septembrie 18, 2013

DOMNUL E SINGURUL CE NE POATE DA BINECUVANTAREA ASTEPTATA!



“Si cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” [Ioan 1:14]

 

     În una dintre cartile sale, scriitorul Leo Rosten, a povestit o întâmplare traita de un tânar inginer evreu, numit Yuri Smolenski. Acesta a trait în perioada razboiului rece, trecând prin persecutiile severe ale sistemului comunist din Rusia. Autoritatile de atunci i-au comunicat într-o zi lui Yuri, ca urmeaza sa fie promovat într-o noua slujba, trebuind sa mearga într-o zona miniera din îndepartata Siberie. Stiind nu-l vor mai vedea pentru multa vreme, în timp ce acesta îsi împacheta lucrurile pentru plecare, parintii îl urmareau îndeaproape plângând. Nu mai plângeti, a încercat Yuri sa-i linisteasca; am sa va scriu câte o scrisoare în fiecare zi. Dar cum vei reusi sa scapi de cenzura? a întrebat atunci mama. Acestia îti vor analiza fiecare cuvânt pe care îl vei scrie si vor opri toate scrisorile care nu le vor fi pe plac! Pentru a-i pacali pe KGB-isti, am o idee; a intervenit atunci tatal. Tot ceea ce vei scrie cu cerneala neagra, vom sti ca este adevarat, iar tot ce vei scrie cu cerneala rosie, vom întelege ca nu-i demn de luat în considerare, pentru ca sunt neadevaruri! Dupa aceasta întelegere, la o luna de la plecare fiului, parintii primesc o scrisoare scrisa în totalitate numai cu cerneala neagra. Constatând ca nici un cuvânt n-a fost scris cu cerneala rosie, parintii au ramas foarte surprinsi si au început sa citeasca scrisoarea cu si mai mare atentie.

     “Draga mama si tata; scria fiul. Nici nu pot sa va spun prin cuvinte cât de bine o duc în locul acesta. Aici este ca în Paradis! Suntem tratati regeste! Am un apartament foarte frumos si bine încalzit. La masa ne serveste un bucatar foarte iscusit care ne pregateste friptura în fiecare zi. Aici sunt foarte multe sali de concerte, teatre si cinematografe, iar intrarea la toate aceste spectacole este libera. Putem merge la spectacole toata ziua, fara a plati nimic. Aici nu este nici un fel de manifestare antisemita, iar superiorii mei ma trateaza cu atâta dragoste încât simt ca voi însiva îmi sunteti alaturi. Sa nu va faceti griji pentru mine. Va iubesc din toata inima. Fiul vostru, Yuri!”

     Dupa ce au citit acest mesaj plin de superlative, parintii au ramas si mai nedumeriti. Nu puteau crede ca fiul lor o duce chiar asa de bine.  Când s-au uitat însa cu mai mare atentie, au vazut pe un colt în partea de jos a scrisorii mesajul: „P.S. singurul lucru pe care nu l-am gasit aici, este cerneala rosie!”

     Desi în lumea în care traim sunt înca multe lucruri care ne lipsesc, încercari si necazuri pe care ar trebui sa le scriem cu cerneala rosie,  potrivit versetului biblic de astazi, putem spune ca Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre, ca sa ne descopere Adevarul si sa ne aduca binecuvântarile pe care nimeni altcineva nu ni le poate oferi.  

septembrie 17, 2013

AI DOBANDIT STATUTUL DE COPIL DE IMPARAT?


“Isus le-a zis: ”Lumina mai este putina vreme în mijlocul vostru. Umblati ca unii cari aveti lumina, ca sa nu va cuprinda întunericul: cine umbla în întuneric, nu stie unde merge. Câta vreme aveti lumina printre voi, credeti în lumina, ca sa fiti fii ai luminii.” [Ioan 12:35-36]

 

     Jucatorul de baseball Orel Herohiser a povestit în autobiografia sa, ca momentul crucial al carierei sale sportive, l-a reprezentat o discutie pe care a avut-o cu managerul sau Tommy Laorda. Acesta l-a chemat într-o zi la biroul sau, si chiar înainte ca Orel sa se aseze, a început sa tipe strigându-i: ”Nu crezi deloc în potentialul tau! Esti capabil sa joci în prima liga si esuezi în cele mai simple momente de joc. De ce te porti asa de gingas cu adversarii tai? Fii mai agresiv; fii pe teren ca un buldog!” De astazi îti voi spune „buldogul”, a concluzionat managerul, iar sub acest nume sa faci în asa fel încât sa-i sperii de moarte pe adversarii tai! Daca nu vei proceda astfel, vei fi concediat, pierzând orice sansa de-a mai juca baseball.

     Începând din acea zi, Orel a fost cu adevarat un alt jucator, ajungând unul dintre cei mai apreciati aruncatori din liga americana. Cearta pe care a primit-o de la managerul sau, pe care el o numea „Predica din biroul managerului” si-a atins scopul.

     Potrivit acestei experiente, putem spune ca pentru a avea reusita în împlinirea responsabilitatilor vietii, trebuie sa dobândim o atitudine corecta fata de noi însine. Sa nu uitam niciodata ca prin credinta în jertfa Domnului Isus, am capatat statutul de Copii ai lui Dumnezeu, iar în aceasta pozitie de fii ai Regelui Suprem, trebuie sa traim cu demnitate, lucrând cu multa îndrazneala si dedicare.

 

septembrie 16, 2013

MERGI PE CALEA BUNA

„Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu  adevarul.” [1 Ioan 3:18]

 

     Steve Brown, a povestit o întâmplare deosebita traita de un soldat englez în timpul Primului Razboi Mondial. Când acesta a ajuns pe linia frontului, s-a speriat asa de tare încât în noaptea urmatoare a dezertat din armata si a plecat prin întuneric sa caute un drum spre casa. Din cauza cetii, în acea noapte nu se vedea însa nici o stea pe cer, dupa care sa se poata orienta. Desi cauta un drum care sa-l duca spre port, dupa câteva ore de mers prin întuneric, soldatul s-a ratacit.  La un moment dat însa, a ajuns la o intersectie de drumuri, unde a gasit pilonul unui stâlp pe care îl credea suportul unui semn indicator. Pentru ca din cauza întunericului nu putea sa vada ceea ce anunta acel semn indicator, soldatul s-a hotarât sa se catere pe stâlp, încercând sa descopere pipaind, informatii spre calea cea buna. În foarte scurt timp însa, dezertorul a descoperit ca în loc de semn indicator, acel suport sustinea un crucifix. Aceasta descoperire l-a facut însa sa traiasca un fior si o emotie asa de puternica, încât viata i-a fost schimbata. Atunci când încerca cu disperare sa gaseasca un indiciu care sa-i conduca pasii spre casa, a gasit o marturie care sa-i îndrume viata.  În acele momente a înteles ca Hristos a murit în locul lui, îndurând dureri mult mai mari decât cele prin care el trecea, iar în suferinta Sa, Fiul lui Dumnezeu n-a dat înapoi ci a mers cu credinciosie pâna la capat. Cercetat de aceasta experienta, soldatul dezertor a ramas mai multe ore  lânga acel crucifix plângând, iar în dimineata urmatoare s-a întors la compania sa, hotarât sa nu mai dezerteze niciodata.

     Fiecare dintre noi cautam indicatoare care sa ne îndrume spre directia cea buna. Pentru ca în mijlocul evenimetelor prin care orbecaim sa gasim calea cea buna, ar trebui sa ne oprim pentru o clipa, asemenea acestui soldat, ca sa descoperim fata lui Hristos. Numai dupa ce am ajuns la cruce si-am înteles actul jertfei Fiului lui Dumnezeu, sensul vietii noastre va fi altul, mergând pe calea cea buna.