Katherine Elliot, a povestit ca pe când
avea aproape 10 ani, mama sa a primit un parfum deosebit, ce era îmbuteliat
într-un recipient care a fascinat-o. Acest recipient era un vas din ceramica
verde, ce avea un gât foarte lung si un capac rosu, aratând ca vasele din
picturile celebre.
Katherine a rugat-o deseori pe mama sa sa
deschida acest recipient, pentru a-i proba continutul, dar de fiecare data,
aceasta i-a raspuns: „înca nu-i vremea; vreau sa pastrez acest parfum pentru o
ocazie speciala de mai târziu!” La aniversarea vârstei de 33 de ani, mama sa
i-a daruit însa fiicei sale parfumul atât de mult asteptat, spunându-i: ”as
dori sa vad cât îl vei pastra, fara a-l deschide!” Dupa numai câteva zile,
Katherine a deschis însa vasul si-a ramas fara cuvinte, când a descoperit ca
acesta era gol, desi sigiliul fusese intact. Dupa ce l-a cercetat cu mare
atentie, nu-si putea explica ce s-a întâmplat cu parfumul din vas. În acele
momente de nedumerire, a descoperit însa ca desi capacul si sigiliul
recipientuilui au ramas intacte, parfumul se evaporase foarte încet, printr-un
por al vasului de ceramica. Ce dezamagire; nimeni nu s-a putut bucura de darul
oferit cu atâta dragoste!
Aceasta întâmplare ne atrage însa atentia
ca se poate repeta aceeasi experienta si cu cei ce încearca sa pastreze
darurile spirituale, pentru evenimente speciale. Daca din egoism sau comoditate
nu punem în slujire acum, darurile ce le-am primit, ne vom trezi cândva ca am
ramas numai cu ambalajul si am pierdut continutul. Neglijenta noastra în
slujire, îi va împiedica pe cei din jur sa se bucure de aroma binecuvântarilor
pe care Dumnezeu ni le-a daruit.
Postări
