„Si pe când istorisea Ghehazi împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: "Împărate, domnul meu, iată femeia, si iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." Împăratul a întrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: "Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până acum!" [2 Împărati 8:5-6]
Mă gândesc acum la Sumanita aceasta, care a fost înstiintată de Domnul să plece din Sunem pentru o vreme, din pricina foametei care urma, si ea a ascultat de Dumnezeu, desi Biblia nu ne dă nici un detaliu despre cum „i-a vorbit” Dumnezeu femeii acesteia, însă ea a ascultat, si timp de sapte ani a fost departe de tot ce-i apartinuse ei... si nu era o femeie de rând, ci era bogată femeia, asa că a avut ce lăsa, insa a ascultat de Dumnezeu, fără să stie dacă ceea ce lasă îi va mai fi înapoiat în ziua când va reveni în patria ei.
Dar ea nu s-a îngrijorat, ci a crezut în Cel ce-i vorbise, amintindu-si de minunile făcute de Dumnezeu în viata ei! Asadar, dacă Dumnezeu îmi promite ceva, sau îmi vorbeste ceva, eu ce fac? Cred ce spune El, actionez ca atare sau mă îndoiesc, mă scuz si mă împotrivesc, vorbind împotriva lui Dumnezeu, ca si slujitorul regelui?
Dar dacă vom tăcea si nu vom vorbi despre ceea ce a lucrat Dumnezeu în viata noastră, vom fi pedepsiti de Dumnezeu, fiindcă El doreste să se ducă vestea Lucrării Lui până la capătul pământului. Însă, să vorbim asa cum a vorbit femeia din Sunem, ea spunând realitătile din viata ei, nu trăirile altora, ci doar ceea ce a lucrat Dumnezeu cu ea, aceasta a povestit Sunamita acelui împărat.
Dumnezeu a răsplătit din plin mărturia ei, fiindcă s-au deschis binecuvântările cerului pentru femeia aceasta, Dumnezeu lucrând împăratului, făcându-l să accepte ca femeii să i se dea tot ce-i apartinuse ei cu sapte ani înainte, toată mostenirea ei din Sunem, plus „toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit tara si până în ziua aceea!"
Asadar, chiar dacă suna nebuneste pentru cei din jurul meu, chiar de ar spune toti ca sunt o naivă pentru vremurile acestea, eu am decis să cred fiecare cuvânt si promisiune a lui Dumnezeu, iar decizia aceasta a adus cu ea schimbări majore in viata mea, dărâmând toate ideile si conceptiilor mele luate de ici si de colo…
Astfel, Domnul Isus mă provoacă sa citesc Biblia nu ca pe o carte oarecare, nu ca pe ceva ce trebuie citit, ci ca pe o realitate în care să văd ce promisiuni mai are Domnul Isus pentru mine, si ce bucurii mă mai asteaptă azi, mâine si în fiecare zi.
Cristina
Postări
