aprilie 16, 2015

MARETIA LUI DUMNEZEU IN NATURA

“Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde.” [2 Cronici 6:18]

 

Fiinta umana este limitata in cuprinderea maretiei lui Dumnezeu. Am stat vreodata uimiti in fata maretiei creatiei lui Dumnezeu sau in fata minunilor naturii? Am admirat intr-o noapte cerul instelat sau am privit un abis creat de mana lui Dumnezeu? Am stat vreodata pe malul marii admirand venirea si plecarea valurilor in larg? In toate aceste lucruri care ne inconjoara trebuie sa recunoastem maretia lui Dumnezeu.

Multe lucruri din creatie sunt si vor ramane enigme pentru noi. Omul insusi este ceva necunoscut pe deplin. Tot de nepatruns ramane pentru noi si lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu. In aceasta privinta ne aflam in fata unei mari lucrari aducand elogiul inimilor Aceluia care este Initiatorul mantuirii noastre. Fiecare rascumparat se poate apropia de Cel pe care cerul  nu-L poate cuprinde si faptura nu-L intelege, dar care S-a descoperit deplin in Fiul Sau.

Dumnezeu intinde mana tuturor oamenilor, ca sa-i aduca la mantuire. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu va umple vesnic cu admiratie gandurile noastre. Dar chiar de aici, de pe pamant putem sa ne ocupam cu planul lui Dumnezeu, asa cum este el prezentat in Cuvantul Sau.