noiembrie 22, 2013

TU CUM TE DEDICI IN LUCRARE?


“Domnul a facut lucruri mari pentru ei! Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noi, de aceea suntem plini de bucurie.” [Psalmul126 2-3]

 

     O familie de studenti sud-coreeni, a intrat într-o zi în biroul  decanului colegiului biblic la care învatau, cerându-i ajutorul pentru a dschide o biserica pentru coreenii din zona. “Eu si sotia mea, i-a marturisit Sang Kayo Lee decanului, înainte de a veni sa va cerem ajutorul ne-am rugat o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara, cerându-I lui Dumnezeu sa ne dea putere si ajutor în aceasta slujire.” Pentru ca atunci când i-a auzit, decanul a ramas fara cuvinte, sotia lui Lee, a continuat spunând: „da; ne-am rugat cu credinciosie o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara! Credem cu tarie ca Dumnezeu doreste sa începem aceasta lucrare pentru coreenii din Arkansas si avem nevoie de  multa putere!” Dupa aceasta marturisire decanul Wilke, a înteles masura dedicarii celor doi soti, dar n-a uitat faptul ca ei aveau înca mari probleme pentru a comunica în limba engleza, si multe nevoi financiare pentru a-si acoperi costurile de scolarizare. De aceea i-a întrebat: „v-ati gândit bine când ati luat aceasta decizie? În aceasta zona nu sunt asa de multi coreeni. Am facut multe investigatii, i-au marturisit atunci cei doi soti si am descoperit ca în orasul nostru sunt aproape 400 de coreeni. Noi însa putem calatori pâna la 100 de kilometri în fiecare directie, pentru a începe grupe de studii si pentru coreenii din localitatile din jur. Acesti coreeni despre care îmi vorbiti, sunt crestini; a continuat cu întrebarile decanul? Foarte putini dintre ei; i-a raspuns Lee. Dar noi am dori sa-i conducem pe toti la Hristos. Pentru aceasta, am hotarât deja programul întâlnirilor: duminica dupamasa ne vom întâlni pentru închinare în capela colegiului care nu este folosita, vineri seara vom avea o seara de rugaciune într-o biserica din oras, iar sâmbata seara vom avea studiu biblic în orasul vecin! Când le-a vazut entuziasmul, decanul i-a întrebat înca odata: „atunci cu ce va pot ajuta? În momentul când se astepta sa-i auda cerându-i lucruri materiale, bani, haine, sau cauciucuri pentru masina lor, decanul a fost foarte surprins când Lee i-a spus: „n-avem nevoie de bani, si nici de nimic altceva, fiindca Dumnezeu ne poarta de grija de toate aceste nevoi. Avem însa mare nevoie de rugaciune, i-au raspuns cei doi soti la unison. Lucrarea pe care dorim sa o facem este asa de mare, încât ne trebuie multa putere. Constienti de aceasta mare nevoie, am venit sa va cerem sa va rugati pentru noi si sa ne dati binecuvântarea!”

     Dupa acesata marturisire, cei doi soti împreuna cu decanul s-au prins de mâini si s-au rugat cu multa ardoare, ca Dumnezeu sa-i întareasca si sa le deschida usi, sa poata împlini slujirea care le-a fost descoperita. Dupa numai câteva luni, cei doi soti s-au întors în biroul decanului si i-au spus ca au deja 24 de coreeni care s-au hotarât pentru Domnul, iar unii vin de pâna la 100 de kilometri, ca sa fie prezenti la închinare.

     Dumnezeu asculta rugaciunile, nu-i asa?

     “Când i-am auzit pe cei doi soti vorbind, marturisea adesea decanul, simteam puterea Duhului Sfânt, care ne atingea inimile, si mâna lui Dumnezeu care începuse deja sa lucreze în biserica pe care ei doreau s-o deschida pentru conationalii lor. Acest lucru s-a întâmplat, nu datorita studiilor pe care ei le parcursesera, sau a resurselor materiale de care dispuneau, ci datorita dedicarii lor pentru Domnul si pentru lucrarea pe care au înteles  ca trebuie s-o împlineasca.”

        Tu cum iti dedici viata pentru slujire? Ce sacrificii faci? Iti rezervi timp pentru Domnul, pentru slujire? Dumnezeu sa ne dea putere sa ne facem timp pentru Dumnezeul nostru si sa ne implicam cu tot ce putem in lucrarea la care El ne cheama!

noiembrie 21, 2013

AI PRET IN OCHII LUI


“Alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar sa ne însufleteasca pe toti, cari suntem desavârsiti; si daca în vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si în aceasta privinta.” [Filipeni 3:14-15]

 

     Laurence Welk, un renumit acordeonist si producator de spectacole din Statele Unite, a povestit ca în copilarie a fost tot timpul fascinat de acordeonul tatalui sau, pe care acesta si-l cumparase din Germania.  Multa vreme tatal sau nu l-a lasat sa se atinga de acordeon, pentru ca se temea ca nu cumva acesta sa se strice. Când a trecut în clasa a IV-a, Laurence a facut apendicita perforata si a stat câteva saptamâni în spital. Când a fost externat din spital, pentru ca sa-i treaca mai usor timpul de covalescenta, tatal sau i-a permis sa cânte la acordeon. Atunci a fost prima data când Laurence a învatat notele si clapele acordeonului care le redau. Când însa s-a facut bine, tatal sau nu l-a mai lasat sa se atinga de acordeon, pentru ca se temea ca acesta sa nu se strice. De aceea i-a cumparat lui Laurence un acordeon de numai 15 dolari, care era mai mult o jucarie. Desi entuziasmul lui Laurence a fost deosebit de mare la început, în numai câteva zile noul acordeon s-a stricat. Dezamagit de cele întâmplate, Laurence i-a cerut tatalui sa-i cumpere un acordeon adevarat, urmând ca sa-i returneze cei 400 de dolari, atunci când avea sa-i câstige cântând la evenimente. În numai câteva luni, Laurence a reusit sa-i returneze tatalui, banii pe care îi împrumutase, iar cu fiecare petrecere la care participa, era tot mai apreciat. Cel mai greu moment din viata lui, s-a petrecut însa la vârsta de 21 de ani, când a fost invitat cu formatia pe care si-o formase, sa cânte la un spectacol în Dakota de Sud, unde a fost invitata si o orchestra renumita. Acordeonistul din acea formatie, l-a descurajat însa pe Laurence, spunându-i ca nu-i bun de nimic si daca i-ar fi permis, el l-ar scoate din spectacol, pentru ca nu cumva sa-i dezamageasca pe cei ce-l vor asculta. Fara a se lasa prins de descurajare, Laurence si-a continuat însa prezentarea, bucurându-se chiar si de o mare apreciere. Fiind invitat la un show de televiziune, a avut un asa de mare succes, încât din anul 1955 i s-a încredintat sa realizeze emisiuni saptamânale, ce au ajuns la un moment dat sa fie urmarite de peste 40 de milioane de telespectatori. Se poate ca Laurence Welk sa nu fi fost un mare muzician, dar a avut un talent primit de la Dumnezeu, pe care l-a pus în slujba semenilor, depasind toate obstacolele si orice descurajare.

     Daca în aceasta zi te simti descurajat si neapreciat de cei din jurul tau, nu uita ca Dumnezeu vede o valoare în fiecare dintre noi, pentru ca ne-a înzestrat cu daruri unice.

noiembrie 20, 2013

”DU-TE DE FA SI TU LA FEL!”


“Care dintre acesti trei, ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui cazut între tâlhari? „Cel ce si-a facut mila cu el”, a raspuns învatatorul Legii. „Du-te de fa si tu la fel”, i-a zis Isus.” [Luca 10:36-37]

 

     Într-o zi un angajat a venit la serviciu cu o ora mai târziu. Pentru ca era zgâriat si plin de vânatai pe fata si pe coate, seful sau l-a întrebat: „John; ce-ai patit de ai ajuns în halul acesta?” “Ma grabeam sa ajung la servici, i-a raspuns angajatul, si-am alunecat pe scari, cazând de pe o treapta pe alta tot etajul! Si asta ti-a luat o ora; a continuat cu întrebarile seful?”

     Nu-i nici un pic de mila în atitudinea sefului, nu-i asa?

     Acelasi lucru s-a întâmplat si în cazul preotului si-al levitului despre care a vorbit Domnul Isus în cea mai cunoscuta pilda pe care a spus-o. Acestia, desi au vazut durerea celui cazut între tâlhari, au trecut înainte pe alaturi, ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Domnul Isus ne-a aratat însa ce înseamna a avea mila de cei aflati în suferinta, atunci când îl prezinta pe acel samaritean, care desi era în calatorie, s-a oprit lânga cel cazut, i-a legat ranile, dupa ce le-a uns cu untdelemn si l-a dus la un han. Dupa ce s-a asigurat ca totul este în ordine, acesl samaritean l-a platit pe hangiu ca sa-i poarte de grija celui aflat în suferinta, pâna ce avea sa se faca bine.

     Dupa ce a prezentat marturia Samariteanului, Domnul Isus a spus celui ce voia sa stie cine îi este aproapele: „ du-te de fa si tu la fel!”

     Cine-ti este aproapele care asteapta în aceasta zi un semn de mila si dragoste din partea ta? Du-te si fa-i si tu la fel!

noiembrie 19, 2013

ADEVARATA CREDINTA


“Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou. Vântul sufla încotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici încotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” [Ioan 3:7-8]

 

     Cu totii stim ca în timpul vietii, fiecare dintre noi trebuie sa avem un moment când sa ne marturisim credinta personala în Hristos. Credinta nu-i ceva ce mostenim de la parinti, sau împrumutam de la prieteni, ci este o virtute personala. La o conferinta de echipare spirituala a slujitorilor crestini, Harry Emerson Fosdick, a facut o declaratie surprinzatoare spunând: „ foarte multi dintre membrii bisericilor evanghelice de astazi, sunt crestini de mâna a doua. Acestia se numesc crestini fiindca s-au nascut în familii crestine, sau au ajuns în biserica datorita faptului ca s-au casatorit cu o persoana credincioasa sau si-au urmat prietenii crestini. Domnul Isus ne cheama însa ca fiecare dintre noi sa fim crestini de prima mâna.

     În adâncul inimii sale, Nicodim stia ca numai o persoana trimisa de Dumnezeu, poate sa faca minuni. Desi auzise depre ceea ce facuse Domnul în cetatile prin care trecuse, pâna în noaptea în care a venit la Domnul, a fost însa orbit spiritual. De aceea Domnul Isus i-a spus :” noi vorbim ce stim si marturisim ce am vazut; si voi nu primiti marturia noastra!” Desi avea atâtea marturii, Nicodim înca se mai lupta în inima lui cu lucrurile despre care Domnul Isus îi vorbise. Când Domnul i-a zis:” trebuie sa va nasteti din nou, el a ascultat cele spuse, dar n-a înteles, sau nu voia sa înteleaga. Din aceasta cauza a întrebat: „ cum se poate naste înca o data un om batrân? Poate el sa intre în pântecele maicii sale si sa se nasca înca o data?” Desi Domnul Isus îi spusese lui Nicodim adevarul, el înca nu putea sa-l creada. În viata lui, a venit însa un moment când prin credinta a acceptat ca Domnul Isus este Fiul luiDumnezeu, si-a aratat acest fapt în mod public, atunci când a pregatit trupul Domnului pentru îngropare.

     Daca înca te mai lupti cu întrebari si framântari cu privire la Hristos, nu uita ca si-n viata ta trebuie sa fie un moment în care sa accepti ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu si Mântuitorul tau personal. În acest fel vei dobândi o credinta personala, de mâna întîi, pentru ca adevarata credinta nu-i de împrumut si nici nu se mosteneste.

noiembrie 18, 2013

CARE E HOTARAREA TA PENTRU AZI?


“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de fata Ta? Daca ma voi sui în cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca în locuinta mortilor, iata-Te si acolo.” [Psalmul 139:7-8]

 

     În timpul unei cruciade organizate de evanghelistul Billy Graham în Seattle, a fost invitata o mama care sa vorbeasca despre moartea fiului sau. Când a ajuns la microfon, Shirley Lausing, a marturisit în fata întregei audiente ca fiul ei John Kendall Morgan, ofiter în armata americana. A fost chemat sa lupte în misiunea „Furtuna în desert.”

     “Desi fiul meu si-a predat viata lui Hristos din copilarie, a continuat mama, în acel moment n-am dat prea mare importanta acelei hotarâri. Acum când el nu mai este în viata înteleg mult mai bine cât de mare a fost pentru el acea zi. Acum câteva saptamâni când doi ofiteri din armata Americana, au sunat la usa apartamentului în care locuim si ne-au anuntat de moartea fiului nostru, a carui elicopter a fost doborât de focul inamic, pentru noi a fost o mare tragedie. Amintindu-ne însa de hotarârea pe care o luase în copilarie pentru a-L urma pe Hristos, în mijlocul acestei mari dureri am fost mângaiati si întariti de Dumnezeu. Când John a plecat spre avion ca sa zboare spre baza din Arabia Saudita, i-a dat prietenei sale Lisa, un almanah ce continea poze cu rochii de mireasa şi meniuri pentru sarbatoarea nuntii, cerându-i ca pâna se va întoarce sa-si aleaga rochia de mireasa.”

      Dupa ce a facut aceasta marturisire Shirley s-a oprit si cu adânca durere a spus: ”aceasta nunta atât de asteptata pentru noi, n-a mai avut loc, pentru ca fiul nostru a mers la o alta sarbatoare de nunta! Va spun aceste cuvinte varsându-mi inima înaintea voastra, întarita numai de puterea lui Dumnezeu, pentru ca altfel n-as fi reusit sa stau în picioare. Ceea ce ne-a mângaiat cel mai mult, au fost însa cuvintele pe care fiul nostru le-a scris în doua scrisori, una adresata noua iar cealalta prietenei sale. Cu trei saptamâni înainte de moartea sa, el a scris aceste scrisori pe care le-a ascuns în bagaje. În scrisoarea pe care ne-a adresat-o noua, fiul nostru ne-a scris: ”în cazul în care va trebui sa deschideti aceasta scrisoare, sa nu va îngrijorati si sa nu plângeti. Eu sunt mai bine ca oricând, si acum stiu ceva ce voi înca nu puteti întelege. Stiu cum arat cerul si ce înseamna adevarata sarbatoare de nunta! Pentru ca nimeni nu stie ceea ce-i poate aduce ziua de mâine, fiecare dintre voi, a continuat ea, trebuie sa luati aceiasi decizie pe care si fiul meu a luat-o!

    ESTI GATA SA IEI ACEEASI DECIZIE?