ianuarie 17, 2014

TINTESTE DOAR SPRE LUMINA!

“Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.” [Geneza 1:4]

Lumina nu avea cum sa nu fie buna, de vreme ce a rasarit la porunca bunatatii “sa fie lumina” (Geneza 1:3). Noi, cei care ne bucuram de ea, am fi mai recunoscatori daca am vedea mai mult din Dumnezeu in ea si prin ea. In mod fizic, Solomon spune ca lumina este dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai pretioasa, fiindca descopera lucrurile vesnice si slujeste firii noastre duhovnicesti. Cand Duhul Sfant ne da lumina spirituala si ne deschide ochii sa vedem “slava lui Dumnezeu pe chipul lui Isus Christos”, (2 Corinteni 4:6), vedem si noi pacatul sub adevarata lui fata si ne vedem si propria pozitie. Il vedem pe Cel Prea Sfant asa cum ni se descopera, planul milei asa cum ni-l ofera, si lumea care va veni asa cum este descrisa in Scriptura. Lumina spirituala are multe fatete si culori prismatice, dar fie ca inseamna cunoastere, bucurie, sfintenie sau viata, toate sunt bunuri divine. Daca prin lumina primim aceste lucruri bune, cat de esentiala este ea si cat de glorios este locul in care El ni se descopera. Cand un lucru bun apare in lume, este nevoie imediat de o despartire. Lumina si intunericul nu au de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a despartit, sa nu ne inselam. Fii luminii nu trebuie sa se intovaraseasca cu fapte, invataturi saun inselari ale intunericului. Fii zilei trebuie sa fie cumpatati, cinstiti si harnici in lucrul Domnului, lasand lucrarile in tunericului pe seama celor care locuiesc in intuneric. Bisericile noastre trebuie sa desparta lumina de intuneric prin disciplina, si astfel vom putea fi despartiti de lume. In judecatile noastre, in actiuni, relatii, invataturi si ascultare trebuie sa discernem intre bine si rau, si sa pastram marea distinctie pe care Dumnezeu a facut-o din prima zi a lumii.

O, Doamne Isuse, fii Lumina noastra in toata aceasta zi, fiindca lumina Ta este lumina oamenilor.

ianuarie 16, 2014

“SCRIS E SI-AL TAU NUME?”


“Iosif si-a cunoscut fratii, dar ei nu l-au cunoscut.” [Geneza 42:8]

        Ieri ne-am rugat pentru cresterea in har si in cunoasterea Domnului nostru Isus Christos, iar acum este bine sa ne gandim la o intamplare similara, si la faptul ca Iosif cel ceresc ne cunoaste pe noi. Cunoasterea aceasta era perfecta cu mult timp inainte ca noi sa-L cunoastem. “Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau, si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte sa fi fost vreuna din ele.” (Psalmi 139:16) Inainte sa fi existat in lume, existam in inima Lui. Cand I-am fost dusmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia si slabiciunea noastra. Cand am plans cu amar si cainta si L-am vazut ca pe un judecator nemilos, El ne-a privit ca pe niste frati iubiti, si inima Lui a plans pentru noi. El nu i-a uitat niciodata pe cei alesi, ci i-a privit intotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19) este la fel de adevarat pentru risipitorul care paste porcii ca si pentru fiul care sta la masa. Dar vai, noi nu ne cunoastem Fratele Ceresc, si din necunoasterea aceasta iau nastere o multime de pacate. Ne impietrim in fata Lui, si nu Ii permitem sa intre in viata noastra. Nu avem incredere in El si ne indoim de cuvintele Sale. Ne razvratim impotriva Lui si nu ii aducem nici un omagiu. “Soarele Dreptatii” (Maleahi 4:2) straluceste cu tarie, dar noi nu Il putem vedea. Cerul coboara pe pamant, si pamantul nu il primeste. Domnul fie laudat, zilele acestea s-au sfarsit pentru noi; totusi, chiar si acum, stim putin despre Isus in comparatie cu ceea ce stie El despre noi. Am inceput sa studiem despre El, dar El ne cunoaste pe deplin. Este o intamplare fericita ca ignoranta nu este din partea Lui, fiindca atunci am fi fara speranta.

        El nu ne va spune “Nu va cunosc” (Matei 7:23). El ne va marturisi numele in ziua revenirii Sale; pana atunci, El ni se va arata asa cum lumea nu Il poate vedea.

ianuarie 15, 2014

CRESTE IN HAR


“Crescand in har, si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Christos Isus.” [2 Petru 3:18]

        “Crescand in har” – nu doar intr-o insusire a harului, ci in tot harul. Crescand in radacina harului, credinta. Sa te increzi in fagaduinte mai mult decat inainte. Lasa credinta sa creasca in plinatate, statornicie si simplitate. Crescand in dragoste. Cere ca dragostea ta sa fie mai adanca, mai intensa si mai practica, si sa-ti influenteze orice gand, cuvant si fapta. Crescand in umilinta. Cauta sa te asezi cat mai jos, si sa afli cat mai multe despre nimicnicia ta. Pe masura ce cobori in umilinta, cauta sa  te ridici apropiindu-te de Dumnezeu in rugaciune si intr-o relatie mai stransa cu Isus. Fie ca Dumnezeu Duhul Sfant sa te faca sa “cresti.. in cunostinta Domnului si Mantuitorului.” Cel care nu creste in cunostinta lui Isus refuza binecuvantarea. Sa-l cunosti pe El este “viata vesnica” (Ioan 17:3) si sa te adancesti in cunostinta Lui inseamna sa cresti in fericire. Cel care nu-si ia timp prea mult sa-L cunoasca pe Dumnezeu nu stie nimic despre El. Oricine bea din vinul acesta inseteaza mai tare fiindca, desi Christos te hraneste, este o hrana de care nu te saturi niciodata. Daca vei cunoaste dragostea lui Isus asa “cum doreste un cerb izvorele de apa”, atunci vei inseta si tu dupa adancimile dragoste lui Isus. Daca nu vrei sa-L cunosti mai bine inseamna ca nu-L iubesti, fiindca iubirea striga intotdeauna “mai aproape, mai aproape”. Indepartarea de Christos inseamna moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aproape. Nu te multumi deci cu o cunoastere mediocra a lui Isus. Cauta sa cunosti mai multe despre El in natura Lui divina, in relatiile Lui cu oamenii, in lucrarea Lui desavarsita, in moartea Lui, in invierea Lui, in prezenta Lui, lucrare de mijlocire si in viitoarea Lui revenire glorioasa. Apropie-te de cruce, si cauta taina ranilor Sale.

        Sa cresti in dragostea pentru Isus, si sa ai o mai buna intelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai buna incercare a cresterii in har.

ianuarie 14, 2014

ROAGA-L PE DUMNEZEU SA-TI CURATEASCA INIMA

“Vocea celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile.” [Luca 3:4]

        Vocea celui ce striga in pustie cerea o cale pregatita pentru Domnul, o cale prin pustie. Eu voi fi atent la ceea ce striga Invatatorul si ii voi pregati o cale in inima mea, netezita, prin mila, in desertul firii mele. Cele patru porunci din Isaia 40, din care se inspira textul de astazi (vers.3) trebuie sa beneficieze de atentia mea serioasa: “orice vale sa fie inaltata” (vers.4). gandurile josnice si injositoare trebuiesc parasite, indoiala si disperarea trebuiesc indepartate, iar placerile si inaltarea de sine trebuiesc lepadate. Peste vaile adanci trebuiesc inaltate drumuri glorioase. “Orice munte si deal sa fie plecate” (vers.4). Mandria si increderea in sine trebuiesc nivelate pentru ca sa se pregateasca un drum pentru Regele Regilor. Dragostea divina nu poate fi acordata niciodata pacatosilor mandri si incapatanati. Domnul ii respecta pe cei umili si ii viziteaza pe cei cu inima ranita, dar cel mandru este o uraciune in fata Lui. Suflete, cere-I cu lacrimi Duhului Sfant sa te ajute sa respecti voia Sa. “Coastele sa se prefaca in campii” (vers.4). Inima nestatornica trebuie sa croiasca o carare hotarata pentru Dumnezeu, pe care sa umble sfintenia. Oamenii nestatornici sunt straini de adevarul lui Dumnezeu. Suflete, ai grija sa fii cinstit si drept in toate lucrurile sub privirea atotstiutoare a lui Dumnezeu. “Stramtorile (sa se prefaca in) valcele” (vers.4). Stancile pacatului trebuie indepartate, iar cartelile si nemultumirea smulse din radacini. Un Oaspete atat de important nu trebuie sa paseasca pe drumuri pline de maracini si pietre cand vine sa-si onoreze alesii cu tovarasia Sa.

O, fie ca in ziua aceasta inima sa-mi fie o cale netezita pentru Domnul, astfel incat El sa faca o cercetare amanuntita in toate colturile inimii mele, de la inceputul anului pana la sfarsit.    

ianuarie 13, 2014

E ISUS SI SALVATORUL TAU?

“Te voi pazi si te voi pune sa faci legamant cu poporul.” [Isaia 49:8]

        Isus Christos insusi este suma si substanta legamantului si, ca unul din darurile sale, El este proprietatea oricarui credincios. Credinciosule, poti sa numeri binecuvantarile pe care le-ai primit in Christos? “In El locuieste toata plinatatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2:9). Gandeste-te la Cuvantul lui Dumnezeu si la infiintarea lui si apoi mediteaza la Christos, Omul desavarsit, si la toata frumusetea Lui; fiindca tot ceea ce acest Christos, ca Om si Dumnezeu, a avut, are si va avea, este al tau. A trecut prin suferinta si moarte pentru tine, ca sa fie proprietatea ta pentru totdeauna, fara bani si fara plata. Binecuvantatul nostru Isus, ca Dumnezeu este omniscient, omniprezent si comnipotent. Nu te ajuta sa stii ca toate aceste atribute glorioasesi marete sunt a tale? Are El putere? Puterea aceasta este a ta si te intareste, iti biruie dusmaniisi te pazeste pana la capat. Are El dragoste? Ei bine, in inima Lui nu exista nici o picatura de dragoste care sa nu fie a ta; poti sa te arunci in imensul ocean al dragostei Lui, si sa spui despre toata “este a mea.” Are El dreptate? Poate El parea o insusire aspra, dar chiar si aceasta este a ta, fiindca El va aveagraja ca, prin dreptatea Lui, sa beneficiezi de tot ce ti-a fost promis prin legamantul harului. Si tot ce are El ca Om desavarsit este al tau. Ca Om desavarsit, Christos a primit aprobarea Tatalui. El a fost primit de Cel Prea Inalt. Credinciosule, acceptarea lui Dumnezeu este si a ta; nu stii ca dragostea Tatalui revarsata asupra Fiului este revarsata acum asupra ta? Fiindca tot ce a facut Christos este al tau. Dreptatea desavarsita pe care a adus-o Isus pe pamant prin viata Lui nepatata si prin pazirea poruncilor este a ta si iti este atribuita tie. Christos este legamantul.

SUNT AL Tau, Doamne – ce sprijin deplin!

Ce binecuvantare, am un Salvator divin!

Prin Mielul Ceresc sunt vesnic fericit,

Si inima-mi tresalta cand Ii aud glasul iubit.