iulie 09, 2010

DE CE NE ESTE FRICA SA LUPTAM ??

“PUNETI-VA TOATA puterea ca sa PAZITI si sa IMPLINITI TOT ce este scris…VEGHEATI, dar, cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa IUBITI pe Domnul, Dumnezeul vostru..” (Iosua 23:6,11)

Interesant cum Dumnezeu se foloseste de oameni. S-a folosit de Eglon, imparatul Moabului..care prin el, Dumnezeu a pedepsit pe copiii Israelului, fiindca nu ascultasera de Domnul si acum se foloseste de Ehud, pentru a-i izbavi pe copiii Israelului din mana vrajmasului.
Am gasit scris in Scriptura, ca Domnul a ridicat un izbavitor copiiilor lui Israel, si anume pe EHUD. “Ehud si-a FACUT o sabie cu doua taisuri, lunga de un cot, si a incins-o pe sub haine, in partea dreapta.’’ (Judecatori 2:16).
Nu trebuie sa ne fie frica sa luptam contra diavolului si armatei lui de duhuri. Asa cum Ehud s-a pregatit pentru aceasta lupta, asa trebuie sa ne pregatim si noi. In primul rand si noi trebuie sa ne imbracam cu haina neprihanirii si a sfinteniei. NU putem lupta FARA aceasta haina, atat de pretuita. De sub aceasta haina, putem scoate sabia, Cuvantul Domnului, pe care o putem folosi cu credinciosie, cu putere si cu autoritate.
Dumnezeu este Acela care ne da si intelepciune…asa cum i-a dat si lui Ehud: ’’Ehud a inceput vorba cu el pe cand statea singur in odaia lui de vara si a zis: ’’Am un cuvant din partea Domnului pt tine….atunci Ehud a intins mana stanga, a scos sabia din partea dreapta si i-a implintat-o in pantece…chiar si manerul a intrat dupa fier si grasimea s-a strans in jurul fierului, caci n-a putut scoate sabia din pantece, ci a lasat-o in trup asa cum o infipsese.’’ (Judecatori 3:20-22).
Dumnezeu este Acela care ne da putere si tarie sa luptam contra acestor duhuri…oricat de mari ni s-ar parea…Sabia infipta in ele, ARDE…distruge…nimiceste…V-ati intrebat de ce Ehud infipsese sabia in ,,pantecele lui Eglon?’’ Am stat si m-am gandit cu ce se hraneste pantecele duhurilor??? Cu faptele firii noastre pamantesti…Atunci e de inteles, de ce unele duhuri se maresc tot mai mult, cand de fapt ele ar trebui sa se micsoreze, sa devina tot mai saracacioase, sa faca ,,greva foamei’’ pana vor pieri.
Trebuie sa fim foarte DIRECTI si CONCISI.
“…APROPIATI-VA si PUNETI-VA picioarele pe grumajii imparatilor acestora…”(Iosua 10:24).
Din nou m-am intrebat, de ce s-au folosit de picioare?? Dar tot Domnul ne descopera prin Duhul Sau cat de importante sunt si picioarele noastre; ele trebuiesc sa fie mereu ,,in caltate cu ravna Evangheliei pacii”. Cu Evanghelia lui Cristos PUTEM strivi ,,grumajii acestor imparati”, care ele au rolul de a dirija capul. Ce interesant…Dumnezeu ne incurajeaza prin Iosua astfel: “NU va temeti si NU va inspaimantati, ci intariti-va si imbarbatati-va, caci asa va face Domnul TUTUROR vrajmasilor vostri impotriva carora va VETI LUPTA.” (Iosua 10:25).
Dumnezeu adevarat, este unul singur!!! Pe langa multe alte porunci care ni le-a lasat, am sa mentionez una: “Aveti grija numai sa paziti si sa impliniti poruncile si legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: sa IUBITI pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa UMBLATI in TOATE caile Lui sa TINETI poruncile Lui, sa va ALIPITI de El si sa-I SLUJITI din TOATA inima voastra si din TOT sufletul vostru.” (Iosua 22:5).
“PUNETI-VA TOATA puterea ca sa PAZITI si sa IMPLINITI TOT ce este scris…VEGHEATI, dar, cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa IUBITI pe Domnul, Dumnezeului vostru..” (Iosua 23:6,11).
Domnul este singurul care ne poate ajuta sa ramanem langa El!!!
El sa fie laudat in viata noastra. Amin!

Felicia P. – Timisoara

AMR 5 mesaje

iulie 08, 2010

PRIVITI LUMEA PRIN OCHII UNUI COPILAS

„Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea”. (Luca 18:17)


Imi impaturam fularul si imi luam haina in holul bisericii, dupa o experienta deosebita cu Domnul. Isi pusesera fratii mainile peste mine si mi se facuse pentru prima data ungerea. Ma simteam altfel, tremurand inca de emotie, fericită, parcă eliberată de problemele pe care mi le pusese lumea în spate.
Deodată, cufundată în gândurile mele, văd o mogâldeată toată îmbrăcată în roz, care venise între timp lângă mine si mă privea curioasă. Mi-am îndreptat privirile spre ea, am întrebat-o ce face, dar nu mi-a răspuns. Îmi zâmbea doar. Era o fetită blondută, cu ochi albastrii, obrăjori pufosi ca de catifea, rosii si bucălati. Era un îngeras. Cum mă uitam la ea mirată, veni spre mine si îsi ridică căpsorul, îsi tuguie buzele si închise ochii. Dorea să-i dau un pupic. Nu o cunosteam deloc, si totusi drăgălăsenia ei m-a convins pe loc să-i fac voia, asa că m-am coborât la ea, am pupat-o pe obraz si i-am soptit „să fi binecuvântată”. Mi-a zâmbit. Apoi am văzut că o chemau părintii ei si s-a îndreptat spre ei, nescăpându-mi privirea. I-am făcut cu mâna un „la revedere” tacit. Mi-a făcut si ea la fel de cel putin trei ori până să se închidă usa în spatele ei.
În lumea de azi suntem atât de obisnuiti să lăsăm capul în jos când mergem pe stradă, să nu vorbim cu nimeni, decât dacă e o cunostintă bună, să ignorăm sufletele care au poate nevoie de o vorbă bună. Acel îngeras mi-a demonstrat că Dumnezeu doboară barierele pe care ni le punem în calea inimii. Deaceea trebuie să trăim cu sufletul curat, curat ca al copiilor care nu se sfiesc să vină si să ceară un pupic unui străin sau să spună mereu ceea ce gândesc.



Anonim

AMR 6 mesaje

iulie 07, 2010

Fiti buni unii cu altii

"El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti." (Matei 5:45)


Uneori judecam cu atata usurinta pe aproapele nostru. Cu atata dezinvoltura condamnam greselile celor din jur si emitem judecati. Domnul insa, in marea lui dragoste stie sa ne disciplineze. De fiecare data cand am zis aproapelui meu "numai tu poti face asa.." sau "cum ti-a dat prin minte sa faci una ca asta?..." , mi s-a intamplat ca la scurt timp sa fac aceeasi greseala pentru care l-am judecat pe aproapele meu. Am simtit atunci cum Domnul ma dojeneste cu blandete spunandu-mi "fiti buni între voi si milostivi, iertând unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, în Hristos" (Efeseni 4:32).
Stim insa de asemenea ca pe langa indemnul acesta zis cu blandete avem si porunca de a nu judeca: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. (Matei 7:1-2)Sa ne punem pe inima dorinta de a merge pe calea Domnului, fiind buni si milostivi unii cu altii si sa lasam judecata Domnului, caci a Lui este!
Anonim

iulie 06, 2010

CE SE-NTAMPLA ATUNCI CAND NU ASCULTAM DE DOMNUL?

“Domnul s-a aprins de manie impotriva lui Israel. El i-a dat in mainile unor pradatori care i-au pradat…si nu s-au mai putut impotrivi vrajmasilor lor…oriunde mergeau, mana Domnului era impotriva lor…” (Judecatori 2:14,15)
Datoria noastra este sa transmitem mai departe Cuvantul Domnului, din generatie in generatie, deoarece daca n-o facem, vom ajunge sa slujim altor dumnezei, maniindu-L pe Dumnezeu, Tatal Ceresc.
“…si s-a ridicat dupa el un alt neam de oameni, care NU cunosteau pe Domnul, nici ce facuse El pentru Israel. Copiii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului si au slujit Baalilor. Au mers dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i inconjurau, s-au inchinat inaintea lor si au maniat pe Domnul.’’(Judecatori 2:10-12)
Atunci cand nu stam in ascultare de Domnul, El ne pedepseste. Mi se pare corect. Si noi cu copiii nostrii procedam la fel. De ce? Pentru ca ii iubim si vrem ca ei sa devina niste oameni corecti, sinceri si care sa tina cont de Dumnezeu si legile Lui, care la randul lor sa transmita mai departe Cuvantul lui Dumnezeu.
Cu Dumnezeu nu este de joaca. El pedepseste pacatul. Pacatul aduce cu sine MOARTEA…de aceea Dumnezeu NU vrea sa pacatuim..El vrea sa avem VIATA.
“Domnul s-a aprins de manie impotriva lui Israel. El i-a dat in mainile unor pradatori care i-au pradat…si nu s-au mai putut impotrivi vrajmasilor lor…oriunde mergeau, mana Domnului era impotriva lor…’’(Judecatori 2:14,15).
Dar, cum Domnul este bun si milos….El aude strigatele copiiilor Lui, atunci cand sunt la stramtorare. El face rana, dar tot El o leaga. Asa un Dumnezeu avem…MARET!!
“Dl a ridicat judecatori… si El era cu judecatorul, si-i izbavea din mana vrajmasilor lor in tot timpul vietii judecatorului, caci Domnului i se facea mila de suspinurile scoase de ei impotriva celor ce-i apasau si-i chinuiau. Dar dupa moartea judecatorului, se stricau din nou, ducandu-se dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, si STARUIAU in aceasta purtare si impietrire.’’
De multe ori, Domnul ingaduie in vietile noastre incercarea….ingaduie prin alte lucruri, circumstante sau alte persoane…
“…voi pune pe Israel la incercare, ca sa STIU daca vor CAUTA sau nu sa urmeze calea Domnului, cum au cautat parintii lor.’’(Judecatori 2:22).
Iata, inca o data dovada ca noi trebuie sa transmitem mai departe Cuvantul lui Dumnezeu. incepand cu familiile noastre… “…cum au cautat PARINTII lor.’’
Si de cele mai multe ori cand incercarea vine peste noi….ESUAM.
“copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului, AU UITAT pe Domnul…’’
CONCLUZIE:
Dumnezeu ne-a dat o viata pe acest pamant care trebuie traita cu un scop.
Ce trebuie sa facem noi?
Sa raspandim mai departe Cuvantul Lui.
Sa-L lasam pe El sa lucreze prin noi, sa se foloseasca Domnul de resursele noastre, de timpul nostru, de faptele noastre, de lucrarea mainilor noastre, de ochii nostrii, de mintea noastra…El vrea sa se foloseasca de DUHUL, SUFLETUL si nu in ultimul rand de TRUPUL nostru cu TOT ce a fost el inzestrat.
Domnul sa ne ajute.

Felicia P. – Timisoara

iulie 05, 2010

RECAPĂTĂ-ȚI VEDEREA

“Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!” (Luca 18:38)
Cetatea Ierihon era renumita pentru modul ei cosmopolit de vietuire! Nu gaseai nimic bun in Ierihon. Vestita cetate cucerita de poporul lui Dumnezeu, ca dovada a binecuvantarii sale, era intr-o stare spirituala jalnica. Si totusi acolo “un orb” mai avea credinta vindecarii. Nu era un om obisnuit. Era un orb. Nu vedea nimic in jurul sau. Multimea care il inconjura pe Isus a fost deranjata de solicitarea lui “Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!” Era chiar agasant omul acesta. Prin strigatele lui deranja atmosfera de pace si liniste din jurul Mantuitorului. Insistentele lui au provocat reprosuri jignitoare la adresa lui. Doar Isus la privit si ia adresat o intrebare imperativa “Ce vrei sa-ti fac?” Era clar ca orbul dorea o actiune imediata. Dar cine era el. Era un orb fizic si un orb spiritual care cauta mantuirea si credea in Vindecatorul sau. “Doamne, a raspuns el, sa-mi capat vederea”.
Poate si tu azi te consideri un orb. Poate chiar ai o suferinta fizica. Poate ai orbit in increderea ca El este mantuirea ta. Anturajul, zgomotele zilei, vestile proaste sau valul acestei vieti nu iti dau curajul de a striga “Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!” Dar sa stii ca si acum ca si atunci El te aude, vrea sa raspunda la nevoia ta imperativa, la strigatul disperat al vindecarii. El te vindeca azi. Trebuie sa ai doar credinta unui orb, nu din Iersualim, ci chiar dintr-o cetate a pierzarii. El te aude si te va vindeca. “Capata-ti vederea. Credinta ta te-a mantuit”. Adica vezi acolo unde cei necredinciosi nu pot sa vada si crede ca El te poate ajuta in ziua de astazi.

Prof. univ. Dr. Felician Rosca


AMR 9 mesaje

iulie 04, 2010

TU CUM ÎL VEZI PE DUMNEZEU?

“Bine, rob bun si credincios; …intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 24:21)
In pilda talantilor ni se vorbeste despre un om care trebuia sa plece intr-o alta tara, asa ca si-a chemat robii si le-a incredintat avutia sa. Prea mult nu stim despre el, doar versetul 15 ne da cateva detalii importante, suficient sa intelegem natura sa: "...a dat fiecaruia dupa puterile lui". Asta inseamna ca era un om bun, intelegator, cu o atitudine de parinte. Ar fi putut sa le impuna, dar a tinut cont de puterea fiecaruia. Aunci cum se face ca cel de-al treilea l-a descris asa rau: "Doamne, am stiut ca esti un om aspru...". De unde aceasta vedere gresita? De ce primii doi au vazut si au inteles ce trebuia sa inteleaga, iar acesta invers? Vrajmasul a distorsionat imaginea unui om bun. De cate ori si noi, atunci cand am gresit, depunem armele si spunem: "N-are rost sa merg inainte, Dumnezeu nu mai ma primeste, am gresit prea mult, poate pe altii da, dar pe mine, nu." Si astfel ne departam de un Dumnezeu bun, bogat in bunatate si care nu oboseste iertand, si aceasta doar pentru ca vrajmasul a strecurat o minciuna si ne-a convins. Cei doi robi au avut incredere in stapanul lor, au intrat in lucrare si au fost recompensati dupa bunatatea stapanului. Insa, ce-l de-al treilea a fost tratat dupa judecata sa gresita si a pierdut totul.
Tu cum il vezi pe Dumnezeu?
Anonim