aprilie 29, 2011

TRĂIND CA ȘI ISUS

”Măturati aluatul cel vechi, ca să fiti o plămădeală nouă, cum si sunteti, fără aluat; căci Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate si viclenie, ci cu azimile curătiei si adevărului.” [1 Corinteni 5:7-8]
 
Am observat în aceste zile cum oamenii sunt preocupati cu o curătire generală a caselor lor, si nu zic că este un lucru rău, dar dacă nu facem o curătire generală interioară a fiintei noastre, atunci nu foloseste la nimic să ne curătim casele, de orice produs rezultat prin amestecul de drojdie sau alti fermenti… dacă mai întâi nu ne curătăm inimile de răutate, ură, neiertare, viclenie, vorbiri de rău, invidii, gelozii, idolatrie si de orice alte forme de păcat.
În Ioan 6:53 este scris : „Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncati trupul Fiului omului, si dacă nu beti sângele Lui, n-aveti viata în voi însivă. Cine mănâncă trupul Meu, si bea sângele Meu, are viata vesnică; si Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Acest cuvânt, spus de Domnul Isus în ultimele zile ale umblării lui pe pământ, a stârnit furia liderilor religiosi, de fapt a fost picătura care a pus capac răbdării lor, ei spunând : "Cum poate omul acesta să ne dea nouă trupul Lui să-l mâncăm?" si din pricina acestor vorbe chiar si multi ucenici ai Domnului Isus L-au părăsit, poticnindu-se în El, cuvântul acesta fiind de fapt paiul care a frânt spinarea cămilei, ceva prea mult pentru ei…
Cuvântul Domnului ne îndeamnă să ne cercetăm bine inima si dacă cercetându-ne amănuntit constatăm că NU putem lua… să ne amintim de Domnul Isus care, atunci când a luat cina cu ucenicii Lui, a spus că următoarea cină o va mânca împreună cu noi în Împărătia Sa.
Acest lucru este adevărat, însă dacă nu putem lua acum parte la masa Sa, din pricina păcatului din inimă, cum vom putea noi lua parte la Masa Sa în cer, când El va vrea să mănânce Pastele cu noi în Împărătia Sa?...
E un cuvânt asa de adânc si pretios… de aceea să privim cercetarea inimii cu alti ochi, ea semnificând o vreme de pocăintă amănuntită pentru fiecare, ca să nu se zică si despre noi, asa cum s-a spus despre Ierusalimul de altă dată: „Isus a plâns pentru ea, fiindcă n-a cunoscut vremea când a fost cercetată!” (Luca 19:41).
Scopul cercetării este să ne analizăm în detaliu viata si să vedem dacă se reflectă caracterul si smerenia Domnului Isus în trăirea noastră, chiar dacă vremea cercetării poate însemna încercarea credintei până la a ne frânge propria voie si a ne zdrobi mândria din inimă, fiindcă orice gândire sau atitudine a inimii, care-si au rădăcina în egoism sau în mândrie, trebuie curătate definitiv.
Cred că din pricina mândriei din Templu s-a supărat Domnul Isus când a făcut un bici, dorind s-o scoată din Casa Tatălui Său si cred că la fel ne-am simti fiecare dintre noi, dacă cineva ar veni în casa noastră si ar murdări-o, după ce noi am fi curătat tot… de aceea să ne verificăm încă o dată viata ca în "templul" nostru să nu fie nici urmă de mândrie.
Cu cât ne atasăm mai tare de Domnul Isus, vom întelege ce valoare mare a avut Jertfa Lui, pentru a ne ierta păcatele! Dar am înteles noi cu adevărat pretul Mielului fără cusur si fără prihană, venit în lumea noastră ca să moară, purtând păcatul si mizeria existentei umane în trupul Său pe cruce? …
Personal as vrea să-I pot asterne în cale Domnului Isus, toate dorintele mele, absolut toate, rupte din adâncul sufletului meu, ca El să facă ce va dori cu ele si să-mi astern înaintea Lui tot ce am mai de pret, viata mea, ca să poată trece El prin ea, în fiecare zi… si tot mai mult s-o curete, fiindcă Domnul Isus este Regele si Împăratul meu, plin de glorie.
 
Cristina

aprilie 28, 2011

E VREMEA CERCETARII

"În urmă a intrat în Templu, si a început să scoată afară pe cei ce vindeau si cumpărau în el. Si le-a zis: "Este scris: "Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari…" [Luca 19:29-48]

Am citit despre evrei, că ei trebuiau să-si aleagă un miel fără cusur, adică fără nici un defect, pe care să-l tină în casă o vreme, până când mielul acela avea să fie înjunghiat în ziua de Paste. Capul familiei trebuia să aleagă mielul acela si apoi să îl ducă în casă, în mijlocul copiilor lui, ca ei să se joace cu el, să-l îngrijească si să se ataseze de el, dar în tot acest timp să fie constienti că mielul din casa lor, avea să moară pentru ei.
În mod asemănător Tatăl nostru din ceruri a ales Mielul, pentru evrei si pentru toate celelalte popoare deopotrivă, si l-a pus în mijlocul casei lui Israel si evreii s-au bucurat când El a venit la ei în „casă”, slăvindu-L, ca si pe Împăratul lor mult asteptat… până într-o zi… când El s-a lăsat răstignit, pentru că El stia de ce a venit pe pământ: nu pentru a fi un împărat pământesc, ci pentru a fi Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, Domnul Isus fiind sacrificiul de Paste, Cel care ne-a eliberat de păcate.
Astfel că Domnul Isus a intrat în Ierusalim ca Miel si nu ca Împărat, desi aparent a fost elogiat, dar la scurt timp sacrificat pentru păcatul tuturor. Da, era nevoie de un Miel Desăvârsit, ca să aducă o mântuire desăvârsită, fiindcă asa este mântuirea care vine de la Dumnezeu: perfectă.
În Ioan 7:1-10 este scris cum Domnul Isus a intrat în Ierusalim, nu cu mare fast, ci cumva „pe ascuns”, călare pe un măgărus, rămânând acolo timp de cinci zile, până la moartea Lui. Dar oare de ce a intrat Domnul Isus în Ierusalim cu câteva zile înainte de Paste?...
În Exod 13:7 este scris: „În timpul celor sapte zile, să mâncati azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea tării tale” si această poruncă era împlinită cu foarte mare strictete de orice familie de evrei, ei aplicând-o literar în viata lor de fiecare dată când urmau să ia Pastele.
În Ierusalim, timp de o săptămâna înaintea acestei sărbători de Pasti, evreii făceau „curătenie generală”, curătând toată suprafata casei lor de firimituri, sau de orice ar putea însemna aluat dospit în casa lor, spiritual însemnând că orice lucru nedorit de Dumnezeu, care aduce mândrie, răutate, clevetire… care întinează viata, care o acreste si care ne îndepărtează de El, obligatoriu trebuie scos din casa vietilor noastre si din casele în care locuim.
Apoi, în ultima zi a acelei săptămâni, capul casei avea datoria să-si verifice casa de orice aluat dospit si încă o dată să se asigure că sub nici o formă nu a mai rămas nimic dospit în casa lui… da, responsabilitatea de preot al casei a fost dată bărbatului si Dumnezeu va întreba pe fiecare bărbat în parte, dacă veghează cu atentie ca nici un păcat si nici un amestec cu lumea să nu existe în viata lui, a sotiei lui, a copiilor lui, sau în casa lui…
Întelegem astfel motivul pentru care Domnul Isus a intrat în Ierusalim, cu o săptămână înainte de Paste, motivul fiind curătarea Templului de orice necurătie existentă în El, si vedem cum Domnul Isus face un bici si alungă din Templul Tatălui Său pe toti vânzătorii, ca Templul să-si reia Menirea, de Casă dedicată lui Dumnezeu.
Stim că Domnul Isus nu avea o casă a Lui, Templul era casa Lui, de aceea a fost nevoie ca El - Capul Casei, să meargă să verifice si să se asigure că nu mai este nimic necurat în Casa Tatălui Lui... astfel, Pastele care urma să aibă loc, să fie luat în curătie si sfintenie.
Ierusalimul reprezintă centru fiintei noastre, iar dacă Domnul Isus a intrat în Ierusalimul nostru va fi vizibil… Cum se va vedea? Din felul în care vorbim, din felul cum zâmbim, cum lucrăm, cum ascultăm si ne supunem stăpânirii, cum ne îmbrăcăm… în absolut tot ce trăim suntem o priveliste pentru îngeri si pentru lume, chiar si prin îmbrăcăminte, deci tot ce nu-i place Domnului Isus trebuie curătat din inimile si din casele noastre!
Domnul Isus doreste să ne curătăm detaliat „casa” (inima), ca nimic necurat să nu mai fie în ea si să putem astfel lua Pastele împreună cu El, împărtăsind suferintele Lui la masa Sa… iar dacă în viata noastră se mai află un gând rău împotriva cuiva, sau vreo judecată, atunci să stim că nu putem lua cina împreună cu Domnul Isus si cu fratii nostri, pentru că nu suntem un Trup, asa cum pâinea este un întreg, ea e una…



Cristina

aprilie 27, 2011

SLĂBICIUNE SAU AVANTAJ

“Si El mi-a zis: "Harul Meu îti este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârsită." [2 Corinteni 12:9]

Suntem de mici învătati că vulnerabilitatea nu e o caracteristică bună, un atu al omului, ci mai degrabă o slăbiciune. Si când esti vulnerabil, oamenii pot vedea inima ta. Si ti-e teamă că, atunci când oamenii văd inima ta, fie vor fugi, fie vor profita de tine si te vor răni.
Dumnezeu nu doreste să tinem totul pentru noi, în noi, ci să fim deschisi unii cu altii, să lăsăm deoparte egourile noastre. Dar societatea nu acceptă omul vulnerabil, omul slab. Asa că loveste, răneste, îndepărtează astfel de oameni. Profită de frumusetile interioare înspre avantajul lor, calcă în picioare comoara ce nu se vede...
Dar IUBIREA înseamnă a fi vulnerabil. Atunci când suntem vulnerabili înaintea lui Dumnezeu si a altor persoane, se pot forma de fapt, relatii si prietenii frumoase. În plus, vulnerabilitatea permite să întelegem mai bine si să apreciem mai mult pe Isus. Să stim prin ce a trecut... EL a permis să fie vulnerabil pentru a fi un instrument după Voia lui Dumnezeu.
Oricât de sfărâmată îti vei simti inima mai apoi, puterea LUI este absolută si Harul Său, Dragostea Sa va umple inima, o va reface...
Înaintea Lui, vulnerabilitatea e o libertate profundă, o cale fără obstacole spre inima ta... Iar a-ti deschide inima nu înseamnă a fi slab...

Diana T., Timisoara

aprilie 26, 2011

RIDICA MAINI CURATE

“Si orice faceti, cu cuvântul sau cu fapta, să faceti totul în Numele Domnului Isus si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” [Coloseni 3:17]

Astazi ma gandeam, de ce lucrurile merg atat de incet in viata noastra? De ce vin asa greu raspunsurile la rugaciunile noastre? Gresim noi undeva? Ce nu facem bine?
Eu cred ca atunci cand lucrurile nu se misca cum am vrea noi, noi luam haturile in maini si incercam noi sa le redirectionam spre ce dorim noi sau….renuntam definitiv la tot, dam cu piciorul foarte usor.
Totusi Dumnezeu ne cere sa lasam TOTUL in Mana Lui, nu ne cere doar jumatate, ci TOTUL. Putem face aceasta? Uneori e foarte greu, dar cu ajutorul Domnului, putem prin credinta. Totusi, Domnul ne spune: “orice faceti, cu cuvântul sau cu fapta, să faceti totul în Numele Domnului Isus si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”
De multe ori noi respectam doar prima parte a acestui verset…si ce este mai important nu facem…nu degeaba ne cere Domnul sa multumim prin El, Tatalui Ceresc care aduce lucrurile la viata, asta daca le facem cum trebuie. De ce nu multumim noi? Noi suntem obisnuiti sa multumim doar dupa ce am primit raspunsul la rugaciuni, dar tocmai ca Dumnezeu doreste s-o facem prin credinta, inainte de a vedea rezultatul mult asteptat.
Poate fi aceasta o piedica la raspunsurile rugaciunilor noastre? Da, poate fi!!! Nu respectam Cuvantul in totalitate.
Filipeni 4:6:7: “ci, în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile si gândurile în Hristos Isus.”
Atunci cand noi respectam acesti pasi, se asterne pacea lui Hristos peste noi, ea ne va cuprinde mintea si inima. Inima va fi plina de pace si pornirile ei vor fi altele, nicidecum firesti, ci duhovnicesti.
Daca ai rugaciuni aduse inaintea Tatalui Ceresc si sunt convinsa ca ai, respecta pasii de mai sus: cere si multumeste totul sa fie facut In Numele Celui Atotputernic Isus Hristos, care are intrare la Tatal Ceresc, iar noi nu putem ajunge acolo, decat prin Fiul Sau.
Nu renunta la rugaciunile tale. Ridica-le sus la cer. Nu lasa mainile jos. Nu abandona ce ai inceput, fie acum, fie cu multi ani in urma. Va veni vremea cand Dumnezeu va atrage la cer aceste rugaciuni, aceste bilete scrise, ca un magnet le va lua Domnul, dar momentan Dumnezeu ingaduie astfel lucrurile din viata ta si a mea, tocmai pentru a stii cum sa luptam. Nu e corect sa primim totul de-a gata. Domnul Isus a trecut prin suferinte, pana sa ajunga sus la cer, in acel loc divin si a suferit tot pentru noi oamenii si nu a lasat garda jos, ci a tinut mainile in sus catre Tatal Ceresc care stia ca-L asculta, chiar daca lucrurile au mers mai incet….
Va incurajez dragii mei: Nu renuntati la ce ati inceput! Amin!
Iov 17:9: “Cel fără prihană rămâne totusi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreste tot mai mult.”


Felicia P.-Timisoara