decembrie 12, 2011

BINECUVANTARILE CERULUI (2)

„Si pe când istorisea Ghehazi împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: "Împărate, domnul meu, iată femeia, si iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." Împăratul a întrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: "Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până acum!" [2 Împărati 8:5-6]



Înteleg foarte bine această categorie de crestini, fiindcă o vreme am trăit ca ei si mi-am dat tot interesul să fie Dumnezeu multumit, dar stiam ca ceva nu merge, că altceva si-ar dori El de la mine, astfel că desi participam la viata bisericii, in interiorul meu mă simteam ipocrită, sfâsiată, falsă si infidelă Celui ce a umblat pe pământ, plângând cu cei ce plâng, bucurându-se de bucuria oamenilor, vindecând pe bolnavi, stergând lacrimi, dându-si pâinea Lui ca altii sa fie saturati, iar eu, desi participam la programul de biserica, nu trăiam ca si Domnul Isus, însă continuam să mă scuz în fel si chip.

Astfel că m-am tot întrebat ce trebuie să fac si spuneam: „Doamne tu vezi tot ce fac, dar nu înteleg de ce mă simt asa. Nu fac eu ce zici Tu? Nu merg eu la biserica, la Casa Ta? Nu-mi dau zeciuiala? Nu citesc Cuvântul?” Ba da ... Însă, Domnul Isus m-a întrebat: „de ce mergi tu la biserică, la adunare cum spui tu, la Casa Domnului? Mergi acolo să depui mărturie cu trăirea ta, vorbesti tu minunile Mele în locul acela? Sau tu mergi pentru a te vedea cu unul si cu altul, să schimbi impresii, să-ti dai cu părerea despre predici, despre frati, despre fel si fel de lucruri, fiindcă nu te poti înfrâna de la a avea opinii? De ce te străduiesti să nu lipsesti din biserica ta?”...

Mi-am dat seama ca asa era, că îmi plăcea să schimb câte o vorba cu cei cunoscuti, mai vedeam si tendintele modei în ce priveste îmbrăcămintea, încăltămintea, tunsorile ... mai auzeam si o muzica bună ... puteam comenta predicile cu cineva care gândea ca si mine… si erau destui care făceau asa după terminarea programului, si normal că golul meu se adâncea, durerea inimii mele era si mai mare, iar fătărnicia era la ea acasă, desi mă aflam in Casa Domnului.

Provocarea mea a fost să ascult doar de Dumnezeu, de ceea ce dorea El să mă învete prin fiecare cuvânt scris in Biblia mea, in scrisoarea de dragoste lăsată de Dumnezeu omenirii, adică si mie. Să cred că ceea ce spune El e valabil si pentru mine personal, să cred că Dumnezeu face ferestre în cer pentru mine, să cred că El aduce focul pe altarul meu, dacă eu cred în El asa cum a crezut Ilie, să cred că El stie soarta fiecărui fir de păr de pe capul meu, să cred că El stie fiecare gând al meu dinainte de a-l gândi eu, că stie mersul fiecărei celule din corpul meu si nimic nu se miscă fără ca El să stie, chiar dacă mie mi se pare imposibil .... însă, dacă El asa spune, eu asa să cred…

Si da, pare ca si cum mi s-ar fi spălat creierul, si am uitat de multe lucruri din trecut, am uitat sa fiu religioasă, si tare mă bucur, am uitat de forme, obiceiuri si programe bisericesti, iar dacă mă cheamă cineva să depun mărturia mea, fug în casa aceea, indiferent ce zi este si da ... poate că după părerea multora nu e bine … dar eu stiu că asa a făcut si Domnul Isus si despre toti oamenii Lui Dumnezeu s-a spus ca ceea ce au făcut nu era bine.



Cristina