păcatul si nici cu cei ce fac pe „sfântul” cu El, fiindcă viata cu El nu este un teatru ieftin si nici nu s-ar lăsa Dumnezeu „mituit” pentru a ne trece păcatul cu vederea. Nu!... Ci viata cu El este o realitate de mă înfior numai gândindu-mă ce s-ar întâmpla dacă astăzi lepra ar apărea ca pedeapsă a urii, a actiunilor si gândurilor noastre… si pentru că nu se vede în exterior, multi poartă păcatul în inimile lor.

Este scris în Maleahi 3:10: "Aduceti însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneti-Mă astfel la încercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, si dacă nu voi turna peste voi belsug de binecuvântare... dar mă întreb: toate bisericile de azi reprezintă Casa lui Dumnezeu?... Sau Casa Lui este doar locul unde locuieste El?

Locuieste nelegiuirea unită cu sărbătoarea, locuieste întunericul împreună cu lumina? Sigur ca nu! Iar dacă putem noi, ca si oameni, să ne mutăm în altă casă si să lăsăm altora vechea casă, oare nu se poate muta si Dumnezeu în locuri unde găseste curătie de inimă si sfintire, lăsând păstorilor corupti bisericile acelea? Dar nu ne este Templul lui Solomon un exemplu? A locuit Dumnezeu totdeauna în casa aceea, numită Templul Lui? …

Asadar, zeciuiala lui Dumnezeu se dă incluzând toate cele patru categorii specificate în Cuvânt, dar în asa fel să nu stie stânga ce face dreapta... fiindcă nu spune Scriptura să ne evidentiem numele în nici un fel, iar levitii care ar trebui să primească "zeciuiala" sunt doar oamenii sfinti, care vorbesc despre sfintire si trăiesc ei însisi sfintirea, ca si Elisei, iar noi avem ce învăta de la ei, omul sfânt fiind o mare binecuvântare pentru noi.

E nevoie de discernământ cu privire la acest lucru, dar din pricina orbirii spirituale oamenii si-au pierdut discernământul si nu pot auzi azi vocea Duhului Sfânt... astfel se fac vinovati de necredinciosie fată de Cel ce ne dă totul, si de aceea, din nestiintă, cu banii lor zidesc împărătia minciunii.





Cristina

decembrie 07, 2011

ORBIREA SPIRITUALA (3)

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]



Este scris că  "1. levitul, 2. străinul, 3. orfanul si 4. văduva, care sunt în „cetătile” noastre, să mănânce si să se sature din darurile noastre, pentru ca Domnul Dumnezeul să ne binecuvânteze în toate lucrările pe care le vom face cu mâinile noastre.”

Străinul, orfanul si văduva sunt categorii usor de reperat, dar si cele mai neglijate astăzi, din păcate, însă, subiectul greu de recunoscut este "levitul"... si oare cine este acesta? … Însă, femeia din Sunem stia că Elisei este levitul, omul sfânt al lui Dumnezeu, fiindcă ea nu-l considera levit pe cel ce doar se numea slujitorul Domnului, dar era corupt, lenes, invidios, clevetitor, dornic de câstig sau manipulator... Nu!

Ci ea l-a considerat levit pe Elisei, el nefiind un om cu inima împărtită, de aceea „zeciuiala” femeii din Sunem a fost folosită pentru a construi o cameră lui Elisei, în casa ei, si nu o biserică, stiind că astfel ea îl va cinsti pe Dumnezeu cu venitul ei.

M-am întrebat si eu dacă am discernământ în ce priveste zeciuiala si daca banii dăruiti de mine în biserică merg unde ar trebui…, auzind tot felul de lucruri despre zeciuieli... fiindcă toti stim despre coruptia în care trăim, dar Domnul mi-a spus că se va ocupa El Însusi de problema aceasta si de toti slujitorii corupti, care folosesc banii Lui într-un mod necuvenit… fiindcă Dumnezeu cu sigurantă va trage la răspundere pe slujitorii necredinciosi Lui.

Astfel am citit despre Ghehazi, slujitorul lui Elisei, si primul gând care îmi trece prin minte când mă gândesc la Ghehazi, este că pentru Elisei a fost o pierdere de vreme să investească Cuvântul lui Dumnezeu în Ghehazi… că Elisei si-a pierdut vremea degeaba cu el atâtia ani, fiindcă Ghehazi nu s-a schimbat cu nimic, ci a continuat să ascundă păcatul în inima lui, iubirea de bani, desi stia clar despre consecintele păcatului, că doar despre asta predica si Elisei…

Dar oare de ce a îngăduit Domnul să îl lase pe Ghehazi să stea atâta timp lângă Elisei si să nu se prindă nimic de el? Nu putea Dumnezeu să lase pe un alt tânăr lângă Elisei, pe unul care ar fi sorbit orice vorbă a lui Elisei, si care ar fi continuat să trăiască ca si învătătorul lui, după ce Elisei ar fi murit?

Ce-o fi simtit Elisei când Ghehazi a plecat alb ca zăpada de lângă el, fiind plin de lepră? Ce-o fi fost în sufletul lui Ghehazi? O fi realizat Ghehazi că nu te poti juca cu Dumnezeu? O fi constientizat el că viata cu Dumnezeu nu înseamnă venit mare, lăudărosie si nici boierie de pe urma Lui? Dar de ce nu i-a fost dată lepra pe când se ducea după Naaman? De ce nu i-a fost dată când lua bani de la Naaman? O fi stiut Naaman despre ce-a urmat? Oare Ghehazi a constientizat că Dumnezeu căruia i se închina Elisei, Cel despre care stia si el că este Viu, este si drept si pedepseste minciuna si fătărnicia? 



Cristina

decembrie 06, 2011

ORBIREA SPIRITUALA (2)

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]



Poate până acum am crezut că satan aduce orbirea spirituală peste oameni, însă, citind 2 Împărati 6:8-33, observăm că orbirea spirituală vine de la Dumnezeu, ca si o consecintă a păcatului din inima omului, si Dumnezeu nu doar că o permite, ci „îl loveste” pe om cu această boală, cu orbire spirituală, care-i provoacă celui orb multă durere fizică, sufletească si emotională, păcatul distrugând omul pe toate planurile.

Cine este orb spiritual va bâjbâi si nu va găsi calea adevărată, amăgit fiind de tot felul de învătături, căutând diferite căi, acceptând mesajele unor „slujitori” care vor spune: „ Nu e chiar asa, nu fii prea sfânt, sigur mai sunt si alte căi, nu poate fi chiar asa de strâmtă calea spre Cer!”…, dar pentru că ei sunt orbi spiritual, de aceea se lasă repede amăgiti de tot felul de mesaje emotionale, de „profeti si învătători”, care par să le vorbească bine din Cuvânt, dar care ei însisi nu practică sfintirea în trăirea lor, ci doar atrag membri în congregatiile lor, impunând reguli, mai degrabă decât să-i ajute pe oameni să împlinească poruncile Domnului.

Orbirea spirituală îl face pe om să-i meargă din ce în ce mai rău, si astfel oamenii sunt amăgiti să dea bani multi bisericilor, învătati fiind că zeciuiala trebuie să meargă la „casa Domnului”, dar de orbi ce sunt ei nici nu mai stiu unde locuieste Dumnezeu, ci îsi etalează faptele, să fie cunoscute de toti, demonstrând doar o evlavie de exterior, însă cei orbi spiritual se trezesc apoi deznădăjduiti în mijlocul nenorocirii lor…

Femeia din Sunem a cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu si cred că ea citise Deuteronom 14:22-29 unde scrie clar despre zeciuială, Domnul numind patru categorii de oameni la care ar trebui să ne dăm zeciuielile, de aceea e nevoie să ne folosim de Cuvântul lui Dumnezeu, care este Îndreptarul după care trebuie să ne aliniem.





Cristina

decembrie 05, 2011

ORBIREA SPIRITUALA (1)


Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]



 Si mă întreb: dar cum de era atât de sigură femeia aceasta că Elisei era omul lui Dumnezeu? De unde putea ea stii că acesta era un om sfânt, pentru care putea investi, ca să-i construiască o cameră în casa lor?...

Despre proorocul Elisei stim că le vorbea oamenilor un mesaj curat, de pocăintă, specificând si despre mânia lui Dumnezeu peste cei ce nu doreau să se curătească de păcatele lor, mesajele lui auzindu-le si femeia din Sunem, el vorbind adevărul despre idolatria poporului lui Dumnezeu, si de aceea Elisei nu era iubit de cei ce trăiau în păcat, dar Dumnezeu îl păzea, El urmând să-si împlinească Cuvântul rostit prin gura acestui profet.

Dumnezeu deschide ochii si tot El închide ochii oamenilor, aducând orbire peste oameni, fiind vorba de vedere spirituală în acest text, dar este scris că cei ce se închină idolilor au ochi dar nu văd, au urechi dar nu aud, de fapt ei devin exact ca si idolul căruia i se închină…

Asadar, cine are păcat in inimă este un închinător la idoli, fie că este constient fie că nu este constient de lucrul acesta, de aceea nu poate avea discernământ, nestiind cine este sfânt si cine nu, fiindcă lucrul care-l preocupă pe om devine idol în inima lui si îi ia locul lui Dumnezeu, si din pricina păcatului, „Domnul i-a lovit cu orbire pe cei din Samaria!” si pe toti cei ce astăzi încă îsi permit păcat în inimile lor.

Dar omul treaz spiritual este omul care vede în lumea spirituală, care are discernământ, iar pentru lucrul acesta nu contează pozitia lui socială, sărăcia sau bogătia… nu, ci contează doar inima curată, în Matei 5:8 scriind: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”



Cristina