decembrie 16, 2011

CALEA VIETII (1)

„Căci sfatul este o candela, învătătura este o lumina, iar îndemnul si mustrarea sunt calea vietii!” [Proverbe 6:23]



Mi-a atras atentia în mod deodebit acest verset, gândindu-mă cât de reticenti suntem astăzi fată de mustrare, fiindcă nu-i permitem Duhului Domnului să ne mustre, iar dacă totusi o face, mesajul de mustrare aduce multă împotrivire si frustrare în inima copiilor Domnului.

Însă, Scriptura spune că îndemnul si mustrarea sunt calea vietii, astfel că fără ele alunecăm de pe calea către cer, poate chiar si fără să fim constienti de căderea spirituală, si apoi umblăm pe calea mortii.

Da, îndemnul fără mustrare nu are nicio valoare, asa cum nici mustrarea fără îndemn nu ajută la cresterea spirituală a cuiva,  de aceea ori de cate ori îndemnăm pe cineva sau îl mustrăm, dorim să îl punem pe calea vietii, îi vrem binele, dorim să trăiască vesnic si să scape de capcana celui rău, care-l atrage spre moarte.

        Dar care este deosebirea între îndemn si mustrare? Îndemnul trebuie dat înainte de comiterea păcatului, adică atunci când nu esti sigur că ceea ce faci te duce spre viată, mergi si cere îndemnul cuiva, fiindcă degeaba doresti un îndemn după ce deja ai comis păcatul, deoarece atunci este nevoie de mustrare în viata ta, ca să întelegi consecintele faptei tale, să te pocăiesti cu sinceritate de tot ce-ai făcut si să rămâi astfel pe calea vietii. Însă, îndemnul dat după ce deja a fost comisă fapta rea, este ca si o umbrelă deschisă după ce deja a plouat.

        



Cristina

decembrie 15, 2011

SA SIMTI CU CEL DE LANGA TINE

„Vă mai spun iarăsi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor.” [Matei 18:19-20]



M-am gândit mult la versetul aceasta si am înteles că atunci când doi oameni "se învoiesc" de fapt cei doi se înteleg, cad de acord asupra unui lucru, ajung împreună la o întelegere, se acceptă unul pe altul, se îngăduie unul pe altul, se ajută unul pe altul si simt impreună durerea unuia pentru celălalt...
        Astfel că prin relatii se poate dărâma viata cuiva, sau se pot zidi vieti si se pot construi lucruri mărete, prin ceea ce trăieste fiecare, iar asa cum putem zidi ceva cu mâinile noastre, prin relatii gresite putem dărâma tot ce avem deja.

        De aceea, orice om este tras la răspundere pentru comportamentul lui si nu pentru ceea ce fac cei din jurul lui. Însă, depărtarea de Dumnezeu, de legea si de promisiunile Lui, nu aduc lucruri bune în viata nimănui, nici în casa si nici în locul unde acela trăieste.

        Asadar, e vremea ca fiecare să ne întrebăm: „Ce influentă am eu în casa mea? Cui mă închin? Mă închin adevăratului Dumnezeu sau ... unei idei despre Dumnezeu? Il cunosc pe Dumnezeu? Ce stiu eu despre El? Dar El… mă stie pe mine? Dacă în casa parintilor mei au fost idoli, îi aduc si eu în casa mea? Sau caut să îmi zidesc casa, ca să am fericire, bucurie si împlinire în casa mea? 

        Aud mereu că ceea ce cred trebuie să fie o chestiune personală, însă nu este neapărat adevarat, fiindcă ceea ce cred determină personalitatea mea, modul în care iau deciziile, felul în care actionez, felul cum trăiesc si cum văd viata si moartea…

        Da, credinta nu este treaba mea proprie si personală, pe care să o tin doar pentru mine, cumva sigilând-o într-un loc doar de mine stiut… ci credinta mea în Dumnezeu trebuie făcută cunoscută celor de lângă mine, fiindcă credinta face parte integrantă din viata noastră, indiferent că vrem sau că nu vrem să credem lucrul acesta.

          Astfel că ceea ce eu cred îmi influentează propria viată dar si viata familiei mele, si a celor de lângă mine, indiferent de statutul meu social, influentând chiar si locul unde lucrez, comunitatea în care traiesc, orasul meu si tara mea.

Asadar, nu trebuie ca vreodată să subestimăm impresia pe care am făcut-o asupra cuiva, fiindcă, prin ceea ce trăim, putem atinge viata cuiva, fie zidind-o fie dărâmând-o cumva, chiar dacă nu stim. De aceea gândeste-te, da, tu, în ce fel atingi astăzi viata celor de lângă tine?"…



            Cristina

AMR : 0 MEDITATII

decembrie 14, 2011

BINECUVANTARILE CERULUI (4)

„Si pe când istorisea Ghehazi împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: "Împărate, domnul meu, iată femeia, si iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." Împăratul a întrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: "Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până acum!" [2 Împărati 8:5-6]



Ziua aceasta este o zi a vestilor bune, a spus si Domnul Isus, a spus si femeia din Sunem si s-o spunem si noi în fiecare zi, fiindcă prin Domnul Isus am primit iertarea de păcate si viata vesnică. Prin credinta în Jertfa de pe cruce primim Duhul Sfânt care ne învată toate lucrurile, arătându-ne ce să facem, cum, ce să credem, cum să credem, cum să vorbim, când, cum să-i iubim pe cei de lângă noi si cum să ne pregătim pentru a merge la El, fiindcă nu se termină totul aici, ci suntem doar în trecere pe pământ.

Asadar, dacă vom tăcea si nu vom mărturisi că am fost orbi, dar acum suntem vindecati de orbirea noastră spirituală, vom astepta în zadar, fiindcă ferestrele binecuvântării vor rămâne închise pentru noi, si degeaba vom privi spre cer, fiindcă Dumnezeu îsi va deschide ferestrele cerului doar pentru cei care caută mai întâi Împărătia Lui. De aceea, să nu ne mai îngrijorăm de nimic, ci să mergem dar si să istorisim toate lucrurile pe care le-a făcut Domnul Isus pentru noi!“



Cristina



AMR : 0 MEDITATII

decembrie 13, 2011

BINECUVANTARILE CERULUI (3)

„Si pe când istorisea Ghehazi împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: "Împărate, domnul meu, iată femeia, si iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." Împăratul a întrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: "Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până acum!" [2 Împărati 8:5-6]



Mă gândesc acum la Sumanita aceasta, care a fost înstiintată de Domnul să plece din Sunem pentru o vreme, din pricina foametei care urma, si ea a ascultat de Dumnezeu, desi Biblia nu ne dă nici un detaliu despre cum „i-a vorbit” Dumnezeu femeii acesteia, însă ea a ascultat, si timp de sapte ani a fost departe de tot ce-i apartinuse ei... si nu era o femeie de rând, ci era bogată femeia, asa că a avut ce lăsa, insa a ascultat de Dumnezeu, fără să stie dacă ceea ce lasă îi va mai fi înapoiat în ziua când va reveni în patria ei.

Dar ea nu s-a îngrijorat, ci a crezut în Cel ce-i vorbise, amintindu-si de minunile făcute de Dumnezeu în viata ei! Asadar, dacă Dumnezeu îmi promite ceva, sau îmi vorbeste ceva, eu ce fac? Cred ce spune El, actionez ca atare sau mă îndoiesc, mă scuz si mă împotrivesc, vorbind împotriva lui Dumnezeu, ca si slujitorul regelui?

Dar dacă vom tăcea si nu vom vorbi despre ceea ce a lucrat Dumnezeu în viata noastră, vom fi pedepsiti de Dumnezeu, fiindcă El doreste să se ducă vestea Lucrării Lui până la capătul pământului. Însă, să vorbim asa cum a vorbit femeia din Sunem, ea spunând realitătile din viata ei, nu trăirile altora, ci doar ceea ce a lucrat Dumnezeu cu ea, aceasta a povestit Sunamita acelui împărat.

Dumnezeu a răsplătit din plin mărturia ei, fiindcă s-au deschis binecuvântările cerului pentru femeia aceasta, Dumnezeu lucrând împăratului, făcându-l să accepte ca femeii să i se dea tot ce-i apartinuse ei cu sapte ani înainte, toată mostenirea ei din Sunem, plus „toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până în ziua aceea!"

Asadar, chiar dacă suna nebuneste pentru cei din jurul meu, chiar de ar spune toti ca sunt o naivă pentru vremurile acestea, eu am decis să cred fiecare cuvânt si promisiune a lui Dumnezeu, iar decizia aceasta a adus cu ea schimbări majore in viata mea, dărâmând toate ideile si conceptiilor mele luate de ici si de colo…

Astfel, Domnul Isus mă provoacă sa citesc Biblia nu ca pe o carte oarecare, nu ca pe ceva ce trebuie citit, ci ca pe o realitate în care să văd ce promisiuni mai are Domnul Isus pentru mine, si ce bucurii mă mai asteaptă azi, mâine si în fiecare zi.



Cristina

decembrie 12, 2011

BINECUVANTARILE CERULUI (2)

„Si pe când istorisea Ghehazi împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: "Împărate, domnul meu, iată femeia, si iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." Împăratul a întrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: "Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până acum!" [2 Împărati 8:5-6]



Înteleg foarte bine această categorie de crestini, fiindcă o vreme am trăit ca ei si mi-am dat tot interesul să fie Dumnezeu multumit, dar stiam ca ceva nu merge, că altceva si-ar dori El de la mine, astfel că desi participam la viata bisericii, in interiorul meu mă simteam ipocrită, sfâsiată, falsă si infidelă Celui ce a umblat pe pământ, plângând cu cei ce plâng, bucurându-se de bucuria oamenilor, vindecând pe bolnavi, stergând lacrimi, dându-si pâinea Lui ca altii sa fie saturati, iar eu, desi participam la programul de biserica, nu trăiam ca si Domnul Isus, însă continuam să mă scuz în fel si chip.

Astfel că m-am tot întrebat ce trebuie să fac si spuneam: „Doamne tu vezi tot ce fac, dar nu înteleg de ce mă simt asa. Nu fac eu ce zici Tu? Nu merg eu la biserica, la Casa Ta? Nu-mi dau zeciuiala? Nu citesc Cuvântul?” Ba da ... Însă, Domnul Isus m-a întrebat: „de ce mergi tu la biserică, la adunare cum spui tu, la Casa Domnului? Mergi acolo să depui mărturie cu trăirea ta, vorbesti tu minunile Mele în locul acela? Sau tu mergi pentru a te vedea cu unul si cu altul, să schimbi impresii, să-ti dai cu părerea despre predici, despre frati, despre fel si fel de lucruri, fiindcă nu te poti înfrâna de la a avea opinii? De ce te străduiesti să nu lipsesti din biserica ta?”...

Mi-am dat seama ca asa era, că îmi plăcea să schimb câte o vorba cu cei cunoscuti, mai vedeam si tendintele modei în ce priveste îmbrăcămintea, încăltămintea, tunsorile ... mai auzeam si o muzica bună ... puteam comenta predicile cu cineva care gândea ca si mine… si erau destui care făceau asa după terminarea programului, si normal că golul meu se adâncea, durerea inimii mele era si mai mare, iar fătărnicia era la ea acasă, desi mă aflam in Casa Domnului.

Provocarea mea a fost să ascult doar de Dumnezeu, de ceea ce dorea El să mă învete prin fiecare cuvânt scris in Biblia mea, in scrisoarea de dragoste lăsată de Dumnezeu omenirii, adică si mie. Să cred că ceea ce spune El e valabil si pentru mine personal, să cred că Dumnezeu face ferestre în cer pentru mine, să cred că El aduce focul pe altarul meu, dacă eu cred în El asa cum a crezut Ilie, să cred că El stie soarta fiecărui fir de păr de pe capul meu, să cred că El stie fiecare gând al meu dinainte de a-l gândi eu, că stie mersul fiecărei celule din corpul meu si nimic nu se miscă fără ca El să stie, chiar dacă mie mi se pare imposibil .... însă, dacă El asa spune, eu asa să cred…

Si da, pare ca si cum mi s-ar fi spălat creierul, si am uitat de multe lucruri din trecut, am uitat sa fiu religioasă, si tare mă bucur, am uitat de forme, obiceiuri si programe bisericesti, iar dacă mă cheamă cineva să depun mărturia mea, fug în casa aceea, indiferent ce zi este si da ... poate că după părerea multora nu e bine … dar eu stiu că asa a făcut si Domnul Isus si despre toti oamenii Lui Dumnezeu s-a spus ca ceea ce au făcut nu era bine.



Cristina