FII UN VITEAZ INTRE VITEJI !!! (1)

„David ajungea din ce în ce mai mare, si Domnul ostirilor era cu el. Iată căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David, si care l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-si întărească stăpânirea, ca să-l pună împărat, după cuvântul Domnului cu privire la Israel. Iată, după numărul lor, vitejii care erau în slujba lui David. Iasobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El si-a învârtit sulita peste trei sute de oameni pe care i-a omorât dintr-o singură dată. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici. El era cu David la Pas-Damim, unde se strânseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz: si poporul fugea dinaintea Filistenilor. S-au asezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, si au bătut pe Filisteni. Si Domnul a dat o mare izbăvire.” [1 CRONICI 11:9-14]

“Toata Scriptura este de folos….” Deci si textul de mai sus ,care imi place asa de mult si prin care ,eu cred, Dumnezeu vrea sa ne transnita ceva..

Se spune despre David, la versetul 9 ca „ajungea din ce in ce mai mare …si Dumnezeu era cu el”! In primul rand nu prea poti sa ajungi “mare” de unul singur! Numai daca nu cumva ai o chemare speciala de a ajunge “mare “ intr-un mod singuratic! (dar si atunci tot ai nevoie de ajutor –in mod sigur!) Daca ne uitam la versetele ce urmeaza, observam ca DAVID A AVUT O ECHIPA !!! Si inca una foarte buna!! Tu ai o echipa, „joci” in ea sau esti rezerva?.. stiti cand e buna a 5 –a roata la masina...? Exact atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea !!!! Pana atunci pare „un bagaj in plus ”- nimic nu e ceea ce pare!

Vedem ca David a avut exact ceea ce ii trebuia : o echipa ! Dar nu de ciurucuri...nu de rebuturi ci de viteji! Da O ECHIPA DE VITEJII !!! Exact ce-i trebuia! Pentru consolidarea Imparatiei.. pentru ocrotire dar si pentru „extindere”. Si vreau sa stii ceva : Vitejii trebuie pretuiti!! Ai pierdut vitejii, esti condamnat la infrangere ! Si de ce sa nu pastrezi ce Dumnezeu ti-a dat?

Poate tu esti unul dintre viteji, sau poate ai un prieten viteaz sau poate cresti asemenea unui viteaz (viteaza), oricum ar fi - primeste un sfat :fi integru, loial principiilor sfinte si lasa-le sa-ti calauzeasca viata ...iar „faptele de vitejie ” vor rasari ca din pamant! Poate zici :”ei bine eu nu sunt nici viteaz/viteaza si nici in devenire nu prea ma ajuta ce spui!

Preaiubitule, fie chiar si asa si tot pentru tine este : Chiar daca nu esti ”Antrenor de viteji” sau „viteaz de profesie”, chiar daca nu esti pe banca „rotilor” de rezerva.. aseaza-te „IN GALERIE”! Nici nu realizezi cat de mult face INCURAJAREA!..! Daca toti „invingatorii„ ar putea sa iti spuna cat de mult au fost „electrizati” de vocile celor din tribune ...in timp ce ei isi riscau vietile in arena ...nu ai mai gandi ci ai „striga”, vocea ta conteaza ...glasul tau conteaza ...daca prin ureche coboara in inima cuiva si produce acolo „o furtuna de putere ” esti fericit! Considera-te co-luptator,co-egal, totul se completeaza asa de frumos cand colaborezi si co(e)laborezi cu Duhul Sfant! Slava Domnului !

N.B. - tr mag.

HARUL MEU ÎTI ESTE DE AJUNS!

“ […] Harul Meu îti este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvarsită.” [2 Corinteni 12:9]

Fie că vrem sau nu, momentele dificile fac parte din viata noastră pe acest pămînt. Clipele în care ne simtim vulnerabili sau poate chiar neputinciosi în fata problemelor acumulate pe parcursul unei singure zi, sunt nelipsite din viata fiecăruia dintre noi.

Cu sigurantă si tu ai experimentat acest lucru si nu esti străin fată de toate acestea… Aminteste-ti, numai, cît de mult ti-ai fi dorit, ca cineva să îti fie alături, să te asculte si să-ti dea o sperantă, să-ti spună o vorbă de mîngîiere, atunci cînd ai primit o veste ce te-a marcat pentru o bună bucată de timp.

Biblia ne arată că Dumnezeu doreste să fie Acea Persoană care să ne fie alături si El îti spune astăzi: “ […] Harul Meu îti este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrsită.” Acelasi lucru i l-a spus lui Pavel si ti-l spune si tie astăzi!

Deci nu uita: Chiar dacă situatia pare să te depăsească, Dumnezeu îti spune: “ […] căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrsită.”

Binecuvîntat să fie Domnul, căci chiar si atunci cînd suntem slabi, datorită dragostei Sale, totusi suntem tari! „ [...] căci cînd sunt slab, atunci sunt tare. “ [2Corinteni 12:10b]

Anonim

ACCEPTA HRANA CURATA(2)

"Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Si nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Împărati 4:41]

Da, e drept că adevărul doare, de aceea unii îl refuză, scuzându-se: „dar si eu sunt crestin! Nu cred că e chiar asa, nu cred că e doar Calea asta, trebuie să fie si altele mai „usoare”!...” totusi, dacă nu-ti scoti păcatul la lumină, prin mărturisire, stând fată în fată cu un om al lui Dumnezeu, păcatul te va „lega de picioare” si-ti va aduce moarte vesnică.

Multumesc astăzi Domnului Isus pentru acestă cale strâmtă, a mărturisirii păcatului fată în fată cu un om al lui Dumnezeu, o cale pe care cu greu m-a convins El să merg pe ea… si îi multumesc că tot El a scos omul acela în fata mea, fiindcă sunt si azi multi "lupi răpitori" chiar că par trimisi de Dumnezeu... dar celui cu inima sinceră Dumnezeu îi răspunde la rugăciuni...

Îmi amintesc cum deseori ziceam si eu (ca si fariseii de pe vremea Domnului Isus): „Eu sunt copil de Dumnezeu, nu cred că doar asa… cum spun acestia… ajung în Cer... Nu e Domnul Isus pentru toti la fel?” dar vorbeam asa pentru că nu vroiam să mă smeresc, si nimeni nu m-ar fi convins vreodată să mă întorc si să-mi pun trecutul în ordine, să spun: „iartă-mă” celor cărora le-am gresit, sau să accept să-i iert pe cei care au gresit fată de mine… până n-am acceptat să merg pe calea aceasta, a mărturisirii păcatului meu, fată în fată cu un om al lui Dumnezeu… si, desi a fost greu… merită!

Cristina

ACCEPTA HRANA CURATA(1)

"Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Si nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Împărati 4:41]

M-am gândit deseori la aceste versete - din 2 Împărati 4:38-41, intitulate "moartea în oală"… si stiu că sunt si astăzi crestini care aleg să mănânce mai bine „curcubete otrăvitoare” decât să accepte hrana curată, fiindcă (din experientă stiu): hrana curată este cea prin care Duhul Sfânt te constientizează de păcate, iar atunci când te vezi în lumina lui Dumnezeu, nu-ti mai rămâne decât să alegi pe ce cale să te întorci: ori pe aceeasi cale - pe care ai venit si care te duce la moarte, ori pe altă cale- pe calea mărturisirii păcatelor tale, ca să fii scăpat de ele... si să ai puterea de a trăi curat în continuare.

Ce s-a întamplat apoi? Biblia spune că: imediat ce au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" … La cine au strigat ei? La Elisei – omul lui Dumnezeu, omul care cunostea „originalul”... dar oare în viata ta există un om al lui Dumnezeu, în fata căruia să mergi si dai socoteală de trăirea ta? A da socoteală înseamna a contabiliza, a verifica si a calcula dacă trăiesti după voia lui Dumnezeu...

Omul lui Dumnezeu este cel pe care îl poti considera tată spiritual, cel la care alergi după un sfat, în clipele tale grele, cel care te va „educa” potrivit Scripturi (chiar si dacă nu îti va plăcea de multe ori sfaturile lui), cel care te va învăta, ca si pe un copil, să te întorci să-ti recunosti greseala si să-ti pui viata în ordine cu aproapele tău, chiar că asta înseamnă umilintă pentru tine… dar e dorinta lui Dumnezeu, iar calea aceasta duce la sfintire...

Si mă gândesc acum la acea albină care vrea să iasă afară pe geam… si stă în dreptul geamului, dând cu capul în el… si nu vede că imediat lângă locul pe unde ea „insistă” să iasă, o parte a geamului este deschis… dar dacă ar zbura putin mai încolo, ar fi liberă… totusi ea vrea doar prin locul acela să iasă… asa că moare… dând în zadar cu capul în geam. Spiritual este la fel, omul nu vede că aceasta-i calea de scăpare si dacă cineva i-ar sugera mărturisirea păcatelor, refuză... fiindcă nu doreste să iasă din „tiparul lui” si chiar că a dat de câteva ori cu capul în „tiparul acela”… tot nu renuntă… si insistă în continuare, crezând că cu timpul e mai bine, dar în fata „tiparului acela” îsi va pierde vesnic viata…

Cristina

PLANUL LUI DUMNEZEU (2)

“Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, si turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii, si a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale!” [Genesa 29:10]

Dar pentru că cine însală va fi si el înselat, a văzut si Iacov că este adevărat, atunci când s-a întâmplat lucrul nefericit... si, în loc să primească ce el si-a dorit, a primit-o de sotie pe de Lea… si ce credeti… putea exista o mai mare dezamăgire decât aceasta?...

Asa ca este importantă iubirea, si nu stiu dacă era extraordinar de frumoasă Rahela, comparativ cu Lea, că doar ele erau surori, dar iubirea transformase ochii lui Iacov, de aceea si trebuie să existe iubire reciproca în inimile celor doi, care-si doresc casatoria, fiindcă doar dragostea acopera defectele… si-mi amintesc un citat: „să nu te căsătoresti cu cel cu care poţi trăi, ci să te căsătoresti doar cu acela fără de care nu poti trăi!”…

Observăm la Iacov, că el chiar nu putea trăi fără Rahela, astfel că mai slujeste încă sapte ani pentru a o primi de sotie... Da, Iacov nu putea trăi fără Rahela, dar putea trăi si cu Lea, si chiar dacă pare ca e acelas lucru, totusi este o mare diferentă, fiindcă lucrul acesta a făcut ca Lea să-si dorească mereu să facă ceva, care să atragă iubirea lui Iacov pentru ea... dar asta a adus multa framantare in casatoria lor.

Iubirea vine de la Dumnezeu în orice inima si indiferent ce-ai face tu, sau eu, pentru a primi iubirea cuiva, poate fi în zadar, de aceea cred că atunci când Dumnezeu îti va arăta pe acela sau pe aceea hotărâtă de El, sa-ti fie partener pentru totdeauna, vei primi si iubirea în inima ta, ca să nu mai poti trăi fără el, sau fara ea… aceasta fiind lucrarea lui Dumnezeu.

Cristina

PLANUL LUI DUMNEZEU (1)

“Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, si turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii, si a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale!” [Genesa 29:10]

Iacov era un baiat cu frică de Dumnezeu, un urmas al lui Avraam, el cunostea din auzite despre Dumnezeul tatălui si bunicului lui dar inca nu-l cunostea în mod personal, totusi, indemnat de mama lui catre casa unchiului lui, a ascultat si a ajuns la o fantana... Omul care asculta ajunge la o binecuvantare, fantana fiind binecuvantarea unde tot ce are viata se simte improspatat, împlinit si odihnit...

Daca povestea de dragoste dintre parintii lui lacov l-au implicat si pe Eliezer (omul care a adus-o pe Rebeca la Isaac), vedem ca Rahela si Iacov se întâlnesc singuri, faţă în faţă, lângă o fântână, o întâlnire programată de Dumnezeu în cer... apoi, dacă în trecut Rebeca a fost cea care a scos apă pentru cămilele lui Eliezer, demonstrându-si astfel caracterul frumos ce-l avea, de data aceasta Iacov dă dovadă de „cavaler” si scoate apă pentru toata turma tatalui Rahelei.

E normal ca gestul acesta să o fi cucerit pe Rahela, si poate că era chiar un semn pe care l-o fi pus ea înaintea lui Dumnezeu, fiindca deseori se luptase cu piatra aceea, grea, chiar că erau multi tineri lângă fantana aceea, dar prea insensibili sa observe ca piatra care acoperea fântâna o trudea pe Rahela, si de multe ori s-o fi rugat ea: „Doamne, există cineva pe care Tu sa mi-l trimiti si sa ma ajute in lucrarea aceasta?”… de aceea Rahela l-a recunoscut imediat pe Iacov, ca fiind cel pe care ea de mult timp il astepta.

Învăţăm de aici să nu-l limităm pe Dumnezeu, fiindcă El poate lucra când într-un fel când în altul, dar răspunsul va fi în inima ta, iar dacă ai o relaţie reală cu El, nu te vei însela, ci îl vei recunoaste pe „trimisul” lui Dumnezeu, indiferent de modalitatea în care el va apărea…

Cristina