decembrie 20, 2013

DE DRAGUL TAU ISUS A VENIT IN LUME

“El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi.” [2 Corinteni 8:9]

Domnul Isus Christosa fost din vesnicie bogat, slavitsi inaltat, dar “s-a facut sarac pentru voi”. Sfantul bogat nu poate avea partasie adavarata cu fratii lui saraci, daca nu isi da averea ca sa le implineasca nevoile. Aceeasi regula se aplica si Capului, si madularelor trupului lui Christos. Domnul nostru nu ar fi putut avea partasie cu noi, daca nu si-ar fi impartit averea Sa si nu ar fi devenit sarac ca sa ne faca pe noi bogati. Daca ramanea pe Tronul Sau slavit, si noi continuam sa traim in ruinele caderii fara sa primim mantuirea Lui, partasia ar fi fost imposibila de ambele parti. Pozitia noastra dupa cadere, fara legamantul de har, ar fi oprit omul cazut de la comunicarea cu Dumnezeu, asa cum Belial nu se poate intelege cu Christos. De aceea, pentru ca partasia sa fie posibila, era necesar ca Ruda cea bogata sa-si dea averea rudelor sarace, ca Mantuitorul neprihanitsa dea desavarsirea Sa fratilor Lui pacatosi, si ca noi, saraci si vinovati, sa primim din plinatatea Lui “har dupa har” (Ioan 1:16). Astfel, daruind si primind, Cel ales putea cobori din inaltimi, si cel sarac putea urca din adancuri, ca sa se imbratiseze unul pe altul in adevarata partasie. Saracia trebuia imbogatita prin Cel care are bogatii infinite, inainte de a stade vorba si vina trebuia sa se piarda in neprihanire, pentru ca sufletul sa poata umbla in partasie cu puritatea. Isus trebuia sa-si imbrace poporul in hainele Sale, ca sa-i poata primi in palatul slavei Sale. Trebuia sa-i spele in sangele Sau, ca sa nu se manjeasca imbratisandu-i.

        Credinciosule, aceasta este iubirea! De dragul tau, Domnul Isus “s-a facut sarac”, pentru ca sa te poata inalta in partasie cu El.

decembrie 19, 2013

“MAI BUN ESTE SFARSITUL UNUI LUCRU, DECAT INCEPUTUL LUI”


“ Mai bun este sfarsitul unui lucru, decat inceputul lui.” [Eclesiastul 7:8]

        Priveste-ti Domnul si Invatatorul, ca sa vvezi inceputul lui. El a fost “dispretuit si parasit de oameni” (Isaia 53:3). Vrei sa-I vezi sfarsitul? Sta la dreapta Tatalui, asteptand ca dusmanii sa-I fie pusi sub picioare (Psalmi 110:1). “Cum este El, asa suntem si noi.” (1 Ioan 4:17).

        Trebuie sa porti crucea , altfel nu vei ajunge sa porti coroana; trebuie sa mergi prin noroi, daca vrei sa pasesti pe strazile de aur. Inveseleste-te deci, sarmane crestin. Uita-te la viermele acela hidos, ce infatisare oribila are. Este inceputul unui lucru. Observa fluturele acela cu aripi minunate, zburand in soare din floare in floare, plin de fericire si viata; acesta este sfarsitul. Viermele acela esti tu, infasurat in crisalida mortii, dar atunci cand apare Christos, vei fi “ca El, pentru ca Il vom vedea asa cum este” (1 Ioan 3:2). Fii multumit sa fii ca El, pentru ca si El sa fie multumit de tine. Diamantul neslefuit este pus pe roata slefuitorului. El taie din toate partile, pierde mult – si este costisitor pentru el. Regele este incoronat, diadema este pusa pe capul monarhului in cantec de trambita. Raze stralucitoare scanteiaza din coroana, si ele vin chiar de la diamantul care a fost slefuit recent cu atata cruzime. Poti sa indraznesti sa te compari cu un asemenea diamant, fiindca faci parte din poporul lui Dumnezeu; acum este timpul procesului de slefuire. Lasa credinta si “rabdarea.. sa-si faca desavarsit lucrarea”, fiindca in ziua in care coroana va fi asezata pe capul “Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului”, raza de glorie va straluci deasupra ta. “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, imi vor fi o coroana deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu” (Maleahi 3:17). “ Mai bun este sfarsitul unui lucru, decat inceputul lui.”

decembrie 18, 2013

CARE E SLUJIREA SI SCOPUL TAU?

“Umblati dar dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna.” [I Corinteni 12:31]

     Desi suntem asa de diferiti, apostolul Pavel ne spune ca suntem indispensabili unul altuia. Nimeni n-ar putea trai de exemplu fara nas, sau fara gura. Desi au înzestrari si functii diferite, prin slujbele ce le împlinesc, nasul si gura contribuie la întregirea si sanatatea trupului. Întâlnim aceeasi situatie si în trupul lui Hristos. Unii dintre noi suntem tari în anumite domenii, iar altii sunt tari în altele. Sa nu cumva sa facem greseala sa încercam sa împlinim ceea ce de fapt nu suntem. Acest fapt nu este numai o violare a voiei lui Dumnezeu, dar si-o bariera în calea celor ce sunt chemati de Dumnezeu sa slujeasca în acel domeniu.

     Unul dintre lucrurile cele mai interesante dintr-un Sat Olimpic, este pista de popice. În acest loc vin sportivii de la toate disciplinile din concurs, pentru ca sa se relaxeze. Privindu-i cum joaca, la multi dintre ei poti vedea o deosebita stângacie si-o mare nepricepere în aruncarea mingii si-n darâmarea popicelor. Acest fapt dovedeste spre amuzamentul tuturor ca desi sunt tari în anumite discipline sportive, sunt total nepriceputi în altele.

     Daca te-ai angajat sa faci ceva în biserica si toate lucrurile îti merg pe dos, încearca sa vezi daca nu cumva ai ocupat locul si sjujirea altcuiva. Descopera care este voia lui Dumnezeu pentru tine si nu vei mai trai aceleasi frustrari.

decembrie 17, 2013

SUNTEM PARTE A TRUPULUI LUI CHRISTOS!

 “Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, în parte, madularele Lui.” [I Corinteni 12:27]
 
     Expertii în comunicare ne spun ca pentru a întelege mesajul pe care cineva îl transmite, trebuie ca pe lânga cuvintele pe care le auzim, sa urmarim si mesajul trupului. Urmarind limbajul trupului comunicat prin privirea vorbitorului, sau prin modul în care acesta îsi misca capul, soldurile sau mâinile, vom descoperi informatii mult mai complete. Daca cineva nu te poate privi în ochi, acest fapt ascunde o stare de vinovatie si de inferioritate. Când cineva uneste mâinile la piept si îsi pleaca capul, aceasta atitudine arata reverenta, supunere si rugaciune. Daca în timp ce vorbesti cu cineva, acesta îsi sprijina barbia în palma, aceasta atitudine arata ca acea persoana este gata sa te asculte. Daca îsi duce mâna la frunte, îti comunica ca se gândeste la problemele pe care i le-ai marturisit. Dar daca se scarpina în cap, aceasta arata indispozitie, sau ca este gata sa ia decizii radicale.
     Prin versetul biblic de astazi, apostolul Pavel ne spune ca fiecare dintre noi suntem parte a trupului lui Hristos. Ca parte a acestui întreg, trebuie însa sa fim foarte atenti la felul cum traim, pentru ca viata noastra comunica un mesaj chiar si fara cuvinte. Iar ceea ce facem si ceea ce suntem, vorbeste mai tare decât ceea ce spunem.

decembrie 16, 2013

CAND CERUL TACE.. TU ASTEAPTA!

“Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; pâna acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi, cari fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau boalele, si ieseau afara din ei duhurile rele.” [Faptele Apostolilor 19:11-12]

     În viata celor credinciosi minunile au un rol cu totul deosebit. Ele ne ajuta sa întelegem ca Dumnezeu este Stapânul, care ne daruieste întotdeauna ceea ce este mai bun. Daca însa ne rugam si cerul tace, trebuie sa întelegem ca în acele momente, Dumnezeu ne pregateste un raspuns mai mare decât putem noi percepe. El întârzie nu pentru ca nu are raspunsul, ci pentru ca petrece timp pentru a ne explica planurile Sale. Dumnezeu îngaduie anumite minuni în viata noastra, pentru ca în urma acestor experiente, atunci când ajungem în dureri si necazuri, sa ramânem statornici în credinta marturisind: „chiar daca înca n-am primit raspunsul asteptat, stiu ca Domnul este cu mine. M-a ascultat si mi-a raspuns în trecut, de aceea am încredere ca va mai vorbi înca o data!”

     Daca te-ai rugat ca echipa ta favorita sa câstige si aceasta a pierdut, sau sa fie o zi cu soare la nunta fiicei tale si în loc de soare a plouat toata ziua, aceste situatii nu dovedesc ca Dumnezeu este fara putere, ci El a îngaduit sa se întâmple toate aceste lucruri, pentru a te ajuta sa cunosti mai bine voia Lui si sa te întaresti în credinta. Daca te-ai rugat cu ardoare pentru un lucru si nu l-ai primit înca, verifica sa vezi daca ceea ce doresti este dupa voia lui Dumnezeu, si daca nu cumva Dumnezeu ti-a pregatit deja ceva mai bun. Alege sa te încrezi în El si vei descoperi ca darurile Lui sunt mai bune.

decembrie 13, 2013

“VOIA TA NU VOIA MEA, SA SE FACA DOAMNE-N VIATA MEA!“


”Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna”. [Evrei 10:10]

     Daca dupa terminarea unei partide pe care a câstigat-o, un sportiv a declarat ca „Dumnezeu ne-a ajutat sa câstigam acest meci!” Daca prin aceasta marturisire el se referea la faptul ca Dumnezeu i-a dat putere, luciditate si întelepciune în joc, pentru a câstiga, îi spun ca avea perfecta dreptate. Dar daca ar fi vrut sa spuna ca Dumnezeu a condus mingea ca sa intre în poarta adversarilor, pentru ca prin acel gol sa câstige partida, îi spun ca mai are înca multe de învatat despre Dumnezeu si circumstantele vietii. Dumnezeu nu-i slujitorul nostru, care sa ne stabiliesca vremea pe care ne-o dorim, sau scorul pe care îl asteptam. Dumnezeu este Dumnezeu! El este Stapânul! De aceea noi trebuie sa ne supunem voiei Sale si nicidecum El sa ne împlineasca voia noastra.

     Pentru ca  de multe ori consideram ca ceea ce este important pentru noi, ar trebui sa fie la fel de important si pentru Dumnezeu, vom umbla  în voia lui Dumnezeu, doar atunci când vom  evalua realitatea din perspectiva divina, acceptând tot ceea ce ni se întâmpla ca fiind ceea ce-i mai bun pentru noi.

decembrie 12, 2013

ZIDESTE-TI CASA PE STANCA


“A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vânturile si au batut în  casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stânca.” [Matei 7:25]

     Turnul din Pisa are o înaltime de 30 m si o greutate de 14.453 tone, echivalentul unui bloc de 12 etaje. Când a început constructia acestuia în anul 1173, intentia proiectantului n-a fost sa-l construiasca înclinat de la început. Când au ajuns însa la etajul al treilea, solul dintr-o parte a turnului a început sa se compacteze si turnul a început sa se încline. La înaltimea finala, înclinatia turnului a ajuns însa asa de mare, încât cei mai multi se asteptau ca într-o anume zi, acesta sa se prabuseasca. Aceasta situatie ne ajuta sa întelegem ca toti cei ce zidesc pe o temelie nesigura, vor avea o viata instabila, pentru ca statornicia vietii depinde de soliditatea temeliei pe care aceasta a fost întemeiata.

     Pentru ca furtunile si problemele vietii ne încearca pe toti, indiferent daca suntem: adolescenti, tineri, adulti, sau persoane în vârsta, trebuie sa fim atenti întotdeauna la temelie. Domnul Isus a afirmat în pilda celor doua case, ca atât pentru omul întelept, cât si pentru cel neintelept, furtunile au aparut pe neasteptate. De aceea putem spune ca în fata acestora, nu conteaza scolile pe care le-am absolvit, pozitia sociala în care suntem, ci lucrurile în care ne-am pus încrederea. Pentru a dovedi intensitatea acestor furtuni, Domnul Isus foloseste mai multe conjunctii care sunt greu de observat în traducerile din limba româna. Potrivit textului original, El spune: „si” a dat ploaia, „si” au venit suvoaiele, „si”au suflat vânturile,” „si” au batut în casa aceea, dar ea nu s-a prabusit…” Aceasta forma de exprimare, arata ca încercarile au venit, val dupa val si cu o intensitate mereu crescânda. Furtunile vietii, nu numai ca sunt puternice, dar sunt si foarte variate. Domnul Isus a spus ca: întâi a venit ploaia, care a probat acoperisul. Apoi au venit suvoaiele, care au probat temelia iar dupa aceea  au suflat vânturile care au testat rezistenta peretilor. Acest fapt arata diversitatea problemelor cu care suntem încercati în fiecare zi.

     Care-i atitudinea ta în mijlocul acestor provocari? Pentru ca vor ramâne în picioare si se vor bucura de biruinta, numai cei ce si-au zidit casa pe temelia trainica a adevarului si prin credinta îl iau în orice vreme ca ajutor  pe Hristos, trebuie sa faci aceiasi alegere.

decembrie 11, 2013

PRETUIESTE-TI VEDEREA!

“Sau cum poti sa zici fratelui tau:” Frate, lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi” si, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tau? Fatarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.” [Luca 6:42]
     Din cauza unui accident de circulatie, o mama si-a pierdut vederea. Din acea zi ea a început sa lupte cu probleme ale vietii la care nici nu s-a gândit înainte. Pâna atunci s-a considerat a fi o femeie împlinita, reusind sa faca orice lucru fara a cere ajutorul cuiva. Dar când si-a pierdut vederea si-a început sa depinda de ajutorul altora, a început sa observe în jurul ei lucruri carora altadata nu le-a dat nici o importanta. Într-o zi când ajutata de unul dintre copiii sai a ajuns la coltul unei strazi, a auzit acordeonul unui orb care se nascuse fara vedere. Cât a fost sanatoasa, ea a trecut pe lânga acel cersator, fara sa-i dea prea mare atentie. Acum însa s-a apropiat sa-i vorbeasca si chiar s-a împrietenit cu acea persoana. În timpul acestor discutii, mama care si-a pierdut vederea, a descoperit ca acel orb nu si-a sarbatorit niciodata ziua de nastere. Ca sa-i faca o surpriza a cerut copiilor ei sa-i pregateasca un tort, pe care sa-l duca barbatului nevazator de la coltul strazii. A doua zi cand i-a înmânat tortul si i-au cântat” La multi ani!” acea persoana radia de bucurie. Dupa aceasta experienta, mama care îsi pierdusera vederea, a marturisit: „Daca înainte când aveam vederea n-am observat nevoile altora, eu eram cea oarba. De când însa mi-am pierdut vederea, si-am început sa vad si sa împlinesc nevoi neobservate, pot sa spun ca abia acum am capatat adeevarata vedere!”

decembrie 10, 2013

DUMNEZEU NU RAMANE NEPASATOR!


“Isus i-a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. ”Aceasta este cea dintâi, si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: ”sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.” [Matei 22:37-39]

     Nu-i asa ca de multe ori nu L-ai pus pe Hristos pe primul loc al vietii tale, si nici nu L-ai iubit cu toata inima ta? Oridecâteori împlinim aceasta  prima porunca, vom vedea ca în viata noastra se întâmpla lucruri mari, deoarece atunci când Hristos este în centru, toate celelalte lucruri capata semnificatie. Daca n-ai împlinit prima porunca, ce poti spune despre cea de-a doua? Îti iubesti vecinii asa cum te iubesti pe tine însuti? Cu siguranta ca unii dintre voi îmi veti spune ca trebuie mai întâi sa ne iubim pe noi însine mai mult decât o facem în prezent. La cealalta extrema sunt însa cei care se iubesc pe ei însisi  mult mai mult decât trebuie! Indiferent însa unde te afli între aceste doua extreme, întrebarea mea este: ”îti iubesti vecinii în aceliasi masura cu care te iubesti pe tine însuti?
     Daca suntem sinceri cu noi însine, trebuie sa recunoastem ca nu împlinim nici aceasta porunca. Daca i-am fi iubit pe vecinii nostri asa cum ne iubim pe noi însine, atunci ar fi trebuit ca acestia sa fie cu totii în biserica. Nu-i asa? Daca astepti ca vecinii tai sa-L cunoasca pe Hristos, înainte de a-i chema la biserica, începe a-i iubi macar cu masura dragostei cu care te iubesti pe tine însuti, si vei vedea ca Dumnezeu nu va ramâne nepasator.

decembrie 09, 2013

NADEJDEA VINE DE LA DUMNEZEU


“Mâna Domnului a venit peste mine, si m-a luat în Duhul Domnului si m-a pus în mijlocul unei vai pline cu oase… El mi-a zis: “Prooroceste despre oasele aceastea, si spune-le: „Oase uscate, ascultati cuvântul Domnului! ”Iata ca voi face sa intre în voi un duh, si veti învia!” [Ezra 37:1,4-5]

 

     Într-o zi, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ezechiel sa tina o predica pentru un auditoriu neobisnuit. Desi pâna atunci, Ezechiel predicase de multe ori pentru locuitorii din Iuda si Ierusalim, sau pentru natiunile din jurul neamului sau de data aceasta Dumnezeu l-a trimis sa predice unor oase uscate! În capitolul 37 al cartii pe care a scris-o, arata ca oasele la care a fost trimis sa predice nu numai ca erau uscate si împrastiate pe toata suprafata unei vai întinse, dar erau si coapte de soare. Starea acestor oase era asa de deplorabila, încât oricine le-ar fi privit ar fi putut sa spuna ca nici chiar o minune nu le-ar mai fi schimbat situatia. Constient de aceasta realitate, cred ca si Ezechiel ar fi putut sa spuna: „sa predic unor oase uscate, cred ca-i numai o gluma buna!” Am facut pâna acum Doamne, atâtea lucruri ciudate pe care mi le-ai cerut, dar sa predic unor oase uscate, asta-i prea de tot!” Oasele uscate sunt moarte, si atât. Nu ma pot auzi, nu-mi pot raspunde si nici nu pot face vreo lucrare!” Cu toate acestea, Ezechiel a ascultat, si a tinut predica pe care i-a încredintat-o Dumnezeu, chiar si pentru niste oase uscate. În urma predicii sale, oasele s-au adunat laolalta formând schelete umane, scheletele au fost acoperite de carne si vine, formând trupuri umane, care însufletite de un duh de viata, au ajuns o mare ostire. Aceasta minune ne arata ca pentru Dumnezeu nici oasele moarte nu-s o problema. Prin lucrarea lui Dumnezeu, ele pot sa se adune si sa formeze o noua armata.

     Nu-i asa ca te confrunti cu situatii despre care spui ca nu mai exista nici o solutie? Indiferent de care ar fi aceasta, sa nu descurajezi, pentru ca la Dumnezeu exista nadejde.

decembrie 06, 2013

ESTI IUBIT MAI MULT DECAT CREZI!

“Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii “. [I Ioan 4:11]

 

     Tony Champolo a povestit o experienta deosebita pe care a trait-o pe când avea vârsta de 14 ani. În acea vreme, familia lui era foarte saraca, iar tatal sau nu mai putea sa meraga la servici din cauza unei boli foarte severe. Deoarece banii pastrati pentru spitalizare, au fost cheltuiti aproape în întregime, familia sa nu mai stia cum sa faca rost de alte resurse financiare pentru a cumpara medicamentele necesare tatalui sau si a acoperi macar nevoile de baza. În acele momente, Tony a înteles ca este responsabilitatea lui sa faca ceva pentru a-si ajuta familia. În acelasi timp însa, el dorea sa-si continuie scoala, sa obtina note bune si sa se pregateasca pentru colegiu. Cautând o slujba pe care sa o poata împlini dupa orele de curs, el a descoperit ca poate sa cumpere mai ieftin, pâinea pe care masinile unei fabrici de pâine ce-au alimentat magazinele din zona, n-au reusit s-o distribuie, si s-o vânda apoi mai scump, unor restaurante, reusind sa realizeze astfel un profit care sa acopere cheltuielile casei. Afacerea parea sa fie profitabila, dar exista însa si o anume problema. El nu putea sa ia pâinea decât dupa ora 9 seara si s-o distribuie restaurantelor pâna la orele 24 în aceeasi zi. Pentru ca nu avea alta posibilitate de transport, el si-a facut un caruciuor pe care l-a agatat de bicicleta. Astfel cu bicicleta si caruciorul lui, în fiecare seara cutreiera strazile din orasul în care locuia, pedalând din greu pâna noaptea târziu pentru a ajunge de la fabrica, pâna la fiecare restaurant unde trebuia sa distribuie pâinea. Într-o seara rece de toamna târzie, pe la ora 11 noaptea, în timp ce pedala de zor pentru a ajunge la un nou restaurant, a auzit deodata un zgomot ciudat, dupa care în numai câteva secunde a observat ca roata din fata a bicicletei lui facuse pana. Pentru ca era pe o strada laturalnica, pe care o folosise ca o scurtatura, pentru a ajunge mai repede la restaurant, Tony a tras bicicleta si caruciorul cu pâine pe trotuar, si, dezamagit de cele întâmplate, a început sa plânga. Pentru ca pe strada nu era nimeni, în acele momente el a început sa se roage printre lacrimi spunând cu voce tare: „Doamne nu-Ti pasa de ceea ce mi s-a întâmplat? Toti spun despre Tine ca esti bun si-i ajuti pe cei ce-au ajuns în necazuri. Vrei sa ma ajuti si pe mine?” Dupa ce a mai ramas în acelasi loc înca vreo câteva momente, continuându-si rugaciunea si plânsul, Tony s-a ridicat si a început sa împinga bicicleta si caruciorul cu pâine spre un atelier de reparatii din zona. Când a ajuns la atelier, a observat însa ca acesta era deja închis, pentru ca îsi terminase orele de program. Cu toate acestea, el a tras bicicleta lânga statia de aer si-a încercat sa pompeze aer în roata dezumflata. Când a presat butonul pentru a umfla roata, s-a umplut de bucurie pentru ca statia de aer a acelui atelier de reparatii care îsi terminase programul, înca functiona. Foarte curând însa, bucuria lui s-a dus, pentru ca a observat ca aerul nu era retinut în roata, si se risipea în atmosfera. Mai dezamagit ca înainte, a început sa plânga si mai tare, repetând mereu si mereu: ”Doamne numai Tu ma poti ajuta!” Dupa aceste momente de rugaciune, plin de dezamagire, a încercat sa umfle roata înca odata, tremurând. Când însa nu se mai astepta la nimic, s-a petrecut o minune: roata a retinut aerul si s-a umflat asa cum ar fi trebuit sa fie! Desi nu întelegea ceea ce s-a întâmplat, Tony s-a ridicat si-a continuat sa împarta pâinea la restaurantele la care trebuia sa mearga. În tot drumul parcurs, el s-a rugat continuu, spunând mereu si mereu: ”Doamne Iti multumesc!” „Doamne Iti multumesc!” Pâna la închiderea restaurantelor, a reusit sa împarta toata pâinea pe care o mai avea, si parcurgând aproape 5 km, a ajuns acasa pe la ora 12,30. În tot acest timp, roata a ramas umflata. Când a ajunsa acasa, a ridicat bicicleta pe un suport aflat în fata usii de la intrare, încercând s-o încuie, folosind un lant si un lacat. În acele momente a auzit însa un suierat ascutit, si uitându-se la roata din fata, a observat ca aceasta se dezumflase. Miracolul luase sfârsit, dar el era foarte fericit, pentru ca îsi împlinise slujba si a ajuns cu bine acasa.

     Am povestit aceasta întâmplare traita de Tony Champolo, având siguranta ca multi dintre voi care o cititi acum, privind în viata voastra, puteti gasi adevarate minuni pe care Dumnezeu le-a împlinit si pentru voi, ca raspuns al unor rugaciuni înaltate cu credinta. Acestea  pot fi lucruri la fel de obisnuite, dar pentru ca s-au petrecut în cele mai grele momente din viata noastra, reprezinta adevarate minuni.

     Daca treci prin momente de nereusita si descurajare, continua sa te rogi cu credinta, si interventia lui Dumnezeu se va ivi si pentru tine. Dar daca ai asteptat o minune si cerul nu ti-a dat nici un raspuns, sa nu uiti ca Dumnezeu te iubeste chiar si atunci când tace!

decembrie 05, 2013

CAUTA PACEA SI NU INVRAJBIREA

„Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii: dar pentru noi, care suntem pe cala mântuirii,este puterea lui Dumnezeu.” [I Corinteni 1:18]

     Ionathan Ranch, a scris un articol având titlul ”Ciudateniile baseballului japonez”. Citind însa acest articol, puteai observa foarte repede ca el a scris nu despre jocul de baseball, ci despre modul cum se tineau sedintele de afaceri ale companiilor din Japonia. Participând la multe dintre acestea, Ranch a observat ca atmosfera de la sedintele de afaceri din Japonia, este complet diferita de cea de la sedintele de afaceri din Statele Unite. La sedintele de afaceri din Statele Unite, discutiile sar de la un participant la altul, urmând momente si intensitati diferite. În multe cazuri cei ce iau cuvântul îl contrazic pe cel ce conduce sedinta, anuntând public ca nu sunt de acord  cu cele propuse. În Japonia însa, este o mare rusine sa exprimi public ca nu esti de acord cu cineva. De aceea, sedintele se desfasoara foarte linistit. Cei în drept sa participe, intra în mare liniste în mare liniste, îsi ocupa locurile în ordinea sosirii si apoi fiecare asculta cu mare atentie ceea ce li se comunica. Fara sa discute sau sa se manifeste în vreun fel, la sfârsitul sedintei, fiecare îsi exprima votul care poate fi Da sau Nu. Pe parcursul sedintelor însa, participantii nu-si exprima nici un fel de emotii, pozitive sau negative, de teama ca nu cumva sa ofenseze pe cineva.

     Cred ca apostolulPavel ar fi preferat sa pastoreasca mai degraba o biserica japoneza, decât pe cea din Corint, pentru ca în aceasta biserica erau multi care de fiecare data, gaseau ceva pentru care sa spuna:”noi nu suntem de acord!” Dupa plecarea lui Pavel în biserica din Corint s-au format multe partide care luptau între ele. Iar unii dintre membrii bisericii se considerau supercrestini, pentru ca au primit un dar care îi îndreptatea sa se considere mai buni decât ceilalti. Pentru ca apostolulPavel dorea ca si în aceasta biserica sa existe unitate si sedintele de comitet sa ajunga ca o adunare de afaceri japoneza, a luptat ca sa le îndrepte privirile de la ei, spre Hristos si spre Misiune.

     Atunci când ne avem în atentie doar pe noi însine si interesele grupului de care apartinem, semanam o învrajbire care genereaza conflicte. Atunci însa când vom privi spre Hristos, si vom avea ca tinta misiunea, vom deveni facatori de pace care lucreaza pentru unitate.

decembrie 04, 2013

BUCURA-TE DE PREZENT SI DE CE-TI OFERA DUMNEZEU ACUM!

“Cine este chemat la o slujba, sa se tina de slujba lui. Cine învata pe altii, sa se tina de învatatura. Cine îmbarbateaza pe altii, sa se tina de îmbarbatare. Cine da, sa dea cu inima larga. Cine cârmuieste, sa cârmuiasca cu râvna. Cine face milostenie, s-o faca cu bucurie.”[Romani 12:7-8]

     Katherine Elliot, a povestit ca pe când avea aproape 10 ani, mama sa a primit un parfum deosebit, ce era îmbuteliat într-un recipient care a fascinat-o. Acest recipient era un vas din ceramica verde, ce avea un gât foarte lung si un capac rosu, aratând ca vasele din picturile celebre.

     Katherine a rugat-o deseori pe mama sa sa deschida acest recipient, pentru a-i proba continutul, dar de fiecare data, aceasta i-a raspuns: „înca nu-i vremea; vreau sa pastrez acest parfum pentru o ocazie speciala de mai târziu!” La aniversarea vârstei de 33 de ani, mama sa i-a daruit însa fiicei sale parfumul atât de mult asteptat, spunându-i: ”as dori sa vad cât îl vei pastra, fara a-l deschide!” Dupa numai câteva zile, Katherine a deschis însa vasul si-a ramas fara cuvinte, când a descoperit ca acesta era gol, desi sigiliul fusese intact. Dupa ce l-a cercetat cu mare atentie, nu-si putea explica ce s-a întâmplat cu parfumul din vas. În acele momente de nedumerire, a descoperit însa ca desi capacul si sigiliul recipientuilui au ramas intacte, parfumul se evaporase foarte încet, printr-un por al vasului de ceramica. Ce dezamagire; nimeni nu s-a putut bucura de darul oferit cu atâta dragoste!

     Aceasta întâmplare ne atrage însa atentia ca se poate repeta aceeasi experienta si cu cei ce încearca sa pastreze darurile spirituale, pentru evenimente speciale. Daca din egoism sau comoditate nu punem în slujire acum, darurile ce le-am primit, ne vom trezi cândva ca am ramas numai cu ambalajul si am pierdut continutul. Neglijenta noastra în slujire, îi va împiedica pe cei din jur sa se bucure de aroma binecuvântarilor pe care Dumnezeu ni le-a daruit.

decembrie 03, 2013

CREDE DOAR!

“Pe când vorbea El înca, iata ca vin niste oameni de la fruntasul sinagogii, care îi spun: „fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învatatorul?” Dar Isus fara sa tina seama de cuvintele acestea, a zis fruntasului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” [Marcu 5:35-36]
 
     Pentru ca Lazar pe care Domnul Isus l-a chemat la viata, atunci când a iesit afara din mormânt, avea mâinile si picioarele legate, Domnul a spus celor ce-L însoteau: ”dezlegati-l si lasati-l sa mearga.” Numai atunci când mâinile si picioarele i-au fost eliberate, Lazar a ajuns sa se bucure deplin de viata. Multi oameni astazi desi au vata, nu se pot bucura din belsug de ea, pentru ca înca n-au scapat de legaturile care îi înfasoara.
     În timp ce era pe un teren de golf, Lee Trevino, un împatimit al acestui joc, a fost lovit de un trasnet. Oridecâteori povestea acesta întâmplare, el nu uita niciodata sa mentioneze ca desi a ramas cu urme ale acestui incident pentru toata viata, a învatat însa o lectie pe care n-o va uita niciodata. În urma acestei încercari, marturisea el, am fost eliberat de frica de moarte! În timp ce ma adaposteam sub un pom, am auzit un fâsâit si deodata o caldura puternica care mi-a trecut prin bratul si piciorul drept, m-a trântit la pamânt. În acele momente n-am mai simtit nici un fel de durere. Totul s-a transformat într-o caldura placuta si-o atmosfera feerica, stralucitoare. În acele momente am întâlnit-o pe mama mea, care murise cu multi ani în urma si pe multi alti prieteni pe care îi stiam ca murisera. Totul s-a petrecut asa ca si cum as fi citit despre viata mea, care a trecut dintr-o lume în alta. A foat asa de placut, încât nici nu-mi mai doream sa ma reîntorc la viata. Când m-am trezit pe patul spitalului, am înteles ca Dumnezeu m-a readus la viata din mijlocul acestei lumi, pentru ca avea un scop cu mine. De aceea, din acea zi am povestit tuturor celor pe care i-am întâlnit, sa nu se mai teama de moarte!
     Pentru ca si astazi sunt oameni legati de pofte, pacate, teama, sau necredinta, numai cei ce aud glasul chemarii lui Dumnezeu, sunt eliberati de orice legatura si pot trai o viata din belsug.

decembrie 02, 2013

LASA-L PE DUMNEZEU SA-TI FIE ALATURI MEREU!

“Dar voi preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra prea sfânta, rugati-va prin Duhul Sfânt, tineti-va în dragostea lui Dumnezeu, si asteptati îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica.” [Iuda 1:21]

 

     Katy Jonson, a fost o femeie vesela si plina de viata, pâna în ziua în care a auzit ca este bolnava de cancer. Dupa multi ani în care a lucrat ca bucatareasa principala la un mare spital, a trebuit sa se pensioneze, fiind internata pentru tratament chiar în spitalul în care lucrase. În acele momente de încercare, ea si-a pierdut bucuria si entuziasmul pe care l-a avut altadata, iar zilele i-au devenit o povara. De aceea îsi petrecea mai tot timpul asezata în pat pe parte dreapta, având privirea îndreptata spre portiunea de cer care se întrezarea în departare. Desi multi colegi au venit s-o viziteze si s-o întareasca, ea a ramas în aceeasi pozitie fara sa se întoarca spre ei, cuprinsa de o durere si-o mâhnire profunda. Nici chiar atunci când pastorul bisericii a vizitat-o, ea n-a vrut sa priveasca spre el. Vazând ca nu poate sa comunice, dupa ce s-a rugat, pastorul a întrebat-o: „Katy ma lasi sa fac ceva pentru tine?” “Ce mai poti sa faci pentru mine, în aceasta vreme când îmi numar ultimile clipe ale vietii?” a întrebat Katy cu si mai mare durere. Este o mare surpriza; i-a raspuns pastorul. Ca sa afle ce surpriza i se pregateste, Katy si-a dat acceptul. Dupa ce a primit acceptul femeii bolnave, pastorul a parasit spitalul si a mers în graba la biserica. A luat din sanctuar cea mai mare cruce de argint, a pus-o pe umar si s-a îndreptat spre spital. Când a ajuns pe holurile spitalului, ceilalti bolnavi se întrebau cu foarte mare curiozitate, ce avea sa faca acel barbat cu o cruce asa de mare. Ajungând în camera femeii bolnave, aceasta era asezata în aceeasi pozitie cu spatele la usa si cu privirea atintita spre geam. Spunându-i ca este o surpriza, pastorul i-a cerut acesteia sa-si închida ochii si sa-i deschida numai atunci când el îi va permite. În timp ce bolnava pastra ochii închisi, pastorul a fixat crucea în asa fel încât aceasta se încadra perfect în tocul geamului. Când s-a asigurat ca totul este bine fixat, pastorul i-a cerut femeii sa-si deschida ochii. Când aceasta s-a uitat spre fereastra si a vazut crucea de argint stralucind sub lumina soarelui, a fost asa de emotionata de acea priveliste, încât a început sa plânga. În acele momente, pastorul i-a spus: „nu poti sa întelegi deplin cerul, decât atunci când îl privesti prin cruce!” Dupa ce i-a explicat ca Fiul lui Dumnezeu a trait o durere mult mai mare decât suferinta pe care ea o îndura, viata acelei bolnave s-a schimbat. Dupa ce a înteles rostul crucii, credinta în Hristos i-a adus mângaiere si nadejdea ca cerul spre care privea cu deznadejde mai înainte, este locul spre care acum se îndrepta cu deplina nadejde.

     Lasa-L pe Dumnezeu sa-ti fie alaturi mereu pentru ca si in boala, si in durere mila Lui nu intarzie sa apara si daca te afli pe un pat de suferinta si crezi ca Dumnezeu te-a uitat.. te inseli. El stie rostul nostru pe acest pamant.. El stie cand trebuie sa ne oprim pe acest drum si El stie cand e timpul sa plecam.. departe.. langa El. Domnul sa ne dea putere sa fim pregatiti in orice clipa sa ne intalnim cu El in VESNICIE!

noiembrie 29, 2013

„DA-MI ISUSE APA VIE”

„Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!” tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.” [Ioan 4:10]

     Cea mai lunga conversatie relatata de Sfânta Scriptura, pe care Domnul Isus a avut-o cu vreo persoana, a fost purtata cu femeia din Samaria. Când a întâlnit-o la fântâna lui Iacov, Domnul Isus i-a cerut Samaritencei sa-i dea putina apa. Auzindu-i cererea, femeia a fost socata, pentru ca nici un iudeu n-ar fi acceptat sa bea apa dintr-un vas aflat în proprietatea unui samaritean, pentru ca Samaritenii erau considerati necurati, datorita faptului ca se amestecasera cu neamurile. In timpul discutiilor care au urmat, Domnul Isus i-a promis însa Samaritencei o apa mai buna spunându-i: „Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!” tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.” Dupa ce a auzit aceasta promisiune, Samariteanca i-a zis: ”Doamne da-mi aceasta apa; ca sa nu-mi mai fie sete, si sa nu mai vin pâna aici sa scot. Fiindca Domnul Isus i-a cunoscut adevarata durere, care i-a provocat o sete a sufletului, a schimbat subiectul discutiei si i-a cerut sa-l cheme mai întâi pe barbatul ei. Samariteanca n-a vrut însa sa discute despre acest subiect, de aceea a început sa puna întrebari cu privire la religie si diferentele dintre iudei si samariteni. La sfârsitul acestei conversatii, acea femeie însetata si care avea multe întrebari, a fost cu totul schimbata. Aceasta s-a petrecut nu numai pentru ca a înteles care este închinarea adevarata, ci pentru ca a cunoscut  identitatea Celui cu care tocmai a stat de vorba. Când a înteles ca Cel cu care vorbise este Mesia, inima ei a fost asa de plina, încât si-a lasat galeata la fântâna si-a alergat în cetate sa spuna si altora despre descoperirea pe care o facuse.

     Nu cumva inima îti este goala si traiesti fara a avea bucurie si entuziasm? Hristos este gata sa-ti ofere în aceasta zi aceeasi apa vie, pentru ca si viata ta sa fie abundenta. Care este lucrul pentru care ar trebui sa-i multumesti astazi lui Dummnezeu? Chiar daca ti se întâmpla ceva rau, nu uita ca “toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”, pentru ca Dumnezeu poate schimba cel mai mare rau, în cel mai mare bine.

noiembrie 28, 2013

INCREDE-TE IN DUMNEZEU

„Eu sunt nenorocit si sufar: Dumnezeule, ajutorul Tau sa ma ridice! Atunci voi lauda Numele Lui Dumnezeu prin cântari, si prin laude îl voi preamari.” [Psalmul 69:29-30]

 

     Într-o seara, când se întorcea spre casa, un misionar ce lucra în Africa de Sud era foarte obosit. Datorita calatoriilor pe care le facuse în acea zi, pentru a duce vestea buna triburilor de africani din acea regiune, William Pruitt nici nu mai voia sa manânce. Tot ce astepta, era sa se urce în pat si sa se odihneasca pâna dimineata. Casa în care locuia împreuna cu alti misionari, semana mai mult cu o coliba pe care si-au ridicat-o la marginea unei tabere a indigenilor. Dupa ce-a avut un somn adânc în timpul noptii, Pruitt s-a trezit dis de dimineata pentru a-si începe o noua zi de slujire. Înainte de orice lucru, el s-a rugat si a multumit lui Dumnezeu pentru odihna din timpul noptii si i-a cerut ajutorul pentru a ajunge la un alt trib. Înainte de a porni la drum, s-a dus însa într-o magazie ca sa porneasca un generator care producea curent electric, pentru a-si încarca bateriile. Când a intrat în magazie, a vazut ceva ce samana cu o sfoara, atârnând ca un colac în jurul unui suport de lemn. Nu-mi amintesc sa fi cumparat o sfoara ca aceasta; si-a zis el atunci în soapta, pregatindu-se s-o apuce. În momentul când era pregatit sa întinda mâna, a simtit ceva ca un cui înrosit care îi trece prin ochiul drept, iar un lichid ca un spray i-a fost pulverizat pe toata fata. În acele momente, Pruitt a cazut la pamânt, strigând dupa ajutor. Când colegii lui au intrat în magazie, au înteles ca ceea ce semana cu o sfoara, era o cobra foarte veninoasa. Dupa ce au omorât sarpele, acestia l-au luat pe colegul lor în casa, l-au spalat pe fata cu multa apa si i-au pus în ochi singurul medicament pe care îl aveau. Pentru ca nu era nici un medic în zona, dupa ce i-au dat câteva somnifere, acestia l-au lasat sa doarma pâna a doua zi. Când s-a trezit din somn, ochiul sau era perfect sanatos, si nu avea nici o urma de roseata. Vazând ca nu i-a ramas nici o urma a atacului pe care l-a suferit, Pruitt a multumit lui Dumnezeu pentru acea cobra care l-a stropit cu venin, împiedicându-l astfel s-o prinda în mâna. Daca ar fi atins sarpele, cu siguranta ca acesta s-ar fi aparat înfasurându-se în jurul mânii si muscându-l i-ar fi cauzat moartea.

     Increde-te doar in puterea lui Dumnezeu si El va sta neconditionat langa tine!

noiembrie 27, 2013

EL NE IUBESTE MULT!


“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi, si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.” [I Ioan 3:16]

 

     Când a fost întrebata de un reporter al unui mare cotidian: „care este lucrul cel mai important pe care parintii ar trebui sa-l faca pentru copiii lor”, Maica Teresa a raspuns: „este foarte important ca parintii sa-i învete pe copiii lor cum sa se roage, si sa petreaca mult timp în rugaciune împreuna cu ei!” “La fel de important,” a continuat ea, “este ca parintii sa-i ajute pe copiii lor sa se încreada în Dumnezeu.”

     Sunt multe motivatii care ne îndeamna sa ne încredem în Dumnezeu. Cea mai mare dintre acestea o gasim atunci când privim la cruce, pentru ca uitându-ne la jertfa lui Hristos, întelegem cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Daca atunci când nu-L cunosteam, Dumnezeu ne-a iubit asa de mult încât L-a dat pe Fiul Sau sa moara pentru noi, cu cât mai mult acum când am ajuns sa credem în El, Dumnezeu ne va da toate lucrurile. Scriptura ne arata de fapt ca pentru noi, Hristos este: Pâinea care se pogoara din cer, Adevarata Lumina, Calea Adevarul si Viata, si Alfa si Omega tuturor lucrurilor. Prin El avem iertarea pacatelor, împacarea cu Dumnezeu, mântuirea sufletului, sfintirea vietii si mostenirea Slavei.

     “Am vazut în misiunea mea,” spunea Maica Teresa, “adesea, familii a caror suferinta nu putea fi descrisa în cuvinte. Când au venit la Hristos, viata le-a fost schimbata. Chiar daca în cele mai multe cazuri, au continuat având aceleasi lipsuri si dureri, în mijlocul acestor necazuri, au ajuns sa se bucure cu adevarat, pentru ca au gasit mângaierea si binecuvântarea pe care numai Dumnezeu le poate oferi.”

     Nu cumva ai ajuns momente în care ti se pare ca nu-ti mai poti purta crucea? Daca esti descurajat si nu mai ai pe nimeni care sa-ti vina în ajutor, marturiseste-I în rugaciune lui Hristos toata durerea sufletului tau si povara pe care o porti îti va fi mult mai usoara, si-o vei purta cu bucurie.

noiembrie 26, 2013

AZI.. NU MAINE!

“Alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoritilor în a caror tara locuiti. Cât despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului.” [Iosua 24:15]

 

      Într-o zi când s-au uitat pe geamul de la biroul lor, doi angajati de vânzari de masini dintr-un parc auto pentru masini uzate, au observat o persoana care se plimba printre masini, plecându-se mereu spre rotile acestora. Omul acela este un spargator de roti de masini; i-a spus la un moment dat, unul dintre agenti, colegului sau. Mergând în parcare, acestia au observat ca mai multe masini aveau rotile sparte. Dupa ce au constatat paguba, agentii au anuntat imediat paznicii, care au venit si l-au imobilizat imediat pe spargatorul de roti. Când a fost interogat, acesta ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic, a spus ca doreste sa cumpere o masina, dar înca nu s-a hotarât pe care dintre cele expuse. Pentru ca am vazut ca unele dintre cauciucuri erau uzate, am încercat sa le probez ca sa vad cât sunt de rezistente si mi-am folosit briceagul, a marturisit foarte sincer cel imobilizat. În nehotarârea sa, acest om ce dorea sa-si cumpere o masina, daca n-ar fi fost oprit la timp, ar fi ajuns sa produca o mare paguba.

     Si Nicodim a avut un astfel de moment de nehotarâre. În momentul în care Domnul Isus i-a spus ca nasterea din nou se produce prin apa (Cuvântul Scripturii) si Duh, o parte din inima lui cred ca ar fi vrut sa creada. O alta parte însa, cred ca îl tragea înapoi. Desi s-a zbatut o vreme între aceste alternative, Nicodim a luat însa hotarârea cea buna.

     Si în inima multora dintre noi se duce aceeasi lupta. Apostolul Pavel a marturisit despre aceasta când a spus: „gasesc dar în mine legea aceasta: „când vreau sa fac binele, raul este lipit de mine! În ciuda acestei împotriviri, si apostolul Pavel a ales ce este bine, pentru ca a înteles ca o decizie buna este posibila, doar prin ajutorul lui Dumnezeu.

     Nu cumva te-ai multumit pâna acum sa fii doar un crestin de mâna a doua? Daca nu te vei hotari grabnic pentru Hristos si vei ramâne între cele doua alternative, viata ta va merge din rau în mai rau, nenorocindu-te singur si afectându-i si pe altii.

     Fa în aceasta zi o alegere buna, si viata ta nu va mai fi la fel!

noiembrie 22, 2013

TU CUM TE DEDICI IN LUCRARE?


“Domnul a facut lucruri mari pentru ei! Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noi, de aceea suntem plini de bucurie.” [Psalmul126 2-3]

 

     O familie de studenti sud-coreeni, a intrat într-o zi în biroul  decanului colegiului biblic la care învatau, cerându-i ajutorul pentru a dschide o biserica pentru coreenii din zona. “Eu si sotia mea, i-a marturisit Sang Kayo Lee decanului, înainte de a veni sa va cerem ajutorul ne-am rugat o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara, cerându-I lui Dumnezeu sa ne dea putere si ajutor în aceasta slujire.” Pentru ca atunci când i-a auzit, decanul a ramas fara cuvinte, sotia lui Lee, a continuat spunând: „da; ne-am rugat cu credinciosie o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara! Credem cu tarie ca Dumnezeu doreste sa începem aceasta lucrare pentru coreenii din Arkansas si avem nevoie de  multa putere!” Dupa aceasta marturisire decanul Wilke, a înteles masura dedicarii celor doi soti, dar n-a uitat faptul ca ei aveau înca mari probleme pentru a comunica în limba engleza, si multe nevoi financiare pentru a-si acoperi costurile de scolarizare. De aceea i-a întrebat: „v-ati gândit bine când ati luat aceasta decizie? În aceasta zona nu sunt asa de multi coreeni. Am facut multe investigatii, i-au marturisit atunci cei doi soti si am descoperit ca în orasul nostru sunt aproape 400 de coreeni. Noi însa putem calatori pâna la 100 de kilometri în fiecare directie, pentru a începe grupe de studii si pentru coreenii din localitatile din jur. Acesti coreeni despre care îmi vorbiti, sunt crestini; a continuat cu întrebarile decanul? Foarte putini dintre ei; i-a raspuns Lee. Dar noi am dori sa-i conducem pe toti la Hristos. Pentru aceasta, am hotarât deja programul întâlnirilor: duminica dupamasa ne vom întâlni pentru închinare în capela colegiului care nu este folosita, vineri seara vom avea o seara de rugaciune într-o biserica din oras, iar sâmbata seara vom avea studiu biblic în orasul vecin! Când le-a vazut entuziasmul, decanul i-a întrebat înca odata: „atunci cu ce va pot ajuta? În momentul când se astepta sa-i auda cerându-i lucruri materiale, bani, haine, sau cauciucuri pentru masina lor, decanul a fost foarte surprins când Lee i-a spus: „n-avem nevoie de bani, si nici de nimic altceva, fiindca Dumnezeu ne poarta de grija de toate aceste nevoi. Avem însa mare nevoie de rugaciune, i-au raspuns cei doi soti la unison. Lucrarea pe care dorim sa o facem este asa de mare, încât ne trebuie multa putere. Constienti de aceasta mare nevoie, am venit sa va cerem sa va rugati pentru noi si sa ne dati binecuvântarea!”

     Dupa acesata marturisire, cei doi soti împreuna cu decanul s-au prins de mâini si s-au rugat cu multa ardoare, ca Dumnezeu sa-i întareasca si sa le deschida usi, sa poata împlini slujirea care le-a fost descoperita. Dupa numai câteva luni, cei doi soti s-au întors în biroul decanului si i-au spus ca au deja 24 de coreeni care s-au hotarât pentru Domnul, iar unii vin de pâna la 100 de kilometri, ca sa fie prezenti la închinare.

     Dumnezeu asculta rugaciunile, nu-i asa?

     “Când i-am auzit pe cei doi soti vorbind, marturisea adesea decanul, simteam puterea Duhului Sfânt, care ne atingea inimile, si mâna lui Dumnezeu care începuse deja sa lucreze în biserica pe care ei doreau s-o deschida pentru conationalii lor. Acest lucru s-a întâmplat, nu datorita studiilor pe care ei le parcursesera, sau a resurselor materiale de care dispuneau, ci datorita dedicarii lor pentru Domnul si pentru lucrarea pe care au înteles  ca trebuie s-o împlineasca.”

        Tu cum iti dedici viata pentru slujire? Ce sacrificii faci? Iti rezervi timp pentru Domnul, pentru slujire? Dumnezeu sa ne dea putere sa ne facem timp pentru Dumnezeul nostru si sa ne implicam cu tot ce putem in lucrarea la care El ne cheama!

noiembrie 21, 2013

AI PRET IN OCHII LUI


“Alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar sa ne însufleteasca pe toti, cari suntem desavârsiti; si daca în vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si în aceasta privinta.” [Filipeni 3:14-15]

 

     Laurence Welk, un renumit acordeonist si producator de spectacole din Statele Unite, a povestit ca în copilarie a fost tot timpul fascinat de acordeonul tatalui sau, pe care acesta si-l cumparase din Germania.  Multa vreme tatal sau nu l-a lasat sa se atinga de acordeon, pentru ca se temea ca nu cumva acesta sa se strice. Când a trecut în clasa a IV-a, Laurence a facut apendicita perforata si a stat câteva saptamâni în spital. Când a fost externat din spital, pentru ca sa-i treaca mai usor timpul de covalescenta, tatal sau i-a permis sa cânte la acordeon. Atunci a fost prima data când Laurence a învatat notele si clapele acordeonului care le redau. Când însa s-a facut bine, tatal sau nu l-a mai lasat sa se atinga de acordeon, pentru ca se temea ca acesta sa nu se strice. De aceea i-a cumparat lui Laurence un acordeon de numai 15 dolari, care era mai mult o jucarie. Desi entuziasmul lui Laurence a fost deosebit de mare la început, în numai câteva zile noul acordeon s-a stricat. Dezamagit de cele întâmplate, Laurence i-a cerut tatalui sa-i cumpere un acordeon adevarat, urmând ca sa-i returneze cei 400 de dolari, atunci când avea sa-i câstige cântând la evenimente. În numai câteva luni, Laurence a reusit sa-i returneze tatalui, banii pe care îi împrumutase, iar cu fiecare petrecere la care participa, era tot mai apreciat. Cel mai greu moment din viata lui, s-a petrecut însa la vârsta de 21 de ani, când a fost invitat cu formatia pe care si-o formase, sa cânte la un spectacol în Dakota de Sud, unde a fost invitata si o orchestra renumita. Acordeonistul din acea formatie, l-a descurajat însa pe Laurence, spunându-i ca nu-i bun de nimic si daca i-ar fi permis, el l-ar scoate din spectacol, pentru ca nu cumva sa-i dezamageasca pe cei ce-l vor asculta. Fara a se lasa prins de descurajare, Laurence si-a continuat însa prezentarea, bucurându-se chiar si de o mare apreciere. Fiind invitat la un show de televiziune, a avut un asa de mare succes, încât din anul 1955 i s-a încredintat sa realizeze emisiuni saptamânale, ce au ajuns la un moment dat sa fie urmarite de peste 40 de milioane de telespectatori. Se poate ca Laurence Welk sa nu fi fost un mare muzician, dar a avut un talent primit de la Dumnezeu, pe care l-a pus în slujba semenilor, depasind toate obstacolele si orice descurajare.

     Daca în aceasta zi te simti descurajat si neapreciat de cei din jurul tau, nu uita ca Dumnezeu vede o valoare în fiecare dintre noi, pentru ca ne-a înzestrat cu daruri unice.

noiembrie 20, 2013

”DU-TE DE FA SI TU LA FEL!”


“Care dintre acesti trei, ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui cazut între tâlhari? „Cel ce si-a facut mila cu el”, a raspuns învatatorul Legii. „Du-te de fa si tu la fel”, i-a zis Isus.” [Luca 10:36-37]

 

     Într-o zi un angajat a venit la serviciu cu o ora mai târziu. Pentru ca era zgâriat si plin de vânatai pe fata si pe coate, seful sau l-a întrebat: „John; ce-ai patit de ai ajuns în halul acesta?” “Ma grabeam sa ajung la servici, i-a raspuns angajatul, si-am alunecat pe scari, cazând de pe o treapta pe alta tot etajul! Si asta ti-a luat o ora; a continuat cu întrebarile seful?”

     Nu-i nici un pic de mila în atitudinea sefului, nu-i asa?

     Acelasi lucru s-a întâmplat si în cazul preotului si-al levitului despre care a vorbit Domnul Isus în cea mai cunoscuta pilda pe care a spus-o. Acestia, desi au vazut durerea celui cazut între tâlhari, au trecut înainte pe alaturi, ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Domnul Isus ne-a aratat însa ce înseamna a avea mila de cei aflati în suferinta, atunci când îl prezinta pe acel samaritean, care desi era în calatorie, s-a oprit lânga cel cazut, i-a legat ranile, dupa ce le-a uns cu untdelemn si l-a dus la un han. Dupa ce s-a asigurat ca totul este în ordine, acesl samaritean l-a platit pe hangiu ca sa-i poarte de grija celui aflat în suferinta, pâna ce avea sa se faca bine.

     Dupa ce a prezentat marturia Samariteanului, Domnul Isus a spus celui ce voia sa stie cine îi este aproapele: „ du-te de fa si tu la fel!”

     Cine-ti este aproapele care asteapta în aceasta zi un semn de mila si dragoste din partea ta? Du-te si fa-i si tu la fel!

noiembrie 19, 2013

ADEVARATA CREDINTA


“Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou. Vântul sufla încotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici încotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” [Ioan 3:7-8]

 

     Cu totii stim ca în timpul vietii, fiecare dintre noi trebuie sa avem un moment când sa ne marturisim credinta personala în Hristos. Credinta nu-i ceva ce mostenim de la parinti, sau împrumutam de la prieteni, ci este o virtute personala. La o conferinta de echipare spirituala a slujitorilor crestini, Harry Emerson Fosdick, a facut o declaratie surprinzatoare spunând: „ foarte multi dintre membrii bisericilor evanghelice de astazi, sunt crestini de mâna a doua. Acestia se numesc crestini fiindca s-au nascut în familii crestine, sau au ajuns în biserica datorita faptului ca s-au casatorit cu o persoana credincioasa sau si-au urmat prietenii crestini. Domnul Isus ne cheama însa ca fiecare dintre noi sa fim crestini de prima mâna.

     În adâncul inimii sale, Nicodim stia ca numai o persoana trimisa de Dumnezeu, poate sa faca minuni. Desi auzise depre ceea ce facuse Domnul în cetatile prin care trecuse, pâna în noaptea în care a venit la Domnul, a fost însa orbit spiritual. De aceea Domnul Isus i-a spus :” noi vorbim ce stim si marturisim ce am vazut; si voi nu primiti marturia noastra!” Desi avea atâtea marturii, Nicodim înca se mai lupta în inima lui cu lucrurile despre care Domnul Isus îi vorbise. Când Domnul i-a zis:” trebuie sa va nasteti din nou, el a ascultat cele spuse, dar n-a înteles, sau nu voia sa înteleaga. Din aceasta cauza a întrebat: „ cum se poate naste înca o data un om batrân? Poate el sa intre în pântecele maicii sale si sa se nasca înca o data?” Desi Domnul Isus îi spusese lui Nicodim adevarul, el înca nu putea sa-l creada. În viata lui, a venit însa un moment când prin credinta a acceptat ca Domnul Isus este Fiul luiDumnezeu, si-a aratat acest fapt în mod public, atunci când a pregatit trupul Domnului pentru îngropare.

     Daca înca te mai lupti cu întrebari si framântari cu privire la Hristos, nu uita ca si-n viata ta trebuie sa fie un moment în care sa accepti ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu si Mântuitorul tau personal. În acest fel vei dobândi o credinta personala, de mâna întîi, pentru ca adevarata credinta nu-i de împrumut si nici nu se mosteneste.

noiembrie 18, 2013

CARE E HOTARAREA TA PENTRU AZI?


“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de fata Ta? Daca ma voi sui în cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca în locuinta mortilor, iata-Te si acolo.” [Psalmul 139:7-8]

 

     În timpul unei cruciade organizate de evanghelistul Billy Graham în Seattle, a fost invitata o mama care sa vorbeasca despre moartea fiului sau. Când a ajuns la microfon, Shirley Lausing, a marturisit în fata întregei audiente ca fiul ei John Kendall Morgan, ofiter în armata americana. A fost chemat sa lupte în misiunea „Furtuna în desert.”

     “Desi fiul meu si-a predat viata lui Hristos din copilarie, a continuat mama, în acel moment n-am dat prea mare importanta acelei hotarâri. Acum când el nu mai este în viata înteleg mult mai bine cât de mare a fost pentru el acea zi. Acum câteva saptamâni când doi ofiteri din armata Americana, au sunat la usa apartamentului în care locuim si ne-au anuntat de moartea fiului nostru, a carui elicopter a fost doborât de focul inamic, pentru noi a fost o mare tragedie. Amintindu-ne însa de hotarârea pe care o luase în copilarie pentru a-L urma pe Hristos, în mijlocul acestei mari dureri am fost mângaiati si întariti de Dumnezeu. Când John a plecat spre avion ca sa zboare spre baza din Arabia Saudita, i-a dat prietenei sale Lisa, un almanah ce continea poze cu rochii de mireasa şi meniuri pentru sarbatoarea nuntii, cerându-i ca pâna se va întoarce sa-si aleaga rochia de mireasa.”

      Dupa ce a facut aceasta marturisire Shirley s-a oprit si cu adânca durere a spus: ”aceasta nunta atât de asteptata pentru noi, n-a mai avut loc, pentru ca fiul nostru a mers la o alta sarbatoare de nunta! Va spun aceste cuvinte varsându-mi inima înaintea voastra, întarita numai de puterea lui Dumnezeu, pentru ca altfel n-as fi reusit sa stau în picioare. Ceea ce ne-a mângaiat cel mai mult, au fost însa cuvintele pe care fiul nostru le-a scris în doua scrisori, una adresata noua iar cealalta prietenei sale. Cu trei saptamâni înainte de moartea sa, el a scris aceste scrisori pe care le-a ascuns în bagaje. În scrisoarea pe care ne-a adresat-o noua, fiul nostru ne-a scris: ”în cazul în care va trebui sa deschideti aceasta scrisoare, sa nu va îngrijorati si sa nu plângeti. Eu sunt mai bine ca oricând, si acum stiu ceva ce voi înca nu puteti întelege. Stiu cum arat cerul si ce înseamna adevarata sarbatoare de nunta! Pentru ca nimeni nu stie ceea ce-i poate aduce ziua de mâine, fiecare dintre voi, a continuat ea, trebuie sa luati aceiasi decizie pe care si fiul meu a luat-o!

    ESTI GATA SA IEI ACEEASI DECIZIE?

noiembrie 15, 2013

IMPLINIREA RUGACIUNILOR


“Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult în dragoste unuii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi însine pentru voi…” (I Tesaloniceni3:12)

 

      Într-o zi Chuck Swindol, a gasit în biblioteca sa o carte care a apartinut mamei sale. Când a început s-o citeasca, el a observat ca din loc în loc erau anumite notite pe care mama sa le-a facut ca un comentariu personal asupra temelor despre care citise. Desi mama sa murise cu mai mult de 20 de ani în urma, Chuck Swindol, a continuat sa citeasca cartea, motivat mai mult de dorinta de-a descoperi toate comentariile mamei sale. Când a ajuns la ultima fila, Swindol a observat o nota specifica ce continea mesajul: ”am terminat citirea cartii azi, 8 mai 1958.” Când a vazut aceasta declaratie, Chuck a încercat sa-si aminteasca unde se gasea el în acea vreme. Consultându-si agenda zilnica din acel an, a aflat ca pe data de 8 mai 1958, se afla pe o nava militara în serviciul Marinei Americane, ce stationa lânga o insula din Sudul Pacificului, iar pentru acea zi, avea scris în jurnalul sau: ”Domnul m-a convins astazi sa parasesc serviciul militar si sa ma predau deplin slujirii Lui!” Când a descoperit acest fapt, a înteles de ce notitele de pe marginile cartii pe care mama sa o citise, contineau atâtea rugaciuni pentru el. În acea seara când dupa douazeci de ani, a descoperit cum Dumnezeu a ascultat rugaciunile mamei sale, Chuck Swindol, a îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu si asa cum a marturisit-o deseori s-a rugat spunând: ”Doamne Dumnezeule; îti multumesc pentru rugaciunile mamei mele, care m-au urmarit tot timpul în vremea pribegiilor din viata  mea. Acestea mi-au asigurat prezenta si ajutorul Tau, fara ca eu sa fi stiut !” În urma acestei  experiente, Chuck Swindol a marturist ca a ajuns sa împlineasca lucrarea la care a fost chemat, datorita rugaciunilor mamei, careia îi atribuie toate meritele succeselor sale.

noiembrie 14, 2013

ESTI UN OM DE INCREDERE?

“Un raspuns bun este ca un sarut pe buze.” [Proverbe 24:26]

 

      Un sondaj publicat într-un ziar din SUA, a aratat ca majoritatea celor intervievati si-au dorit ca cea mai importanta calitate a prietenului cel mai apropiat sa fie „onestitatea”! Aceasta calitate a obtinut un scor aproape dublu fata de alte calitati precum: a fi în stare sa-si împartaseasca planurile, sau a avea un anume simt al umorului. Gânditi-va cât de greu este sa ai un prieten, un copil, un parinte, un sot, sau o sotie, în care sa nu poti avea încredere. Daca as mai fi tânar si ar trebui sa aleg un partener pentru casatorie, primul lucru pe care l-as urmari la aceasta persoana ar fi integritatea. Poate el sau ea sa fie demn de încredere? Cel mai puternic argument pentru aceasta virtute, este dovedit atunci când cei doi tineri pot sa spuna nu sexului înainte de casatorie. Daca un tânar poate birui aceasta ispita, atunci el si ea pot birui oricare alta ispita care le-ar afecta viata, dovedind ca sunt oameni integri si de caracter.

     Când ne înselam parintii, prietenii, sotul sau sotia, nu numai ca-i ranim pe cei pe care-i iubim, dar Il întristam si pe Dumnezeul care ne-a creat.

noiembrie 13, 2013

CONCENTREAZA-TI ATENTIA ASUPRA LUI DUMNEZEU!

“Drept raspuns, Isus i-a zis: Inapoia Mea, Satano! Este scris: „Sa te închini Domnului Dumnezeului tau, si numai Lui sa- I slujesti.” [Luca 4:8]

     O fetita a cerut tatalui sau sa o ajute pentru a-si face temele. În acel timp însa, tatal sau era la computer unde scria o scrisoare pentru compania la care lucra, televizorul era deschis si cu volumul la maxim, iar fiii sai mai mici se certau de zor, ca sa obtina aceeasi jucarie. Pentru a raspunde fiicei sale, tatal si-a dat seama ca nu se poate concentra. De aceea a hotarât sa se opreasca din compunerea scrisorii, sa închida televizorul si sa-i linisteasca pe cei mici. Acest parinte n-a putut da un raspuns corect, decât atunci când si-a îndreptat toata atentia asupra aceleia care avea nevoie de ajutor. Ai trait si tu aceleasi situatii, nu-i asa?

     Daca este nevoie sa facem liniste atunci când trebuie sa rezolvam anumite probleme de matematica, cu cât mai mult trebuie sa cautam aceeasi atmosfera, atunci când dorim sa venim înaintea lui Dumnezeu. Diavolul încearca sa ne distraga atentia, sau sa ne bruieze sugerându-ne alte gânduri, ca în cazul lui Petru. Ne vom gasi linistea, numai atunci când vom avea curajul sa-i raspundem diavolului cu aceiasi declaratie ca Domnul Isus, spunându-i: „Înapoia mea, Satano!”

     În contextul în care te afli, te poti închina lui Dumnezeu fara sa fii deranjat? Traiesti chiar în aceste momente o partasie deplina cu Hristos, sau trebuie mai întâi sa faci ordine si liniste în jurul tau? Pentru a nu fi deranjat si pentru a te concentra  asupra unei singure probleme, merita sa depui orice jertfa!

noiembrie 12, 2013

CARE E DECIZIA TA?

“…viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata; deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos.” [I Ioan 1:2-3]

 

     Cînd am fost în liceu, m-am simtit îndemnat sa citesc Biblia din scoarta în scoarta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa-mi împlinesc aceasta dorinta în trei ani de zile. Una dintre marile binecuvantari de care am beneficiat citind întreaga Biblie, a fost faptul ca am înteles planul lui Dumnezeu pentru întreaga creatie. Dorinta suprema a lui Dumnezeu asa cum o arata Biblia, este sa comunice cu noi oamenii. Înainte de caderea în pacat, Dumnezeu avea o întalnire cu omul în fiecare dimineata. Dupa ce omul a pacatuit, tot Dumnezeu a luat initiativa pentru a reface aceasta relatie rupta. Ne-a iubit asa de mult, încat a venit sa ne caute chiar aici în mijlocul lumii unde ne-am ratacit atrasi de cursele diavolului. S-a apropiat de noi prin Hristos, care a murit în locul nostru, ca sa ne deschida o usa spre partasia cu Tatal. Pentru ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, în locul pedepsei pe care o meritam, El ne ofera iertarea si binecuvantarea de-a reintra în prezenta Sa. Acesta este planul lui Dumnezeu si pentru tine.

     N-ai vrea ca în acesta zi sa traiesti aceasta binecuvântare?